Blog

De noaptea se şterge pe frunte
într-o casă retrasă
minunându-se
de atâta dragoste

fără de odihnă,
dimineaţa când năvăleşte lumina.

De inima se strânge în ce înseanmnă iubire
şi orice atingere rămâne lipită de piele
cum o arcă de apă
pentru salvarea vie

În regatul de lumini și umbre al universului,
noaptea este un trup viu.
Afrodiziacul globular a aselenizat.
Ca un sân de fecioară în straie brodate,
țesute-n vraja serii,
se oferă privirii în toată splendoarea.
Prin foșnetul de ramuri,
spintecat de u

Odraslă a unei judecăți aperceptive,
Absolută ar putea fi doar relativitatea;
Eu, în grămada de-adevăruri interactive,
S-o fac pe filozoful, am toată libertatea.

Pământul și apa

(fabulă)

Un bulgăre mic de pământ,

Întâlnind doi stropi de ploaie,

Începu să se înmoaie:

– Ce-aveți fraților cu mine,

Nu vedeți că nu mi-e bine?

– Noi te mângâiem puțin...

Ți se pare asta un chin?

– Nu aș formula așa,

Însă îmi udați cămașa

Și-i

Recunosc 
încă nu a plecat din mine
stătea agăţată de colţul gurii
iubirea
inspirată de o fărâmă de trebuinţă
a găsit aşezământ 
pe când îmi căutam vorbele uimirii
în toate cele cinci simţuri
nu mai ştiu în care vară.
Îmi amintesc de mine alţii
mărturisesc
ca s

Las cuvintele să bată la poarta cetăţii,
urc treptele istoriei cu respect,
simt un gol cum iese înafara mea
şi se umple cu mărinimie copleşitoare.

Nu pot să răspund la întrebări,
în mine se nasc chipuri simbolice,
sub paşi aud cum vorbesc pietrele
şi

îmi lipsește zâmbetul tău
care îmi lua toate apăsările
mai ales acum
când frunzele migrează
și zilele devin tot mai gri
când focul trosnește în sobă
și eu singur privesc cum dârele de lumină
par a scoroji pereții
când străzile s-au golit de pași
și tăcerea

      Am rămas încuiat pe dinafară! Ce-am făcut cu cheia nu știu... Soția o să se întoarcă de la școală peste... Aoleu, peste trei ore!

      - Să merg la cineva, să nu merg... Mai bine stau la soare, pe-o bancă, aici în parcul copiilor, mai privesc,

Încă din copilăria mea am auzit vorbindu-se de icoane care lăcrimează ... oamenii pleacă şi acum în pelerinaj la ele, îşi trag sufletul, se miră, se-nchină ... se-ntorc liniştiţi pe la casele lor convinşi că timpul va-ncăpea într-o clipă, iar miracol

Norii s-au apropiat amenințător și au revărsat pe pământul acoperit de frunze atâta ploaie câtă  i-a refuzat în trei luni de vară. Apa alunecă încet printre rănile deschise ale  pământului încă însetat după atâta arșiță.  Nici o rază pală nu a mai re

Plecăm într-o zi într-un loc la cineva

nu ştiu unde-i locul acesta dar vom ajunge acolo

şi de vrem sau nu plecarea asta

Dumnezeu ne va îndruma sub aripa misterului

de nedescifrat pentru noi pământenii.

Habar n-am dacă vom pleca singuri sau vor mai veni şi

Sunt o singurătate care nu se teme,
caut înlăuntrul meu bucuriile inimii tale,
mă îmbăt cu poveştile care mă răsfaţă.
Tu eşti vinovăţia care nu mă lasă fără gânduri
şi arunci din mine bucăţile de nelinişte
pe cărări rupte din rai.

Sunt un intrus în punct

Vântul ne suflă gingaş în păr

Un val nu mai are astâmpăr.

Suntem ai mării prizonieri,

Am uitat ora, ce zi a fost ieri?

O stea străluceşte în mâna ta,

Încet o aşezi în mâna mea.

Vântul tandru ne îmbrăţişează, 

Printre valuri frumos dansează.

Zâmbim atinşi de

În metaforic veșmânt,

Emoție pură-ncarnând,

Sălășluită de cuvânt,

Culege gând după gând.

Zămislită pe pământ,

Zarea lumii colindând,

În metaforic veșmânt,

Emoție pură-ncarnând.

Poetul o sloboade-n avânt,

Logica riscului asumând,

Vârtejul clepsidrei de vânt.

Labirint întunecat

În democrație, rău ne-am încurcat

Am vrea să o dregem, dar nu e ușor.

Idealul nostru s-a cam bifurcat

Gustul libertății este acrișor.

Să ne corectăm nu știm și e păcat,

Apelăm în schimb tot mai mulți la umor.

În democrație, rău ne-am în

Dan%20L.%2002.%20Victor%20CRACIUN.docxDan%20L...%20PACHIA.docxDan%20L...%20EMINESCIANA%20GHIDIRMIC%20-%20Copie.docxDan%20L...%20FL.%20FIRAN...%20-%20Copie%20-%20Copie.docxdDan%20L...VIOLETA%20CALFA%20DINU.docx

Dan%20L...%20Zig-zag%20MARIAN%20BARBU.docx

Femeile uită iubirile rămase frunze-n vânt,
caută primăveri cu înfloriri în sânge,
se grăbesc să fructifice,
au diminețile prea devreme înmugurite
și strâng la piept dorințe cumpănite.

Nu scapă din vedere nicio slăbiciune
cu-n aer dezinteresat și mând

Între blocurile unde se desfășoară acțiunea poveștii noastre, este un parc de copii în care, de obicei, stau pe bănci mămicile care-și supraveghează copiii aflați la joacă sau bătrânele ieșite la aer.

De cum începe școala, de la liceul din apropiere,