Blog

Deseuri mă închid în sănătatea cuvintelor,
îmi plac tăcerile care se degaje
şi rămân în miezul înţelesului personal
în care inima pulsează pe note virtuale.

Sunetele vibrează cu aripile deschise,
cad în cântec,
le ştiu toate nuanţările
şi alunecările dese

A apus

un pic de stea

printre noi,

dar

Universul

şi-a trimis magneţii

stelei

din care îl desprinsese

Dumnezeu.

Steaua,

fericită

că şi-a revăzut picul,

din

particule de lumină

i-a făcut o cunună,

găsindu-i

locul în uriaşu-i

puzzle.

Mihaela Moşneanu

Mi-e sufletul mierlă

Și gândul e floare

Lumina din perlă

O simt ca o boare

Mă leagănă vântul

Și-mi mișcă toți norii

Îmi place cuvântul

Ce plimbă cocorii

Mă cheamă tăcerea

Și-n liniștea dusă

Invită plăcerea

Ce poate fi spusă

Mi-e dor de iubire

Când clopot răsun

(continuare la Însoţitorul)

Au trecut câţiva ani de când Ilie a fost trecut în rezervă ca urmare a transplantului de inimă. Doi ani a mai funcţionat ca suplinitor la şcoala din comună, apoi nimic.

Între timp i-a năşit pe Cristea şi Marta, ba chiar şi p

Pe frunte, cu coroană de hiacint,
Burduşită cu întrebări autumnale,
Dunărea îşi desfăşoară panglica de argint
La poalele multisecularei cetăţi medievale.

sămânța de cafea s-a desfăcut direct în floare

nu-i trebuie rădăcini ci doar petale

să absoarbă cuvintele cu amănuntul

să mute stelele de pe pavaj

în înaltul și neprihănitul încă cer

boabele de porumb s-au împrăștiat

discret pe masa rotundă din lemn de fec

Noaptea îşi plânge toamna-n corzi
cu suspine ruginite într-o vioară,
sunete topite curg pe nervurile frunzelor
în pădurea ce se luptă cu vântul,
inima-i bate-n fiecare copac
şi-i soarbe seva melancoliei.

Sunt drumeţul care-şi întinde aripile,
sufletul îl

Stai în banca dumitale
măi profesore dragă
căci se duc toate la vale
(și nici țara nu-i întreagă)

Măi profesore dragă
parcă-ai fi din alt veac
nici istoria nu-i să tragă
turta la omul sărac

Parcă-ai fi din alt veac
se duc toate vai la vale
doar prostia

Tu ai fost poezia mea 
pierdută dintr-o întâmplare, 
Cocorii mi-au ales o stea 
din Universul tău cel mare...

M-am rupt din calendare şi risipit de vânturi 
M-ascund pe câmpuri reci în brume ce se sting... 
Mă simt bătrân şi singur prin lanul meu de gânduri 
Şi simt că toamna râde în ochii care plâng.

Început de toamnă

Verdele bătut de brumă
În zori, târzii de toamnă,
Se disipează fără urmă
Ca-ntr-un pustiu o scamă.

Din nord coboară vântul
Învăluind în cale
Și-nfiorând pământul
Din munte pân’ la mare.

Florile își plâng trecutul
Ca miresele bătrâne.
Î

12 expresii (nu doar româneşti) comentate

 1.S-a dus pe apa Sâmbetei (a   „cam” dispărut).
  Apa sâmbetei era, într-o  veche credinţă,  un râu care se vărsa în Infern (adică în România secolului XXI), deci tot ce cădea în acea  apă nu se mai putea  g

Îşi punea iubirile în cutii
şi le dădea drumul pe apă

Vroia să fie liberă lîngă mine
să nu mă mintă,
noaptea o dorea una de mireasă
cu braţele încolăcite după mijloc
şi ochii în tavanul gîndurilor,
le înghesuia flămînde între coapse.

S-a făcut dimineaţă
ca

       Viaţa, aşa cum ţi-e dată sau cum ţi-o faci

       Din volumul „Viaţă, viaţă”, Editura Pim, Iaşi, 2015

       (Armată, politică, securitate, curaj de a spune că în viaţă nu totul merge strună)

„Căutăm în viaţă tot ceea ce fuge de noi şi fugim

Bătrâneţea şi creaţia

Moto: “La noi nu-i nimenea bătrân, doar vinul roşu din pahare...” (din folclorul „cântat”)

 Editura PIM, Iași

Un binecunoscut intelectual din „dulcele târg al Ieşilor” mi-a adresat frontal o întrebare – “puteţi scrie ceva despre