Urlă vântul, frunze zboară

      Și în suflet și pe-afară!

      Zgribulit, mi-e dor de tine!

      Aș urla da' mi-i rușine...

      Pleacă păsări migratoare,

      Pleacă gândul și mă doare.

      Mustu-i bun, dar fără tine

      Să mă-înec în vin,

Așteptare

Diminețile bat la fereastră
izgonite de nopțile obosite
și înșelate de nenumărați îndrăgostiți.

Visez la vârsta noastră,
la acele nopți care ni se păreau clipe.

Închid televizorul pentru că
jurnaliștii-moderatori, pentru raiting,
ne țin două-t

Mi-am aşteptat murirea. Nu o mai aştept. Plec eu,

acum, poate, ne vom întâlni pe drum, la jumate.

Are gust de femeie. Ai simţit?

Şi Dumnezeu când L-a creat pe Adam, I-a trimis pe Eva să trăiască murirea.

Ce rost ar mai avea viaţa fără o murire din ca

Un desen șchiop pe haina cuvintelor

Protestul silabelor reci

Se-aude pe oriunde treci:

Nu ne mai strângem în brațe!

Cuvintele-or să ne-nhațe...              

Mi-acopăr fața cu verbe,

Desprinse din trei proverbe.                       

N-am timp de stat la

După un voiaj interior,

m-am adunat în mijlocul meu

și m-am gândit să finalizez o revoluție:

să-mi recunosc și...

să-mi sărbătoresc independența;

mă declar dependent de ea.

Urmat independent de rațiune,

contez pe mine însumi și...

trăiesc din instinct;

nu am

Efemeride (60)

Gabriela Mimi Boroianu

Te rupeai ca o umbră

din noapte

și toate zidurile ți se supuneau

deschizându-se în calea ta

iar vântul își împletea șoaptele

cu tine

tremurând frunzele plopului

ce suspinau înfiorate

Și-ți simțeam atingerea degetelor

ca o

Efemeride (59)

Gabriela Mimi Boroianu

Îmi afund tălpile în nisip

și-l privesc cum se ridică

printre degete

așa ca o aducere aminte

de dincolo de timp

și mă văd ridicând cetăți

pentru tine

și prințesele tale-păpuși

iar eu

ca un uriaș cu privirile înlănțuite

impl

Călătorim pe drumurile vieţii gândind sau nu

la iubirile care ne fac fericiţi sau nefericiţi

mai sare coarda şi nenorocita de invidie prin noi

agăţându-se de ghimpii deşi ai urii

pocind nenumărate fizionomii şi suflete

depinde de cum cad acestea printre s

Plină de culoare,-n ultimu-i avânt,

Cât de frumos și altruist îmbătrânește!

De vântul toamnei, asmuțită, pribegește

De parc-ar fi îndrăgostită de pământ.

Spre Styxul ei,-n tăcere, tăinuiește,

Făcând cu veșnicia sacru legământ;

Plină de culoare,-n ultimu-i

Timpul este miel şi călău

Spintecă cu sete blândele toamne,

Destinul necordial suflă ca un alizeu.

Și-mi frânge ramurile fine...

Lumina mi-este vis sfios de vară

Cu frunze şi muguri de vânt,

Plesnind într-o toamnă amară

Ce n-aş da să o nasc în cuvânt.

Cli

Tipar... ruginiu

E toamnă gri în urbea noastră veche,

Copacii-au îmbătrânit trotuarul

Resemnat. Nu îi pasă de tiparul

Grăbit a scrie tot... după ureche.

Pe-o bancă tristă, din parcul obosit,

Privesc cocorii care mă salută.

Brusc, frigul începe să se ascu

 Preambul

Cecenia este o regiune în nordul Caucazului în care populația locală a luptat neîntrerupt împotriva dominației străine, începând cu Imperiul Otoman în secolul al XV-lea. Până în cele din urmă, cecenii s-au convertit la islam și tensiunile

                                  Motto:

                                      “Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin.”

                                                                                Mircea Dinescu

Sunt liber, Toamnă, cerul mă ştie

Strâng gândurile în fiecare cuvânt,

adun în suflet raze de lumină.

Merg liniştită pe acest pământ,

adorm, ştiu cine în vis o să vină.

Se scurg zilele ca firele de nisip,

viaţa în al ei labirint mă cheamă.

Un zâmbet am mereu pe chip,

nu mă opresc la nici o v

Sus pe deal, la Sănuiele

Am atins un nor de stele

Și le-am strâns în buzunare

Să mă pot juca cu ele,

Să nu dorm întreaga noapte,

Ca să văd un joc de iele,

Iar în clipa cea vrăjită

Să le pun la  gât mărgele

Și s-admir cu- nfrigurare

Plete blonde, în inele

   De vorbă cu mine am stat.

   Unul îşi scria tăcerea, celălalt asculta cuvintele strânse ca un ştreang, un „ştreang de cuvinte atârnate în bătăi de timp cu aşteptarea”.

    Unul eram într-o clipă, celălalt în altă clipă. Eram ca-ntr-un gong,

unul în

   Beznă.

   De cum am dat colțul străzii și, am început să ridic dealul, observ că nici un bec nu mai luminează. Avansez în virtutea inerției deși cu o strângere de inimă. O ceață groasă mă cuprinde. Nu mai văd în față, în spate, sunt pierdut în vălă