Blog

•  

    O CANA DE FIN FIERT PENTRU  PRIETENI SI PRIETENIE..

• ..

               Bubikov

Holdele-și coc pîinea la soare

Și-i pun lui Bubikov în suflet alinare.

A fost un an de Dumnezeu binecuvîntat,

Cu griji multe, acum puse la iernat.

Toamna înflorește vrajaba-n Rassia

Și pune-n ochii mujicilor mînia:

Valoarea de sine

 A fost odată ca niciodată, într-o pădure oarecare, o buburuză care a întâlnit un licurici.
Buburuza şi licuriciul s-au îndrăgostit și au hotărât să rămână împreună pentru totdeauna. Numai că, şi-au dat seama că în pădure erau o mulţi

Printre fulgii albi de nea
Gerule, iţi simt suflarea
Ei se-aşează-n palma ta

Şi albeşte toată zarea.

Neaua albă, sclipitoare
A acoperit pământul.
Tot privind în îndepărtare
Mi-este alb şi cuvântul.

Aş vrea sa o văd pe Alcor
Rătăcită sus pe cer
În al iernii dec

 REVEDERE

Ce tare doare dorul

cu cruzime te-apasă

eşti fulgerat de gânduri

ai vrea să zbori

în spaţiul infinit.

În lumea vechilor mistere,

grădina florilor multicolore

alegoria virtuţilor divine

în templul destinat frumuseţii.

Acolo în mijlocul aromei

ce străbate din

Carmen_Marcean:
  Omul este o ființă a luminii.
Spre exemplificare un gând mai vechi


Sunt o lumină

Sunt o fiinţă a luminii
Căci din lumină am venit.
Pe frunte port cununa lunii,
În suflet dor de infinit.

Am adunat atâtea vise
Şi zi de zi le-am împlinit,
Erau

   Cinsteşte-mă iubito cu-n pahar;

   Afară noptea-n viscol se avântă

   Şi dacă ai, să-mi dai şi-un felinar,

   Să pot ghici cumva, poteca strâmtă.

   Venind prin codru, am întâlnit un om,

   Purtând pe el o haină cenuşie

   Se odihnea sub creanga unui p

        Π N    C  U  M  P  Ă  N  Ă

Unii spun că roata morii se-nvârteşte într-un sens,

Precum apa mi-o împinge în direcţia de mers…

Când la scoc apă-i puţină, se roteşte-ncetişor,

Că în coş mălaiul curge de zici că-i un firişor

De lumină-ngălbenită ş

atingeri în vise, 
secunde promise, 
întrebări 
sub 
pleoapele grele 
eu... tu... 
două vieți paralele 
cu vise tangente 
oglindite în cristalul 
virtual 

tu, 
curcubeu,explodezi 
în mii de trăiri 
nepermise 
eu, 
adiere de gând, 
șoaptă curmată 
la margine de vis 
no

poem de dragoste

ultima picătură de rouă

moare pe-o floare albastră ca cerul,

ziua se naște din haosul nopții , luptând cu lumina,

ochiul meu e o frântură de cer înlăcrimat

ce soarbe din soare viața,

e o adâncă fântână a cărei apă curge prin mine,

prin săn

 Vei fi un Invingator cand ..

.. Vei avea incredere in tine insuti, desi toti se indoiesc de tine si nu te va interesa ce-ti vor spune;

 Vei sti sa distingi un zambet de o zeflemea si vei prefera sa lupti toata viata decat sa cumperi o victorie falsa;

Iarna… vieţii

Am pus toamna în hambare.

Iarna coboară, cu supărare,

Aşternând în iarbă bruma

Și-n ochi un cristal- lacrima.

Iarnă, eşti cu multe feţe :

Ne “patinezi”ușor în tinereţe,

Ne ningi cu ani la bătrâneţe

Şi ne pui sufletul să-ngheţe.

Ne pui sub tăl