Blog

Norii pe cerul întunecat ne veghează, 

În primele ore ale dimineții sunt trează,

Sub acoperișul verde plin de multe flori,

Cărarea este mai curată plină de culori.

Și gândul se inalță printre multe petale,

Privighetorile sunt toate iar mai vocale,

Mulți b

Ce lungă mi se pare aşteptarea

în prag de seară, către asfinţit,

când dorul rătăcit ajunge iară

în cutele din gândul răzvrătit.

Tăcerile, mai reci ca niciodată,

rămân la un hotar nedeclarat,

pe dunga dintre somn și veghe

să pună-n leagăn dorul supărat.

Dar

Trebuie să fiu iar prietenă cu mine, 

Numai eu știu ce este acum bine, 

Cu un zâmbet lacrimile le gonesc, 

Adesea cu sufletul meu să vorbesc.

E frumos omul care mereu zâmbește,

Numai în  credința adevărată el trăiește,

Poate vremurile acum sunt mai grele,

Calatoresc printre petale și gânduri, 

Așez multe amintiri printre rânduri, 

E liniște acum , e cald și multă pace ,

Vântul primăverii mult îmi place.

Nu uit să zâmbesc când sunt tristă 

Răsfoiesc câteva pagini într-o revistă 

Primăvara cu multe culori s-

Am cunoscut în viață răutatea lumii și am suferit mult. Cu toate acestea, în loc să devin un om rău, egoist am ales să fiu bună și să dăruiesc iubirea celor din jurul meu. Viața nu a fost și nu este ușoară dar nu vreau sa contribui cu fapte urâte la

1. Amurgul bate mai tare la geam 

Se leagănă multe frunze pe ram, 

Multe gânduri din suflet au plecat, 

Întunericul peste toate s-a lăsat.

Pe drumurile vechi se lasă noaptea, 

Și vântul printre ramuri se împletea, 

Mă caută altă amintire ca altădată, 

Poate o

Zilele trec, eu cu sufletul meu vorbesc, 

Lacrimile le ascund, la tine mă gândesc, 

Gândul vrea  mai departe iar să plece, 

Primăvara multe flori albe îmi aduce. 

Au fost ani și mai multe clipe între noi,

Eram visători și mai  fericiți amândoi,

Mergeam li

Trec anii prin viață și viața prin ani,

le simt înlăuntru dansând împreună

pe vatra de lavă din mitici vulcani,

când timpul iertării începe să-apună.

Mă-așez pe un brâu de tăcere uitat

în vagi amintiri refuzând să mai vină

la uși redeschise cu vechiul păca

• Ascund în inimă mai multe tăceri, 

Când gândurile toate mă înconjoară, 

La geam dansează altă primăvară 

Alergam printre visele nopții liberi. 

Printre stele petale multe zboară, 

Senina noapte printre calde adieri 

În altă primăvară eram mai tineri, 

Un g

Oamenii care știu să iubească sunt mereu frumoși și fericiți când îi privești. Cine știe parfumul și ascultă vocea ta cu atenție și se luminează când râzi este un suflet pereche. Cine știe să păstreze în minte prima atingere și care nu uită privirea

In noapte gândul cu mine vorbește, 

Luna pe cerul nopții mă urmărește, 

M-am gândit să-l pictez pe o pânză,

La geam  strălucește frumos o rază.

Încerc să mă ascund bine între stele, 

Vreau să dorm și să visez printre ele, 

Cuvintele au fost scrise cândva

          Jocuri de cuvinte – culme

          Geografie lingvistică (pamflet)

          (postarea precedentă)

          Culme

          Moto: „Un Soare însângerat pe culme nu înseamnă neapărat un răsărit.” (Valeriu Butulescu, din „Stepa memoriei

                                        Jocuri de cuvinte – culme

          Geografie lingvistică (pamflet)

(postarea precedentă)

          Culme

          Moto: „Un Soare însângerat pe culme nu înseamnă neapărat un răsărit.” (Valeriu Butulescu,

Simt vântul primăverii, grădina înflorește, 

Vântul printre multe flori, frunza crește, 

Sub crengile vesele aud vântul șuierând, 

Am multe amintiri frumoase iar  în gând. 

În căldura primăverii multe petale zboară, 

Printre flori colorate vreau să stau

Erau odată 3 elemente: naivitate, tărăgănare, valoare, fiecare purtând o culoare, albastru, roşu şi verde. Culori care se redescoperă, iar combinate cu alte culori prescriu metafore febrile.

Prima dilemă: acril sau ulei?

Acril – tango dureros la preţ r

Am în suflet ascuns un trandafir, 

el ține locul unei mari grădini,

Aerul rece al primăverii îl respir,

numai în amintirea ta mă sprijini

O iubire adevărată este mai curată, 

valorează cât un castel mare pustiu,

Îți luminează frumos viața toată,

să îmi asc

Imi pictez sufletul cu multe cuvinte, 

de anii plecați îmi aduc mereu aminte,

Stropi de lumină primăvara picură,

la geamul casei o floare albă tremură.

În lăcașul sufletului fac o mică rugăciune, 

sufletul meu deseori multe îmi mai spune

Acum orașul este

O petală albă a căzut iar pe prag, 

vântul strânge petale albe în toiag,

Zorii varsă peste noi multă lumină,

ferestrele se deschid în grădină.

Plouă, sub un pom mă adăpostesc, 

parcă și florile în grădină povestesc, 

Ascult triluri frumoase de priv

GUSTÂND NEMĂRGINIREA

 „La început era Cuvântul,  şi Cuvântul era cu Dumnezeu,

 şi Dumnezeu era Cuvântul”. (Sfânta Evanghelie dupa Ioan)

Mă-nalț spre tine armonie pură,

din cupa ta să beau adâncul infinit

al veșniciei sacre-a primului venit

ce s-a d

"... - Atunci ce să facem?

- Dragoste.

- Ești sigur?

- Da.

- Ei bine, mă dezbrac.

- Și de ce să îți scoți hainele?

- Ei bine, vreau să o fac.

- Cine ți-a spus că trebuie să te dezbraci ca să FACI DRAGOSTE?

- Ei bine, din câte știu, așa se fac