Vorbeşte Dumnezeu cu noi
prin pământul Vrancei,
prin munţii
ce-şi unesc braţele,
aţinându-ne calea...
Vorbeste Dumnezeu cu noi
prin dealurile
ce se prăvălesc,
ajungându-se,
supărate de goliciune...
Vorbeste Dumnezeu cu noi
şi prin norii care,
înneguraţi,
năvăle

Atâtea stări de spirit, atâtea idei, opinii,legi şi obiceiuri câte sunt în lumea asta,ne învaţă, ba chiar ne obligă, să le judecăm sănătos pe ale noastre,altfel rămănem cantonaţi în nişte şabloane pe care cu greu le mai putem rupe.Puţini dintre noi a
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!