Blog

cântec orfic

peste umerii tăi blânzi

se aşază ochi flămânzi

şi în licărul de lună

numai gânduri se adună

şi cu Silenele-n frunte

cine stă să te înfrunte;

un sărut îngândurat

care parcă ţi l-am dat,

iederă, dulce fecioară,

te aştept deja pe-afară

când pitit pri

Ştii, a privi, sau ...
(GV)

Ştii, a privi, sau spune-o rugă în gând,
e ca şi cum ai picta lumina,
pe frunze verzi, unde rândurile mele,
rătăcesc, tăcerile tale,
sub cerul care îl conjuri.

Îţi iubesc sfânta înţelepciune,
de pe buzele obişnuite,
nesupuse

Din timpul
(VGV)

Din timpul de lumina-ţi plouă chipul,
spre altul, în care ne dorim să fim,
mă doare însă tare, tot nisipul,
care se scurge-n zborul spre sublim.

Mă dor şi gândurile, toate-n taina nopţii,
speranţa doar mi-e viaţă şi lumină,
să nu luăm

Zâmbete exaltate,
ochi scânteind în luminile
reflectoarelor ce se-aprind
și se sting în ritmurile
muzicii ritualice, mărșăluitul
Inimilor tinere pe bubuitul
Tamburilor și-al chitarelor,
dezlănțuitele energii ale ritmului
Învolburează pletele lungi
a

Adorm aiurea la răscruce

Copacii seceraţi de gânduri

Privesc ei nemurirea dulce

Iar frunzele foşnesc în rânduri.

Iubirea e o floare ce răsare

Al ei lin foşnet încă mă trezeşte

Aş da orice să mai privesc o floare

Şi chipul celei ce aievea netezeşte

Acele nume

Stejarul
*
Sus, pe deal, la cuculie,
În bătaia vântului
Stă stejarul și mângâie
Obrazul pământului.
*
Crengile îi plâng pe poale
Sărutând pământul rece,
Timpul a venit și doare...
La rînd, totul se petrece.
*
Frunzele în ritm de vals
Împrejuru-i se d

Îndemn
(GV)

Acoperă-mi cu trupul tău visarea,
cât Dumnezeu în noi încă mai plouă
şi pune-mi aşternut pădurea, zarea,
sau fii câmpia mea, în verde-rouă !

Rugina nu mi-o pune văl,
doar cerul lasă-l încă neînvelit,
probând nuanţe când mă spăl,
cu răul tău

Ne ninge ... 
(GV)

Ne ninge cu lumină pe icoane, 
ne ning zăgazuri, doruri 
ce se rup, 
ne ninge cu păcat, Ioane, 
să nu-ţi rămână, 
şoaptele în trup. 

Ne ninge azi tot cerul, 
alb ţinutul, 
iubito, azi mă ninge, 
unde treci, 
mă ninge ieri, mă ninge începutul, 

Mă vei găsi 
(GV) 

Mă vei găsi ...sunt vremea scrisă rânduri, 
doar că mă dor culorile de toamnă, 
deschide-ţi doar privirea către cârduri 
şi-ai să mă vezi, pe cer când ploi răstoarnă ! 

Eu sunt acolo, umbra ce abundă, 
trăirile-n culorile tivite, 
fiorul t

Nu caut

(GV)
Nu caut rostul vieţii, în dorul de-a petrece,
răspunsul unei toamne, în galben de gutui
în vadul poeziei îmi scriu cum timpul trece,
fără să am vreo vină, fără să ştiu că nu-i.

Nu caut visul toamnei, doar tropotind cu norii,
sau ancorând în

Eu nu port 
(GV)

Eu nu port redingotă, doar haina încheiată, 
chiar de mă inec în vremi cu ploile nebune, 
când rochii lungi foşnesc, o lume-aglomerată, 
sau cade-o toamnă-n galben, din sfintele secunde. 

Eu nu port nici joben, în dansul unor cupluri, 
dar

Corzi de chitară (a)prinse, îşi tânguie dorul picat sudoare

într-un cocktail jonglat în pahare, ca un barman

şi lecţii de prim ajutor saltă pereţii în flăcări.

Nu, nu erau pentru aici, luate. Cerul

îşi cere surescitarea. Avea Sufletul

fărâmiţat în bucăţi

Amăgitoare taină
(GV)
Amăgitoare taină, eu nu vorbesc, ascult,
când sfinţi mă dantelează, în basmele veline,
ca să mă simt copil, de când am fost adult,
sub ochii tăi de iarnă, ce răscolesc în mine .

Am lacrimi înnodate şi sfeşnic heruvimul,
el stă cum

A fost un vis, o dulce nebunie

să ne iubim cuprinşi de frenezie,

în spaţiul sideral, absolut

vom relua totul de la-nceput

Mă înebuneşti când mă atingi,

îţi simt aroma buzelor fierbinţi

mă uit în ochii tăi cuprins de dor

te strâng în braţe, iubito te ador !

Eu te privesc 

(GV)

Eu te privesc şi nimeni nu mă ştie, 
eu te privesc o stâncă a mea din zări, 
pictata mea icoană, sfântă, vie, 
mă prinzi năvoade, taine, îmbrăţişări . 

Eu te rostesc cuvinte, tu le şti, 
eu te trăiesc şi dorul meu şi viaţă, 
între tăceri 

Ne irosim ...
(GV)

Ne irosim, rostindu-ne cuvânt,
lumină sfânta, rugă în altare,
sau scrise doruri, peste un Pământ,
ne irosim, în săli de aşteptare.

Ne irosim, în tainele visării,
în fructe pârguite de tăcere,
în poamele supuse neuitării,
sau î