Blog

ne-am  lăsat cuprinși de fiorul acesta primăvăratic

al renașterii

alunecâd pe nebăgate de seamă

într-o văgăună neumblată de timp

unde ne îngropasem nu de mult 

cadavrele gândului

amintirile vii

ai zice că am nimerit din greșeală într-un cimitir fără cruci

în

Luna se ascunde după frunze,

Peste castani vântul iar se joacă,

Ploaia caldă cade încet peste roze,

Frunzișul verde drumul îmbracă.

Cu brațele întinse de mine te apropii,

Zâmbești, cu ochii mari mă chemi,

În liniștea nopții cad peste noi stropii,

Și ploaia

(postarea precedentă)

Falsul

Moto: „Să nu existe un adevăr substanţial numai pentru faptul că vedem lucruri adevărate, dar ele nu sunt adevărul însuşi?” (Blaise Pascal în Cugetări)

Așadar, prin februarie 2019 depistarăm niște medici peninsulari falși

Întinde mâna și trage norul acela mai deoparte
Nu vezi că s-a făcut atât de noapte
Încât nici umbra nu mai știe de cărare
Și nici de unde soarele răsare?

Și ploaia, ploaia dă-o peste fruntea unui munte
Cheamă un vânt câinos să o asmute;
N-o vezi cum f

 










 








 De ce este depărtarea... zid de aer nepătruns
 Mult uscat, ocean și mare, ce tristețe mi-au adus ?
 De ce ești a mea iubită, când nu pot să te ating
 Și-a mea viață-i irosită, foc de lacrimi, când te strig...
   
 De ce e

Mă teleportez

În miezul pământului

          Cu trup inelar.

          Sunt vierme iar?

Îmi reproșez

Puterea gândului

          Ce zace clar

          În buzunar.

Pot să mimez

Simfonia destinului,

          Cu gust amar.

          Totu-i bizar?

Nu creionez,

Im

te întrebi dacă nu ți-ai pierdut șarmul

când te privești în oglindă

îți pipăi pomeții

obrajii

adaugi  fără chef o cremă Sweet Secret

cu miros  de vanilie

o dungă de ruj peste buze

fără niciun efect în întuneric

dar nu contează

să-mi rămână în minte imaginea t

 Ea este... un singur ochi 
 acolo unde Eu nu sunt.
 Eu sunt... un singur ochi 
 aici unde Ea nu este.
  
 Doi singuri ochi 
 aidoma flăcărilor
 pâlpâind firav
 pe înălțimi de lumânări.
  
 Ee este ! 
  
 Oare știe simbolul tăcerii
 unde se ascunde 
 lu

lucrurile din viața mea îmi succed vieții

la naștere m-am treazit într-o cameră goală

 proaspăt zugrăvită în alb

îmi aveam doar gândul cu dinții de lapte

prieten

și ochii

în care se răsfrângeau tot felul de forme ciudate

precum focul

„ia mâna de-acolo că te

Țara mea, sublimă mamă, casa bunilor strămoși

Ce-au luptat fără de teamă-n anii buni și luminoși –

Sau în anii de restriște când de furi ai fost călcată,

Tu i-ai gonit pe miriște, n-ai putut fi devastată!...

Țara mea cu dulce limbă, precum apa de izvor,

Poate uneori să-mpungă
Rușinat că-i gol în pungă,
Obosit de creierul din cap
Se gândea că-i simplu handicap,
Te mai scoate din sărite
Urmărind idei tâmpite,
Lasă lucruri încâlcite!

 







 
 Sub cerul de imagine legănătoare
 cu desfăcute-aripi de unic zbor,
 îmi caut azi iubirea cu înverșunare
 prin înălțări de pasăre... Condor.
 
 Îngeri mirați... priviri albastre
 și tălpi desculțe de opal,
 mă însoțesc cu a lor oast

Zgândăriți de-o rază caldă,
dându-și coate sub zăpadă
Ghiocel și Ghiocea
simțind că le vine vremea,
n-au răbdare să mai stea
pe sub plapuma de nea.

El timid, ea în papuci,
amândoi un pic năuci,
se privesc nedumeriți:
- Oare-om fi bineveniți,
sau, sosit-am tim

Te-aș fi lăsat un nume printre  altele,

În  cuprinsul

de unde îmi aleg măștile,

de nu te-ai fi încuiat

 să-ți veghezi rezistența

în fiecare amintire

din care încerc să te fur,

în fiecare mâine

din care încerc să te pierd.

Fără să-mi tulburi mistificarea

spore

 sub tălpi de dulci călcări aș vrea
 să fiu un gând de tainică iubire -
 mergând... să-mi dăruiești ceva
 ce îmi crează stare și simțire...
 
 apoi tu să mă lași încet să urc
 spre lumi ce le visez și le doresc -
 iar când la ele-am să ajung

Întâlnirea de revelion a fost oarecum diferită de cea din Ajunul Crăciunului. Părea că Leanța ar fi pus drept condiție vizita la scara Arsiniei în schimbul cinei cu Diana și Darius. Firește că Ițenco intuia miza nevestei sale: vin copiii la noi, dar

Din bariera plină de tăcere

Ce domină fereastra luminoasă

Cad bucle. Cu o mângâiere

Excită scrumul ce aleargă prin casă.

Încorsetată cu o vergea-n garniș

Cochetă, cu amintiri stropește

Praful ce-o iubește pe furiș.

Involuntar covoru-l umilește.

Aș face ord

Omul nostru, simţind arma că îi atinge trupul s-a îngălbenit şi din cauza emoţiilor pe care nu le-a mai putut controla şi-a udat pantalonii.

-Măi, ţie ţi s-a vărsat ,,pătrăţica” de coniac din buzunar? Măi, păcătosule, de ce te bagi în fărădelegi d-a