Blog

 ION LUCA CARAGIALE

dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic şi ziarist român

.....
O ultimă soluţie
Deşi a trecut un veac
Zadarnic, n-avem un leac
Să scăpăm de puşlamale.
Vino iar, Caragiale!

epigramă de Gheorgh

Iarna tinereţii

Gerul norii i-a cuprins

Și, de frig, ochii le-au au plâns.

Lacrimile lor ne-au nins

Cu stele - un alb necuprins.

Iarnă, eşti cu multe feţe :

Ne încânţi punând, la juneţe,

Pârtii în inimi deschise,

Ca să alunecăm pe vise.

Când fiorii ne

..........................

Nostalgii

Viaţa este atât de scurtă,
Dar plină de bucurii
Şi amintiri plăcute,
Micile copilării…

Primul brad de crăciun,
Luminat până în vârf,
Iar sub, cadouri frumoase,
Toţi sunt la masă acum…

Primul sărut şi prima dragoste,
Primul n

culori complementare

combin tremurând de emoţie 

vreau doar alb, alb imaculat

să îmbrac cu el tot ce este sufocat

de prea mult negru 

unde toate nuanţele sunt reţinute involuntar

ca într-o carapace închisă cu zăbrele invizibile

în spaţiu şi timp

vreau cuante

"Ar trebui ca fiecare om sa se nasca inca o data in prima zi a lunii ianuarie.Sa o ia de la capat cu o pagina noua.Micsoreaza-i sau mareste-i lungimea fraului , dupa cum este cazul ; dar lasa-l din nou liber in prima zi de ianuarie , cu fata indrepta

Când te urci în trenul de noapte
numai aşa să pleci de nebun,
treci prin gări şi ieşi la geam;
vezi cum te conduc luna şi stelele
alunecând peste râuri şi păduri
pănă în gara ultimă din iad.
De la înălţime trebuie să sari din tren
şi să urci repede î

"Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor când altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă

            Puiul mamii… ce  faci şi cum o mai duci?

            Nădăjduiesc că-n străini e mai cald ca la noi ;

            Aici viscolul şi gerul ne-au rupt patru nuci

            şi-n casă e frig - precum într-un sloi !

            Omătul şi vântul

Ca vârtejul veseliei mă-mbrăcam şi eu de-ndată
Cu mănuşile în mâini m-afundam toată-n zăpadă
Sau chemam în mare grabă chiotul pe derdeluş
Să se joace prin văzduh, prin omătul alb adus

Peste tot, pe drum şi case cu căciulile în vânt
Ne făceau cu ochiul

Politica românească

A înțeles tot cetațeanul..La noi politica e grea

Că cei ce reprezintă neamul

Trag unii hăis..și alții cea

....

Logică românească

Văzând atâta nedreptate

Românul cade  la idei

La noi minciuna stă-n Palate

Iar Adevărul în bordei...

.........

 Marturia unei lumanari

M-ati aprins si va uitati ganditori la lumina mea.
Simtiti bucurie in suflet? In mod sigur eu ma bucur, pentru ca am un sens, numai cand ard. Nu sunt trista, chiar daca, arzand, am devenit mai mica. De fapt eu am doar doua pos

      Astazi, am trecut pe langa un barbat fara o mână, apoi mergând la piaţă am vazut doi oameni care vorbeau singuri, erau îmbrăcaţi în zdrenţe si miroseau tare urât. Dupa un timp, in drumul meu spre o cofetarie, am vazut doi barbati cum tineau pe

 până și doctorii au încetat să-i mai îmblânzească viermele care roade 
mai fac câte o radiografie din când în când
apoi pleacă și îi spală măștile decupate

el se întoarce cu fața la peretele renovat de curând
deschide fereastra și ridică dantela

Iarna copilăriei (mele)

Din zori în seară-a nins.

Crişu-i un şarpe îngheţat,

– În satul de omeţi cuprins –,

Prins în chingi la hibernat.

Cu obiele-n opinci îngheţate,

Mulţime de voinici la săniuş,

Cu feţe mici şi-mbujorate,

Fac mare zarvă pe Hurupuş.

Năluc

Ninge peste țară, ninge cu blestem,
Parcă stă și cerul peste noi să cadă;
Însă nu de iarnă, nu de ea mă tem,
Ci că nu vrea Domnul, nu vrea să ne vadă...

Ninge peste lume, ninge cu temei,
Nu mai văd lumina de atâta alb;
Ne îngroapă iarna-n cimitirul ei,
C

Aerul este înţepat de ger,
fulgii albi alunecă-n eter,
ei s-au apucat de colorat
când norii cerului s-au împrăştiat,
pomii, copacii goliţi de frunze,
soarele nu-şi arată ale sale raze.

Razele soarelui s-au ascuns,
pentru că zăpada albă le-a uns
cu gerul isca

      Când Steliana a deschis uşa apartamentului ei, am crezut pentru un moment că văd în faţa ochilor o altă persoană, o altă Steliana, strălucitoare, veselă, întinerită.  Si mi-am spus în sinea mea că serbarea zilei onomastice şi invitaţii ei, dest