Blog

Nu mă împiedică nimeni, păşesc liber,
visul se reflectă-n oglinda dorinţei
în forme topite-n subconştient.

Se deschid porţile rotunde ale realităţii,
capătă rezonanţă orga inimii
cu sunete înalte-n unghiuri ascuţite.

Miroase a mărar crud,
sufletul

Stejar singuratic, loc de pace creatoare,

Adăpost pentru cuget liber și poeme.

Dezmierdat de parfumul florilor sălbatice

Eram mai mulțumit decât un rege.

***

Nu știu când prima tinerețe a trecut,

De chermezele nocturne am și uitat.

Am aflat că iubirea e un

Când păși vara prin lanuri,
Macii s-au îmbujorat
Și sfioși s-au scuturat,
Și aveau vise și planuri...

Smoc de spice-n fremătare,
De emoție și dor,
Și-au schimbat încetișor,
Straiele în strop de soare.

Pe un vârf de moviliță,
Cu un glas pițigăiat,
Ce părea a fi

Cine-şi poate explica
existenţa ruptă din desfăşurarea ciclică
ce se reia în alte forme neştiute?
Mai aproape decât cuvântul este lumina sa interioară
cu aromă de busuioc de care se tem porţile iadului
şi se închid fără voie,

în lumea de dibncolo
un

 Nu te-am uitat. 

 Doar valurile învolburate ale vieții

 au înghițit 

 mica noastră 

 insulă-a iubirii, 

 lăsându-ne trupurile 

 să plutească în derivă

 pe oceanul amintirilor.

 Nu, nu te-am uitat.

 Doar lacrimile au spălat

 urmele sărutului tău.

 Caprar Flor

                                    Motto:  În cetatea postmodernă

                                                Calea de parcurs e ternă,

                                                Străzile-s fără valoare,

Trezit /dincolo /de amiaza nopţii, /cu

zorii /deja /pitulaţi sub cearceaful zilei,

hălăduiam  /gândurile /pe cărările minţii.

Începutul sau sfârşitul unui alt monolog sau dialog cu mine, din care încercam să scot negarea negaţiei, doar clipa nu o ştia

Crede-mă! Iubirea mea este reală.

Merită să poarte a dragostei cunună.

Când îți dorești ceva din tot sufletul

Să ştii că și universul te ajută.

***

Nu-i destul să iubim, trebuie și alții să ne iubească.

Iubirea și decepția sunt două forțe care macină.

E gre

Când nopţile se vor contopi cu mine
voi orbecăi prin întuneric fără lumină,

inima mea nu va mai bate prin timp
ci-n el se va topi,

alte zile se vor urzi atunci
dar soarele va lipsi,

vor rămâne câteva urme de şters
agăţate de numele-mi uitat

şi po

Cuvintele n-au seamă de gânduri. Se lovesc unele de altele, unele pe altele, se ciocnesc, apar fenomenele timpului cu ploaie, furtună, tunete, fulgere şi toate le înghite pământul. Cerul îşi află liniştea, după ele,

în soare

sau

în lună.

Ziua

(se) zbo

 TE ÎNTREB...

Urc, urc, urc și aburc până când văd

Până când văd că mă oprește ea,

Steaua mamă  !

Urc până când nu mai văd

cuibul vechiului adăpost.

Și văd curând că

nu mai am aripi să zbor

dar merg cu inima dezvelită,

cu spiritual ușor ca fulgul

și urc, ur

La capăt de pod ştiut

mă ascund în început

Între cer şi-ntre pământ

Adun vise, adun vânt.

Căzută în apusul vieţii

îmi sângera zborul scaieţii

şi împletesc din clipe plasă

când foamea de noi mă apasă.

Prin amintiri, mă arunc hai-hui,

mi-e locul aici şi tot

Ne plimbăm de mână printre înfloriţi tei,

Timpul se opreşte acum pe marile alei.

Îmbrăţişaţi privim zâmbind zările senine,

Dorinţa ce o purtăm în suflet ne îţi aparţine.

Ne place noaptea de iubire luminată,

De romantice cântece frumos cântată.

Eterni în i

Esenţa artei constă în puterea ei morală.

Bunele maniere îsi găsesc expresia în artă.

Tinerii pot evita beţia, lăcomia şi lascivitatea.

Nu trebuie confundat frumosul cu păcatul.

***

Înălţat deasupra minunilor antice

Monumentul iubirii a rămas neschimbat.

St

Cu un soi de pălărie
Fără bor și unsuroasă,
Ieși dintr-o bălărie,
O dihanie hidoasă.

Nici nu ne ”dezmeticisem” bine… de pe urma comunismului, din lagărul ”aripilor frânte” și ”întuneric” spiritual, când s-a ivit această oportunitate, acest miracol, de a merge în excursie.
Grecia! Citisem în cărți. Mi se părea doar o iluzie.
Și, când

Printre tufișuri spinoase, printre vechi zidiri,

Pe cărările înguste au rămas plăcute amintiri.

De acolo urmăream cirezile cu pasul rar

Și vedeam nespusa bucurie a țăranului sărman.

***

Pe un trunchi uriaș, sub o salcie

Țărăncuța broda o maramă subțire.

Cu