Blog

Ochii îmi priveau picioarele plecate pe

cărări, drumuri din zare. Se colindau

gânduri,

şoapte,

doruri

strigate către marea de cer unde Sufletul se-mbăia cu stropii picaţi în cascade şi-şi zbura aripile cu tril de păsări.

Verde /se-ntinde iarba, /copaci

Drumurile m-au întors spre înaintea copilăriei, la casa bunilor mei şi ei, dintr-o fotografie, un tablou, mă priveau. Era ca atunci, de demult, casa, cu aceleaşi macate pe pereţi, doar mai mică, ea, casa

sau

eu sunt mic. /Amintirile /curg (mai) viu

Departe voi înnopta
în sertarele nenumerotate ale timpului,
în gânduri fără contur
sub geana fierbinte a soarelui
vălurind lumina ca mătasea
în descântecul amiezii,
praf de cometă pe buzele zilei.

Se vor topi sunetele în cântul sferelor,
tăcerea-i c

vara asta a venit pe nesimţite

Vara asta a venit pe nesimţite,

În vitralii de frunze roşii,

Aşteptând la poarta poemului

Caii copilăriei mele,

Care aveau potcoave de aur

Şi coame albastre, fluturând;

Stau la umbră

Şi sorb lacrimi din lumina solară,

Vino lâng

LUNA LEGATĂ

Cerul s-a înnourat,
iar azi noapte a plouat,
Luna s-a ciocnit cu-n nor
şi-a căzut pe un răzor.

Nu ştiiam ce s-a-ntâmplat,
pereţii s-au ,,scuturat''
am crezut că-i un cutremur
şi m-a apucat un tremur.

Cum priveam cu frica-n sân,
am văzut un om hapsâ

Ce se-ntămplă cu tâmplele mele?
Se albesc de atâtea dezamăgiri şi toamne,
iarna le cuprinde îngemănate,
ademenite de zăpezi inocente
care devin consistente.

Nimic nu mai lasă loc tinereţii
în loc de risipire de iluzii
minunată şi zglobie,
se afişează

Chemarea ta pe net azi am găsit

De bucurie iar m-am pempărșit…

M-am ridicat de la birou

Să viu, că-s dragul tău erou!

Nu te mai știu, sau poate te-ai schimbat?

Ne lămurim noi! Ajung imediat!

O, draga mea, ce-aș mai veni la tine

Dar... ici în spate, tare rău

Împrumut prea repede trăirile altor oameni,
se strecoară-n echilibrul meu launtric
aşa cum priveşti un clawn
ce-şi transferă tristeţea-n bucurie
prin gesturi suprapuse şi largi.

Omul-clawn rămâne ascuns în mască,
îşi joacă rolul plin de convingere,
cr

          Despre Iubire și Răbdare se spun multe. Fără nicio îndoială, cu toții cunoaștem sensul acestor cuvinte, care fac parte din viață, și mai ales din noi înșine. Fiecare dintre noi avem un fel de-a iubi ori avem mai multă sau mai puțină răbdare

Din ce se naşte versul?
Din iubire sfântă, suferinţă,
din speranţă şi credinţă
în Cel ce conduce Universul!

Poetul oare cine este?

Omul curat, cu suflet mare,

ce-i veşnic în căutare
de virtuţi pe-nalte creste!

Dar, oare muza cine este

Entitatea cea mai pură,
c

Vino acum, iubite, iubirea mea  te cheamă

Când inserarea-şi deschide ochii de aramă

Curând sărutul nopţii se asează somnoros,

 Pe visul ce te aduce dorindu-te sfios.

Vino acum, iubite, iubirea mea te cheamă!

De ce va fi să vie, azi, nu ne fie teamă,

Răga

Cuvintele sunt precum mierea, plăcute,

Și pot să clădească în inimi redute

Ce sfarmă tristețea și gândul anost;

Cuvintele toate au viață și rost.

Dar sunt și cuvinte amare ca fierea,

Ce-aduc neputința și scurmă durerea,

Iar cei ce rostesc aceste cuvinte,

S

Să ai alături

un înger de femeie,

nimic nu poate fi

mai minunat.

      Dansează cu mine

Dansează cu mine iubito,

intră-n vârtejul iubirii

sub ploaia de aur,domoală

a florilor de tei

dansează cu mine ca-n vis

unul de altul uniţi

ahh, simt căldura trupului tău,

Se plimba prin livadă scuturând crengile înflorite,

Păşea liniştită dusă de nenumarate închipuiri.

Îi plăcea când părul mătăsos era fluturat de zefir

Și nu se întreba de ce trebuie să iubim.

***

Departe de torentul urii, de trufia egoistului,

S-a retras pe

Noaptea cu trup de pământ
se ascunde în mine
îmbracă haina întunericului
şi eu pe a somnului.

Dintr-un subconştient adânc
se năpustesc visele tulburătoare,
golul interior se umple,
inima capătă trăiri abia cuprinse-n cuvinte,
mă zbat să scap dintr-o l

visul pietrelor

Într-o zi se va izbândi şi visul pietrelor,

Poate vor deveni castel sau alei de dragoste,

Recăpătând chipul femeii uitate,

Sau stele târzii, amfore virgine, prin galaxii,

Stâncă stearpă în care bate dalta

Un chip andaluz de femeie

Trecând d

Coboară zorii ridicând noaptea în slavă,

Luna îmbracă haina de argint şi pleacă.

Relieful din jur prinde contur, mă răsfaţă.

Sunt îndrăgostit, viaţa este tare frumoasă.

***

Sub foşnetul plopilor doi tineri ascultau doina inimii,

Vântul copleşit de sentimen

Într-o noapte-ncenușată,
A venit bocind la mine,
O vecină-ndoliată,
Gata, gata, să leșine!

Studiind-o cu mirare,
M-am gândit: ”E-n văduvie!,
Dar ce zbiară așa tare,
Că era bețiv Ilie...”

Îi ridic ușor năframa,
(Lunecase neglijentă)
Și doresc să-i a

Cerul şi-a frecat mâinile, a bătut din palme, şi-a scuturat

norii

s-au întins pe pământ. Iarba s-a înfiorat, s-a înviorat de răcoare, îşi creşte înaltul,

se cântă,

se zboară,

se priveşte adâncul unui gând,

                             unui glas,