Blog

                        POVESTITORUL:

           (le face semn la meseni să-l asculte)

    ... ANTON PANN, Cucernic precum era, renumit profesor de muzică la Şcoala Episcopiei, că-n acelaşi timp slujea şi în mânăstirea din Râmnicu Vâlcea care se numea

Vă preziunt pe BURIANĂ GEORGE – ce derivă de la substantivul „buruiană” –plante ierboase fără valoare, care cresc salbatic şi viguros, acoperind solul şi care stânjenesc creşterea plantelor superioare. Buruienile sunt plante străine intr-o cultură

 Vai!... A căzut Babilonul!
Desfrânata cea mare
A duhurilor necurate, închisoare!
A căzut dintr-o singură suflare!
Din suflarea Celui ce, cu slava Sa
Toată zarea "o va lumina".

A căzut?... Vai!...
Pricina tuturor relelor !
Şi a ajuns locaş demonil

Privind spre ce a fost odată

Mă-ntreb dacă am existat?

Dacă secunda consumată

A  măsurat adevărat?

Sunt spulberate timpuri duse,

Ce lungi adesea îmi păreau,

Sub munţi de amintiri ascunse,

Coşmaruri ce mă chinuiau!

În infinitul fără formă

Se sting urmând n

Senin și soare-mi bucura,

Frumoasa dimineață,

E sâmbăta și eu veneam,

Cu plase de la piață.

Un moș, în colț,vorbea șoptit

Privind pierdut prin mine,

-Fă-mi bine, vei fi răsplătit,

De Domnul, mult mai bine!

Și m-am oprit să-i dau ceva,

Cătând prin buzunare,

D

Nu mai credeam că pot, atât de mult

Să iert,

Și fără judecăți și fără gând

Să cert,

Nu mai speram să pot, atât de mult

Iubi,

Tot așteptând ca rându-mi să vină

Într-o zi...

Dar pâlpâia în gand și n-a murit

Speranta,

Deși un infinit mi se părea

Distanta!

Și-a apăr

       Fiorii primei iubiri

Am părăsit lumea poveştilor
Şi am intrat în cea a viselor.
Zburătorii mă-nconjoară –
Cu ielele-n cerc zboară.

Cupidon cu mine se amuză...
(La inimă-mi trimite-o muză)
Săgețile, un feeric curcubeu,
Se adapă din su

     Săgeți la inimă

Soartă crudă,-mi vine-a spune
Multe cuvinte...deloc bune!
Că mereu te ții de farse
Și lași în urmă inimi arse.

L-ai trimis pe zeul Amor
Să-mi picure-n inimă dor,
Când acneea nu-și arătase fața
Și nici semnul adolescențe

Inălţimea lor, regi înaripaţi
fluidizează noaptea spre zi,
măsurată prin cântec.
Ei sunt la sfat
decretând zilele cosmice,
beau sângele pădurilor,
rotite prin noapte.
Sfâşie întunericul cu creasta roşie
şi somnul vieţuitoarelor
cu ecoul înto

Sus pe crestele munţilor,

pe o stâncă veche de granit
rămasă suspendată,
stă o albă Piatră.

Părea pierdută-n Taine...
cu palmele-i întinse spre Cer,

cerşind cu îndrăzneală Darul,

din al Darului Mister.

Privind  majestuasă

spre a cosmosului strălucire,

din

Trăiri intense şi magice amintiri

Mă răscolesc cumplit,  parc-au fost ieri

Aş vrea să zbor, să mă înalţ la cer

Alături de iubita ce-i plină de mister

O singură aripă nu-mi este suficient

Numai în cuplu zborul devine eficient

Vino suav înger să ne îmbrăţiş

Lumina se stinge în lampa cerească

În preajmă, sunt umbre cu văluri cernite

Sunt singur şi teama începe să crească,

Căci noaptea, pătrunde-n odăi părăsite...

Mi-e frică de noapte, c-aduce visarea

Pe aripi de somn, sau în cupe de veghe.

Sunt singur şi iară

Stau și încerc să meditez
Gânduri, imagini, le calmez,
Mereu e ca întâia oară
Liniștea blândă mă-nconjoară...

Chiar nu mai am nimic în minte...
Și simt atunci un dor fierbinte,
Și simt că plec asa-ntr-o doară,
Iar constiința-mi parcă zboară,

Trec prin

Cu picioarele goale voi trece râul amiezii;
apa va fi caldă, nisipul fin şi pietrele şlefuite,
numai malurile vor fi înalte, abrupte şi singure
iar munţii lăsaţi în urmă hieratici şi nobili.
Ţipătul păsărilor speriate, zborul lor,
prin tunelul de aer

Ca-n fiecare dimineaţă,

Să te trezeşti mai liniştit,

Cu raze te mângâi pe faţă…

Dar tu la Mine te-ai gândit?!

Iar cât este ziua de mare,

Îngeri de pază îţi trimit

Şi-ţi pun aceeaşi întrebare…

Dar tu la Mine te-ai gândit?!

Şi seara când te culci alene,

Să-ţi

Doar tu mi-aduci in viață soare

Zâmbetul ți-e  divin, fermecător

Mi-aduce alinare, devin un visător

 Zburând spre tine să gust o sărutare

Doar tu m-aştepţi în câmp de flori

Sub cer albastru luminat de stele

Acolo-ascult  tic-tacul inimii rebele,

Şi uit de

                       Viata Ioanei...

Sau despartit parintii cand avea doar 12 ani,Ioana e numele acestei fete,mai avea inca trei frati insa erau trecuti de 18 ani,Ioana era minora atat mama ei cat si legea au hotarat ca Ioana sa fie incredintata ma

Când oamenii n-aveau cuvinte,
Și gândurile le simțeau,
Vedeau curat ce ai în minte,
Și ce ascunde... chiar n-aveau!

Când radiau frumos iubire,
Și cei din jur ca el simțeau,
Iubea cu ei întreaga fire...
O Doamne, ce frumoși erau!

Și viata lor le era cân

Ar trebui să definim cuvântul „tată”: Bărbat care are copii; nume pe care i-l dau acestui bărbat copiii săi când i se adresează sau când vorbesc despre el ori pe care şi-l dă el însuşi când vorbeşte cu copiii săi

Ioniţă din Clejani, un cântăreţ bun, n