Blog

În vraja frunzei ruginii

E cantonată-a mea toamnă.

Zăresc mugurii luminii

Ce-mbracă clipa solemnă

Și gândul fără opinii

Ce-mi face trupul de doamnă.

În vraja frunzei ruginii

E cantonată-a mea toamnă

Și eu? Cu puncte sau linii,

Poate acolade, demnă,

Storc il

Ah, cum se-adună anii peste noi,

venind cu amintiri necenzurate! –

privesc prin ceața vremii înapoi,

să-alung departe clipele ratate.

Adesea mă întreb: de ce-am ratat? –

poate ajung să înțeleg mai bine...

Mureau în toamnă zilele senine,

plecai târziu cu-n t

Jocuri de cuvinte – curcan

Geografie lingvistică

         Curcan

         Moto: „Biden a grațiat doi curcani.” (Din presă)

Preagustând noi din carnea-i și amintindu-mi de curtea părintească cu cârdul de păsări, am ajuns să scriem și despre curcan

              Geografie lingvistică

          Curcanul în curte, în fermă sau în (c)arte

          Moto: „Un curcan şi un purcel,/ Nu se-nţelegeau, de fel;/ De Crăciun s-au potolit,/ Împăcaţi de un... cuţit! (Sărbători miraculoase, de Eugen Ilişiu)

Am în sufletul meu o rază de Soare, 

toamna mă așteaptă pe altă cărare,

Mă uit la cer, cineva mă veghează,

închid ochii dar sunt mereu trează.

Fereastra vieții este deseori deschisă, 

candela credinței este mereu aprinsă,

În suflet iubirea curată este aca

Curgea apusu-n zarea clară,

o clipă-a stat în vârf de fag

ca un arcuș peste vioară

cu ultimele corzi drept prag.

Dar îl trăgea-napoi îndată

o mână de vrăjit scripcar

de tremura pădurea toată

sub geana cerului de jar.

Mai sus în deal, la cetățuie,

trei raze d

Eu cer de la Tatăl meu
Să mă păzească de rău,
Să asculte Ruga mea,
Să-mi Fie alăturea.

Din iubire, sunt făcut,
Și de Tine, sunt crescut,
Tu mă ajuți să gândesc bine,
Să nu fac rău la nimeni,
Să fac doar bine.

Să iubesc ce e frumos,
Frați, familie și

Stau și mă gândesc la tine
Așteptându-te să vii,
Să fim din nou împreună,
Să privim la cer și lună.

Dar ce folos?
Acum sunt singur,
M-am săturat să tot aștept,
Lacrimile să le tot șterg.

Crede-mă, te rog, îți spun,
La pieptul meu, aș vrea să te strâng,
Mereu,

Am cunoscut în lumea asta
O fată, ce-mi va da speranță...
Una mândră-n toată lumea,
Ce inima-mi va vindeca.

O iubesc pân-am să mor
Chiar de e în depărtare... ????
Îi dau o rază de soare,
S-o acopere de ploaie.

Iubesc, să fiu iubit.
Te iubesc numai pe tine,
Sun

Astăzi, toamna se întoarce,
Soarele ne lasă-n pace,
De azi, ploaia se întoarce!
E semnul unei toamne drage.

Frunza galben-aurie,
Pe toate străzile se așează,
Pomii plâng sub cer cu lună.
Parcurgem o toamnă împreună .

Reci
O atmosferă rece, iar învie.
În fieca

E prea târziu să te întorci!
E prea târziu să vii din nou!
Ca să mă rogi,
La mine să te întorci .

Din clipa când eu te-am zărit,
De tine m-am îndrăgostit!
Drept răsplată am primit,
Inima tu mi-ai zdrobit.

E prea tarziu, acuma spun
Să mă întorc din drum,
Pe tin

Ce am fost cândva?
Și ce sunt acuma?
Eram și eu ca orice om!
Cu putere și speranță,
Însă astăzi sunt
O frunză clătinată-n vânt.

M-am desprins din pom uscat,
Pe pământul umed cad,
Înapoi, nu mă pot întoarce.
Chiar de mie încă îmi place.

Îmi place să fiu bătut

Ascult tăcerea nopții fără stele

din umbra neuitărilor târzii

ce-mi bântuie speranțele rebele

tot așteptând din depărtări să vii.

Pe liniștea întinsă ca o pată 

se prind în horă clipe de regret

venite-n pragul serii deodată

cu amintiri ținute în secret.

Se

Gândul mai repede s-a desfrunzit, 

frigul toamnei în casă m-a gonit,

Frunzele pe drumuri lungi se duc,

vântul este al toamnei un haiduc.

Afară toamna cântă și încet plânge, 

multe frunze în jurul casei strânge,

Se legănă bine vântul într-un dans,

este tare

Ușoare urme din ființa mea,

Blocate în imperfectul – zâmbeam,

Au remodelat un el și o ea

Lângă mușcatele triste din geam.

Lumini și umbre fără de belea

Se-mbracă cu-amintirea ce-o aveam.

Ușoare urme din ființa mea

Blocate în imperfectul – zâmbeam

Ar creio

Jocuri de cuvinte - păun

Geografie lingvistică

          Păunul

          Moto: „Ofer luceafărul şi luna/ Şi mai ofer vreo şapte stele,/ Dar nu mai face pe nebuna/ Că şi aşa nu-s ale mele!... (Ofertă, de Constantin Păun, 2019)

Am citit o propozi

  Îl mai vedeau pe urmă cum se pornea din loc cu pași isterici, schimbându-și brusc și fără vreo coordonare direcțiile. Își trântea din nou pălmoacele în creștetul capului, cu o așa putere, de risca să se autoaccidenteze. Încetul cu încetul, întuneri

Aduceţi mai aproape pădurea de foioase,  

când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri  

de jurăminte false, pe la răscruci rămase  

la margini de legendă, venind de nicăieri.

Atunci voi înţelege că undeva anume,  

pe-o margine de doruri, fără a şti precis

Orașele se pregătesc de... beznă?!

Trișori, neaveniți se-ncurcă-n idei

Ornate cu minciuni până la greznă.

Acum, pe colțul umbros al agendei,

Mărșăluiește clipa în schimbare

Neputincioasă sau puțin fragilă.

Ăst veac cultivă rugină se pare

Într-u

Ascult foșnetul mai trist al frunzelor, 

atinsă numai de amintirile toamnelor,

Deschid geamul, respir aerul autumnal,

îmi așez pe umeri amintiri dintr-un șal.

Mă învăluie o rază caldă care dispare, 

gasesc pe masă o carte, o mică floare, 

Deșir liniștită