Blog

Bomboana din mugurii înșelați de ironie

Larva absoarbe rugina din debarale,

Izbind aroma-ncurcată-n verde cu ură,

Apoi respinge sec buzunarele goale.

Nimeni nu investighează o acritură!

Totuși de unde a acumulat parale

Umflate cu starea lui roz la cotitur

În camera ta, toamnă, azi scârţâie podeaua.

Acoper-o cu pledul până se-aşterne neaua.

Pereţii-au absorbit din râu cerc de culoare,

Iar de plafon atârnă un ciob din Sfântul Soare.

Stă neatins pe masă coşul de roade burduşit.

Doar patul, aşezat la asfinţit

Mia rămâne pentru un timp singura responsabilă de bunul mers al afacerilor. Ceilalţi patru sunt purtaţi de maşina lui Tudor, condusă de Lică, spre nord, către târgul de baştină din frumoasa Bucovină. Sosirea lor nu stârneşte curiozitatea nimănui. Oam

Ce fericită era toamna

şi ne privea uimită

cum înverzeam alai de frunze moarte

în serile cu ochi de chihlimbar!

De dragul tău,

de dragul meu,

păduri de vise legănam

la poarta sărutului ofrandă.

Ce tristă este toamna!

Verdele( în suflet )a ruginit sub ploi,

zăp

Dragă Uitare

îţi scriu aceste cuvinte printre clipe

care îşi fac de capul lor prin viaţa multora.

Vino să-i ajuţi cu harul tău binefăcător

să uite ce-nseamnă supărarea

care le suceşte mintea şi sufletul.

Spune-i durerii pe care o simt

c-ar vrea s-o uite pân

Cu ochii pierduți în orbite și mersul agale,

Peste pragul tocit de calcaneul timpului,

Sprijinit de-un toiag, pășeșete cu dese escale

Să ia, din când în când, pulsul anotimpului.

În locul viselor, doar regretu-l îndrumă,

Se prăbușește-n infinitul din si

   E timpul. E rândul meu, acum. A sosit vremea să mă tac până

acolo unde am să mă uit,

acolo unde dorul va da ghes cu cotul să ştie, să ştiu, să-mi amintesc că nu mai scriu cuvinte,

doar

şoaptele tăcerii pe cer unde nu le vede nimeni şi

poate

va sosi cl

   Beznă.

   De cum am dat colțul străzii și, am început să ridic dealul, observ că nici un bec nu mai luminează. Avansez în virtutea inerției deși cu o strângere de inimă. O ceață groasă mă cuprinde. Nu mai văd în față, în spate, sunt pierdut în vălă

Firul de iarbă simte cum...

Firul de iarbă simte cum

S-a cufundat răcoarea iar

Astăzi în frunza de stejar.

Canicula-i mutată-n scrum.

Cu toamna din abecedar

Se scrie încă un volum.

Firul de iarbă simte cum

S-a cufundat răcoarea iar.

Vara-i plecată la-antic

într-un loc
într-o lume
unde împreună
să putem schimba ceva
poate istoria
unde oamenii vorbesc serios
se-ntrec în glume
îşi spun pe nume
unde Dumnezeu nu e frică
şi frica nu este bolnăvicioasă
o lume, 
fie ea infernal de reală 
dar mult mai generoasă
în care să m

Oboseala urlă după multe zile şi nopţi prin oase

taie în carne vie cu tăişul stresului

ce-şi agaţă cârligele pe pleoapele grele şi trage

de membrele umane care sunt rătăcite prin locaţii

pe unde se munceşte sau nu

dar pe unde omul caută bunăstarea fizică

Tot ce am făcut bine n-am făcut eu, ci Dumnezeu, prin mine. Tot ce am făcut rău, am făcut eu, şi n-am nici o scuză. Mă întreb, atunci: Nu sunt vrednic de pedeapsă? Şi totuşi, mila Lui...

Prin venele mele nu curge sânge. Prin venele mele curge ortodox

Nu-mi da lacrima amară, 

Zâmbet dă-mi pe buze dulce, 

Nu vreau Dragostea să moară,

Cu ea viața... tot se duce.

Dă-mi un răsărit de soare, 

Dă-mi un zbor de rândunele, 

Inima cumplit mă doare; 

Dorul a zburat cu ele...

Vreau în suflet Primăvară, 

Iar în in

Cad... mere

Pribeagul vânt îmbrățișează tandru

Rugina toamnei din livada noastră.

Adulmec scena de lângă fereastră,

Las totul și mă integrez în cadru.

Un măr și încă-un măr ating pământul.                         

În taină frunzele-și sorb nemurirea,

Stol

Îmbrăţişarea era goală, n-am simţit-o în partea aceea de suflet. Era ca şi cum ai avea un membru amputat.
Dincolo de ne_
cuvinte inserate în tăcere, mă voi pleca într-un mâine unde vorbele
nu se vor mai plânge,
vor cădea la picioarele zborului din n

− Ia te uită la ăsta! Îi praf.

În lumina celor câteva becuri anemice, împletecindu-se pe picioare, un individ se aburcă cu greu pe cele două trepte ale rulotei și, moșmondind adânc, reuși să deschidă ușa. Nici nu intrase bine că ușa de dă de perete și