Blog

Se dezmorțise pădurea, răsăreau brândușele, râdea soarele,

Un fir de apă alerga voios în vălurele mărunte să le salute.

Alături chipul adoratei mele era precum muzica în dragoste.

În fața neasemuitei frumuseți și înțeleptul se oprește.

***

Impresionant! F

ce este poezia

poezia este o grotă în care cazi

şi nu te mai ridici,

acolo vezi alte lumi

paralele cu uitarea,

vei găsi pergamente în formă de inimi,

vise uitate scrise pe foi de stejar,

erori de calcul,

popoare de umbre,

ostroave înecate în disperări,

gândur

Ieri am îngheţat trecutul într-un tort. Azi am vărsat picuri de stropi roşii în analizele pentru un alt, un nou început, la casierie, să număr monedele de pe ochi, pentru luntraşi, când,mâine…

într-un 7 de 3 (ani)ori,

mă (pe)trec  la banca noastră,

izvor

nu lăsa clipa să treacă,

îmbrăţişaz-o

că n-ai s-o mai găseşti,

va veni haosul

şi amintirile se vor prăbuşi

ca nişte corăbii

subte de vârtejuri;

bătut de ploi,

izvorul din tâmpla ta

va curge haotic

într-o mare de amar.

vineri, 8 iulie 2016

Sufletul meu era învelit într-un strat consistent de nori, să nu cumva să se prăfuiască, să nu-i deranjeze cineva singurătatea. S-a întins în iarbă și,  pentru că era atâta liniște și nimic nu se întâmpla, sufletul a adormit. La început era cât cerul

în parfum de verbină

 omor toţi demonii din mine

şi dimineaţa îi văd cum înviază,

mut în legendă orele triste,

dărâm şi ridic din nimic

palate cu îngeri la poarta bizară,

trece prin mine încă o vară…

adun în palme atâta lumină,

caut din vecie doar clipa,

t

Iaca-n vara asta scurtă,

Într-o sâmbătă în zori,

Bătu-n ușă cu derută,

Un pilaci iscând furori.

Nu ușor cum bate omul...

Cu pumni grei, șuturi a dat,

Și cu ocări împroșcate,

Scandal monstru a iscat.

Ieși-n ușă o vecină,

Și consortul după ea,

El căină a sa pr

Ca dintr-o noapte-n pulbere de cometă
dincolo de ţesătura de alge
somnul îşi ia avânt,
să spargă întunericul verde.

Lumina scapă semne-n adânc.

Slăvită marea cu ochiul de lună
prinsă între ţărmuri de orizonturi,

priveşte cerul în oglinda-i de apă,

se lov

               soţiei mele, Daniela

Aleargă clipele în toţi paşii şi eu…

m-am prins în hora lor. N-am ştiut „jocul” şi nici acum nu ştiu dacă-l ştiu. Aproape de început, de marginea scenei, schimbasem ritmul fără să-mi dau seama. Făcusem un pas sălt

Poezia este templul sfânt

al sufletului meu,

e bucuria nedisimulată,

zborul permanent al dorului

spre inima  fiinţei dragi

Poezia, etern mesager

al zbuciumului tumultos

străbătut  de inima rebelă

prin labirintul iubirii

îmi dă adânci fiori

Poezia-i  modul me

La umbra unui stejar falnic, desfrunzit,

Se odihnea asudat un călugăr trudit.

Își vorbea în barba rară cu glasul răgușit:

Cu traista pe umăr și cu Duhul Sfânt am fost fericit.

***

În nopţile clare privesc cerul legănând stelele.

Mai degrabă cred că ele se

GÂNDURI RUINE

Nu mai ştiu ce simţi, ce te doare,
în sertarele sufletului este pustiu,
iar dincolo de tăcere, înstrăinare
ne strunim cuvintele ca un vizitiu.

Ţi-am păstrat stelele-ntregului cer
ce-au luminat şi noptile neperechi,
dar visul ne-a rămas trist,

Sunt ”eroi” câți sfinți nu sunt
Nici în cer, nici în pământ!
Și nu e un amănunt,
Cum ar fi o frunză-n vânt...

Jelanie

Tristețea pânza-şi țese peste sat
Iar Domnul bate piatra pe cărări,
Blesteme de durere și păcat,
Jelanie de doruri și uitări...
Plânge gardul cu uluca ruptă
Păzind căsuța cu ferestra tristă
Iar vântul cu durerile se luptă
Căci nici speranță azi nu ma

Noi, oropsiții...

În țintirime-auzi gemând pământul
În aur când se poleiesc biserici, 
Când vânzători răstălmăcesc cuvântul
Și se ascund sub hainele de clerici.
Căci înșiși cei ce apară credința
S-au dat cu diavolul, pe-un pumn de-arginți,
În slujba banilor

La pet-shop pe ușă intră-un băiețel.

- Domnule, vă rog, cât costă-un cățel?

Numărându-și banii - Să îi văd, se poate?

- Cum să nu! Aport! A strigat în spate.

O cățea frumoasă, cu patru căței

Ce dădeau din coadă, a venit spre ei.

Dar în urmă vine scheunând

Eram trimisul dintâi înnobilat de cuvânt
ca într-o scriere pictată
unde vocalele cântă psalmi
de teama salbatică a vedeniilor
prezente prin preajma.

Memoria începe să-şi umplă golul
cu nume convenţionale
strigate, glasuri si elemente prime
alungate de