Blog

Mai făureşte mâna Domnului din secul nimicului

scos din ograda plină de-ntuneric

pe care-o ţine în magazia din spatele Universului

pentru necesităţi speciale şi urgente

seminţe noi de viaţă şi-apoi caută locul

unde să le planteze pe Pământ sau oriunde

cred

Pogorâtă, bolta cerească-i rece și întunecată,

Desculț și morocănos, vântul reneagă frunzare;

Străzilor muiate, cu umbra tot mai destrămată,

Li se meditează destinu-n adieri crepusculare.

Printr-o spărtură de nori, semiluna spintecată

Sângerează creste

Din vina mea,  

cerul îşi va uita albastrul,  

iar ierbii i se va risipi verdele.  

Din vina mea,  

aerul ne va fi otravă,  

iar țărâna, pântece steril fi-va-ne.  

Din vina mea,  

izvoarele îşi vor renega apa,  

blestemându-mi nemernicia.  

Apocalipsa e planu

aripa copilăriei mă învăluie

cu voluptatea aducerii-aminte

s-a întors la mine sufletu-mi călător

Dumnezeu nu m-a uitat

mi-a trimis un miracol din zăpezile veşnice

ninge, în sfârşit, ca acum o viaţă

când mă bucuram de secundele eterne

şi-mi îmbrăţişam suflet

Culori târzii de toamnă mă îmbată,

Mă chinuie trecutele - amintiri

C-am fost perdant în sincere iubiri

Și nu mai vin în a mea viață- toată.

Eu tot sper în sfânt mister de regăsiri,

Să ne jurăm credință ca odată

Și să păstrăm iubirea ne-ntinată,

Dar niciod

Stelele năvălesc în ramurile copacilor
aplecându-le până la pământ,
să asculte răsuflarea din adâncuri.

Nopţile pândesc căderea lor
luminoasă ca felinarele galbene
pe drumurile cetăţilor lunii
care dau semne de zidire-n viitor.

Timpul se comprimă ş

Oameni cu idei absurde și fugă sfioasă de gazelă,

gânduri cu aripi de vultur

pentru desfătări cu gust de absint...

Cuvintele atacă brutal cu iz de taifun

și sapă nesfârșite tranșei de ură și frică.

Redefinind vântoase,

ca schijele justificând mândria de sc

toamna

 prin parcuri

 tulbură somnul nenăscuților copii

 copacii bătrâni de gânduri

  pavara  fructelor duci

 o aruncă printre nori

 păsările ciugulesc din zbor

 semințele bucuriei

 până la marele salt al învierii

 plecăciuni

 la rădăcinile rugăciunii

2

  arunc

Cu miros de gutui... și în ploaie de frunze,

«Te iubesc...» îmi spui, mă săruți... pe buze.

Sunt ca mierea de dulci... și au gustul de vie,

Când cu mine te culci... și natura... învie.

Tu ești Toamna mea... și amor  vom face;

Până fulgii de nea...în et

Tragi cu pușca, sună: poc!

Însă arma nu-i de foc

Unii poate că nu știu

Că-i o țeavă doar din soc,

Instrument simulator

Care îți provoacă șoc.

Îl știu din copilărie

Ca frumos obiect de joc,

Îl șocam și pe bunic

Și-mi spunea să stau în loc,

Dar cum eu nu-l

A existat de veacuri în cultura satelor românești, un gen de repertoriu popular, de muzică românească rurală, locală, ce s-a transmis exclusiv, pe cale orală. Muzica aceasta lăutărească creată de rapsozi anonimi din rândul populației de la sate și de

 Nea' Costică a lu' Codreanu s-a senilizat. Cumva de înțeles la cei optezeci și șapte de ani pe care i-a trecut pe răboj, și îngrijorător pentru noi, ăi de venim, tare, din urmă.

Acuma n-ar fi mare problemă, vine omu' pe la mine cu un radio VEF, ruses

Nu mai mi-e teamă de costume negre

croite pentru noaptea asta, special,

nici de schelete scârţâind funebru

în timpul unui dans la acest bal,

Ba chiar zâmbesc când feţe înnegrite

cu ochi holbaţi şi gura într-o parte

se sperie şi râd apoi cu lacrimi.   

Uite

Fiecare frunză care încet a căzut,
Ele simt că vara de mult a trecut,
Simt cum vremea trece atât de uşor,
Ştiu că niciodată frunzele nu mor…

Fiecare frunză care încet a căzut,
Soarele fuge departe, se face nevăzut,
Atinse de brumă şi mângâiate de vân

   Menuetul răsăritului

Lumina mușcă din dulceața gândului

Umezit de inocenta lacrimă

Mișcând spre puterea cuvântului

Iubirea suavă și legitimă

Născută din mugurii prezentului

Ancorat cu stimă.

Lunecă apoi spre ființă

Intersectând vise de învingători,

Neîmp

Lica rămase singură în bar, pentru o bucată de vreme și se lăsă legănată, de valul amintirilor. E născută în zodia Taurului și așa cum glăsuiesc previziunile despre nativii respectivei zodii, sufletul său tânjește după atmosfera liniștită și căldura

Visul oricărei domnişoare aleargă

cocoţat pe spinarea unui inorog din povestea

cu feţi frumoşi şi cu prinţesele din basmele

închipuirii minunate de copil

ce nu-şi doreşte decât un stilou plin de cerneală

şi-o coală de hârtie pe care să se înregistreze

dova

Într-o clipire

există o clipă centrală

cu ochii închişi

în negru şi alb

chiar atunci negrul se sparge

albul se năruie şi se desface-n explozie

transformând totul în pulbere pură

ce dispare discret în lumină albă

apoi totul e reclădit în viteză

o altă substanţ