(postarea precedentă)

          Națiune

          Moto 1: „De unde vin cuvintele...
20 Martie 2019

De unde vin cuvintele? Mereu
M-am întrebat, copil crescut la țară,
Între pământul dat și Dumnezeu
Mă-ntreb și-acum sub dulcea l

 confuzii... 
 
 după viață moarte 
 ca un zbor amețit
 confuziile mele -
 niciodată nu am știut 
 dacă sunt mort
 sau
 după moarte viață...

 o teorie a unor probabilităti
 coordonate de principiul
 vaselor comunicante -
 sau 
 poate cântarul Univers

                    ****

și avea picioare lungi în dungi

să mă înfășor cu ele când sunt iernile grele

 să beau din apa sfântă la fiecare început de lume

și soarele să mă ardă

când dau la egrete mâncare   

regrete și triste povești

pești mulți cu uniformă ș

pare aiurea să simți că nu ești singur

pe lume

între tine și lucrurile abstracte din jur cineva a tras o line dreaptă

peste care nu poți să treci

degeaba râzi când îți bei cafeaua de dimineață

distanța rămâne aceeași

ca orizontul

îți poți trimite doar visul

Bătrân sau tânăr ești lovit

Oricât de mult vei fi slăvit,

Acum ori mâine și oricând

La doctor tu vei sta la rând,

Apoi îți trece în curând!

(soluția în forma textului)

Ioan Friciu

Umbrele zilei se destramă,

Trandafirul se încarcă de flori,

E șoapta ta care mă cheamă,

Amurgul se-ncarcă de culori.

Noaptea coboară în tăcere,

Învăluiți de sărutul unui trandafir,

Simt a ta caldă mângâiere,

Ne veghează suavul zefir.

Noaptea este luminată

Am intrat în magazin.  Singur, precaut şi cu curaj.   Era un magazin mic, cu mărfuri înghesuite şi de toate felurile. Câteva sticle de băuturi alcoolice erau sparte, înşirate pe jos. Am cerecetat cu privirea întreaga suprafaţă a localului. Întâi am

nu-ți vine să crezi că exiști în afara memoriei  tale

că joci un rol principal într-o piesă de teatru stradal

cu statui vivante

(asemenea orgoliilor noastre!)

nici vorbă să te regăsești în jocul acesta infantil

care atrage cel mult zâmbete

îți simți suflet

M-am procopsit cu-un car cu amintiri,
Numai de el mă văd preocupată.
Brusc respirația mi-e scurtă, șuierată,
Mi-e tot mai greu să fug de ispitiri.

Am o relație intimă azi cu cerul,
Dar de pământ cu trupul sunt legată,
Îmi ia în grijă câte-o nestemată
Iar e

Sursă: Literatura popoarelor: SĂ VORBIM ROMÂNEȘTE – de Bogdan Petriceicu Hasdeu

cineva a adus Pământul la mine
deoarece nu stăteam pe nimic
nu mi-a spus ce mă susține
deci nu știu ce pot să vă zic -
m-am agățat de ceva ca să fie
o frânghie de speranță anume
cu noduri de eternă "magie"
ce aveau fiecare un nume.

locul de unde privesc lumea e cel mai înalt de pe pământ

de aici nu poți lăsa ochiul ambiguu să coboare asupra icoanei lui Crist

acesta e riscul sau șansa

nu știu

întrebarea e cine contemplă pe cine

din acest „lieu saint d'absence et de présent”

preexiste

Timpanul poate să ți-l spargă,
Uimit te sperii, tremuri vargă,
Nori grei se bat în troposferă,
E sarcina care diferă;
Trăgând un minus către plus
Urla-va nor pe cer în sus
Lansând un fulger spre apus!

Călătorește vântul hoinar,

zboară timpul fără margini,

Printre culori înveșmântate,

mă cufund în amintiri uitate.

Trudește tristă o chitară,

pe chipul tău un zâmbet,

Privirea se împletește cu frunze,

strălucesc pe cer stelele treze.

Noaptea poartă pe umeri o

Mereu ne atrage nerostitul cuvânt
căutăm prin chemarea glasului
în picurii argintii ai ploii
în dansul răscolitor al vântului
îmbrăţişând zorii zilei 
alb cuvânt din freamăt de destin
sunt clipe când, 
neprevăzutul descoperă lumi
să însenineze chipul în miez

azi mă gândesc să te înconjor cu toată înțelegerea mea

vei fi mai liberă decât n-ai fost niciodată

imaginează-ți că te-ai privi în oglindă

și ți-ai vedea epiderma printr-o lentilă de telescop

ca un peisaj selenar

sau că ți-ai asculta inima la stetoscop

 bă

Frică noaptea îți trezește,                                    

Urletul furtunii crește,                                 

Luminează împrejur;                                    

Gata! Aeru-i mai pur!           

-Bea apă, tăntălăule, urlu la el! Apoi, îi şoptesc: spune încet ce se întâmplă. Tuşeşte tare şi vorbeşte şoptit, ca să nu observe ceilalţi. Ai o şansă să te ajut, n-o irosi. Urlu iar: ,,Bea măi băiatule apă, n-auzi?”

Cu buzele învineţite de frică, tu

 





  boldul
   
 boldul e unic 
 toți îl știu 
 dar are și renume
 de mare bulangiu -
 cu corpu-ntreg
 intră ușor
 în orice țesătură
 vrând ca să-facă-amor...
 
 dar capu-l ține afară
 fiind un îngâmfat -
 de-aceia n-are școală
 și nu e apr