Blog

Doar tu mi-aduci iubire

Și-n viață multă fericire

Cînd sunt numai cu tine

Parcă plutesc, mi-e bine

Zilele sunt mai senine

Nopțile par mai puține

Zâmbetul tău nu-i amăgire

E semn divin de împlinire

Doar tu  mereu mă însoțești

Ca o steluță violetă strălucești

Ca şi cum ar atinge pasărea apa de mătase din mers să simtă temperatura, ca şi cum ai aprinde aragazul la foc minim să pătrundă căldura elementele reci, ca şi cum ai avea o singură viaţă şi vrei dragoste la desert.

Nu te grăbeşti să stingi lumânarea,

aş vrea să înţeleg

ceva de neînţeles

contrapunerea razelor solare

duşmănia universalităţii

Doamne

ai pierdut direcţia drumului nostru?!

Olăritul este vechiul meşteşug,

Este sacră artă cu puteri divine,

Har şi frumuseţe poartă din belşug,

Cu aceste daruri către mine vine.

Roata de olar e ca o magie

Pusă în mişcare de un meşter care

S-a împărtăşit din mitologie

Şi cu lutul intră în armoniza

Rotundă ... ca o pâine caldă,

Ca o coroană boreală,

Pe toţi în bucurii îi scaldă

Ea, hora tradiţională.

Se joacă hora pe la noi

Cum se juca şi de moşneni,

Doi paşi în faţă şi-napoi,

Întocmai ca la Cucuteni.

O horă e cu drag jucată,

Că cercul ei e o magie,

Ca

Îmbrățișarea lui Dumnezeu
poezie [ ]
Poezie religioasă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2011-06-27  |     | 

Îmbrățișarea lui Dumnezeu


Iată-mă...
eu sunt_...
am venit
Ia-mă în brațe...
Doam

Copilului meu
personale [ ]
Iubire

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2009-06-22  |     | 

Copilului meu


Atunci, când Dumnezeu, a vrut,
Tu copilul meu, ai apărut,
Și viața noastră ai schimba

Calea - Adevărul și Viața
poezie [ ]
Poezie de gând

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2010-06-26  |     | 

Calea - Adevărul și Viața

Munți argintii se unduiesc la orizont
având în urmă viața me

Prezente.......................AGO.OTA

ne zdrentuiesc prezente

de triste promisiuni...

legati suntem de sfori

in licariri de licurici...

vibram ici-colo

incapabili

de un veritabil solo,

in cinism de vagabond

suntem copii amari...

decazute in contrasens

de trec

DE CE ?

De ce murmură apele, când iubirile tac,

Ori plâng iubirile când doru-ncremeneşte

Şi frunza nenăscută visează la copac,

Să poată atinge cerul, din ramul ce  va creşte?

De ce plânge sufletul, când dorurile mor?

Şi ce minune-n cer se împlineşte,

Când

Uneori

Uneori simt prezenţa

copilului pe care nu l-am avut,

uneori văd silueta iubitei

pe care nu am cunoscut-o,

uneori visez viaţa

pe care nu am trăit-o.

REZONANŢE

Când cineva cântă la o vioară Stradivarius,

toate viorile vibrează în cutiile lor.

Când un

Întâmplas-ar întâmpla,

Ce-am dorit trăi cândva,

Ce-am dorit a fi la fel,

Ca în visul cel mai cel,

Năzărit de luna plină,

Printr-o rază de lumină,

Călătoare printre bezne,

Mângâind feţe de perne,

Peste  chipul tău trecând,

Ochiul meu închipuind,

Dorul către c

Odă adusă singurătăţii

Am să merg la Dumnezeu, reproşându-i,
De ce singurătatea suferă în gându-i
Că a lăsat-o pe nedrept făr- de parte,
Toţi o urăsc, crezând că au dreptate.

Toţi o alungă de la-l vieţii poartă,
De parcă ea, sărmana, vre-o vină poa

În hăurile nopţii,
Din iadul minţii,
S-a întunecat fericirea
Și s-a ascuns iubirea.

Trimis-am mesageri
– Curate gânduri –

În patru zări,
La mari depărtări.

Au scotocit mările
Și au colindat oceanele,
Au pus ochi pe cer
Şi-n minţi un inger.

Ingerul a p

n-am să-ţi adun norii
deasupra de gânduri
am mâinile ocupate cu cerul
sub care atârn
o inimă aprinsă

n-am să te previn
aştept să-ţi cadă ochii
pe imagini închipuite
într-un univers de iubire
în care înfloreşti

n-o să-ţi mărturisesc
cum a

Într-o pădure de mătase un mândru tril zbura spre soare,

pe vârf de crengi, pe crengi mai joase, e puiul de privighetoare.

Şi nu-i păsa că haina lui nu are colorit frumos,

era atât de fericit că ştie a cânta frumos.

În largul codru, ziua toata nu se mai

                             Bătrane lăutar eu vreau

                             Să-mi cânţi cu-a ta lăută,

                             Chiar de ai sufletul amar

                             Şi griji ce te frământă,

                             De asta

Sunt mai în vârstă decât universul,

Mi-s aştri osteniţi de la apus

Nici somnului, nici veghii nu-i văd sensul,

Cui pasă de mai stau ori de m-am dus?

Nu moare dimineaţa fără mine,

Nici seara nu va şti de dorul meu,

În lume va fi rău şi va fi bine,

Vremea în

                                                Un cântec fără de sfârşit

                                                Ce zboară-n veci în zări albastre,

                                                O flacără cu glas vrăjit -

În zori, primăvara îmi bate în geam:
„Hai, vino la mine afară!”,
îmi face semn să mă grăbesc.
Mă îmbrac repede, dar foarte atent,
de obicei sunt foarte pedantă,
mă asortez până la ultimul detaliu!
Cu înfăţişare proaspătă ies val-vârtej pe uşă,
doar am o în