Blog

Există un singur ecumenism autentic: aderarea tuturor religiilor şi confesiunilor la Ortodoxie.

Timpul este o sumă de decizii.

Preoţia ortodoxă nu e nici meserie, nici funcţie. Preoţia ortodoxă e misiune divină. Deci, preoţii ortodocşi nu şi-au ales

Cu trupu-ți serafic, abur de vânt,

Mi-ai invadat, muză, ambientul,

Creându-mi, astfel, precedentul

Să m-apropii mai mult de cuvânt.

Visez că dorm, mă-nceracă talentul,

Mă macină întruna... mă frământ...

Cu trupu-ți serafic, abur de vânt,

Mi-ai invadat, m

Dimineața din suflet

Prezentul semnează cu armonie

În condica clipei ce-i stă aproape,

Mă mângâie pe suflet și pe pleoape

Precum o dulce, blândă simfonie.

Cu inocență, mă integrez rapid

Și las în urmă doar nesiguranța

Vieții. Împrumut forță din nuanța

Unui

Gândurile mele intră-n trupul cuvântului,
se-mbracă-n forme de podoabă
puse pe capul celor ce nu le măsoară.

Faptele odihnesc în palmele ceruite ale toamnei.

Astfel se naşte imboldul
de tot ce înseamnă starea de fapt,
dragostea va învinge
oriunde aripa

Învinovățit de jinduiri perpetuum mobile,

Numai poetul zugrăvește cu raze de lună

Prefirate-n clepsidra cu metafore nobile

Pe care le nemurește-nainte s-apună.

Peregrin solitar pe-orbite doar sieși vizibile,

Din haremul de muze, multe patimi adună;

Învi

Atunci,

s-a deschis ochiul ceţii,

tăcerea de spaimă şi durere,

neputinţa mea

de a vedea,

de a înţelege,

de a crede.

Sclipirea senină din mâinile,

din zâmbetul tău

cobora în încolţirea altei ierbi.

Nu se mai ţeseau anotimpuri,

dimineţi şi apusuri,

era doar star

unde verbul devine lucrare
uşile lumii se deschid

intră în case bogăţia de vise
străluminând oraşe de purpură

când în adâncuri coboară înaltul
pe umerii albi lumineazâ
întunericul rămâne fără cer
şi lăuntricul se umple cu dragoste

trecerea îşi taie căra

Cu tandre și unduioase reflexe argintii,

încurajate de vânt și întretăiate de suspinul lui dulce,

oglinda lacului freamătă lin.

Împlinind splendoarea toamnei,

amurgul se balansează catifelat.

Sub pălăria cerului de-azur, ascunzând tainice priviri blânde,

      Azi este o frumoasă zi de primăvară, sunt în centrul vechi al Brașovului și am de așteptat câteva ore... Unde să stau?

      - Mă duc în Piața Sfatului, acolo este noua fântână arteziană, multă lume și, poate, pe drum, cât merg pe Republicii, ma

Rondel existențial

Destinu’-n piatră îl răvășesc

Mușc fierul, blând, din armătură,

Apoi cu putere răscolesc

A vieții gri firimitură.

Of, cât mi-aș dori să reușesc...

Oftez precum o geamandură!

Destinu’-n piatră îl răvășesc

Mușc fierul, blând, din armătură.

deschid o poartă în miezul lucrurilor
să intru-n adâncul înţelegerii
de unde îzvorăsc convingerile
care-mi determină direct acţiunea

nu ştiu în ce condiţii
voinţa mă ascultă şi se luptă
încă de la început
cu tot ce zădărniceşte marile fapte

de aceea mă

Sfântă stea ce strălucești în ceruri

Te rog pios să-mi luminezi cărarea,

Din inimă alungă-mi disperarea,

Nu mă lasa în blestemate cercuri.

Din mine  vreau să fugă întristarea

Cântându-mi bucuriile în versuri,

Să-mi scot din gând posibile eresuri

Și limped

Eu nu sunt singur;

în permanență, mă-nsoțesc (cu) gândurile mele.

Într-un ,,ménage à trois” cu cealaltă singurătate – cea impusă,

veritabil ,,chef” francez, liniștit și foarte priceput.

În freamătul tăcerilor,

cu o muză flămândă și o dietă adecvată,

între

Cioburi și scame

Să adunăm iar cioburile toamnei?

Nu frigul se-mpotrivește, ci scama

Din frunze. Analizez unde-i drama

Și doresc să conturez trupul caznei.

Tăcerea, frigul se-ntind în calea mea.

Un ciob ar vrea să riposteze pașnic,

Însă o barieră-i vântul

Am intrat în gândul tău noaptea
cred că nu m-a văzut nimeni,
eram atât de transparent mai puţin inima
care galopa printre vechile ruine
din care s-a născut frica de oameni.

Liniştea este o apă străină,
ea nu curge pentru mine dincolo
ci se lasă sedusă

NOIEMBRIE MUŞCHETAR

Toamna a intrat în linie dreaptă,
noiembrie a coborât din calendar,
altă lună îşi lasă cartea de vizită,
căci anul e destoinic colecționar.

Vara toridă parc' a fost o nălucire,
dimineţile înoată-n pâcla ceţoasă,
pe zi ce trece frigul pun

Clipa-i eternitate divizată la infinit

Ce ne-mbarcă și debarcă inevitabil,

Pe care viitorul o apasă repetabil,

Prefăcând-o-n amintire, negreșit,

Pe care, neobosit,-o trăim irepetabil

Și-n care, totul este sau pare definit;

Clipa-i eternitate divizată la i

Cade bruma peste sat...

Cade bruma peste sat

Focul arde-n sobă lin,

Toamna iar s-a afișat

Vântul suflă alcalin.

Nucile s-au ofensat,

Strugurii s-au copt deplin;

Cade bruma peste sat

Focul arde-n sobă lin.

Imaginea m-a-ncurcat

Sau poate un vin pelin,

Privesc