Blog

Mergeam de zile întregi cărându-ne umbrele şi dezamăgirea. N-am băut apă patru zile, nu voi bea din smârcurile otrăvite al şanţurilor! Sfârşitul este acelaşi, să mori prin istovirea trupului lipsit de apă şi de umorile vitale sau secătuit de bolile c

Duc felinarul unor vremi cu faţa înnegrită,
caut un orologiu care să măsoare tristeţea,
să o adauge vieţii prin corecţii zilnice.

Aud cum se ciocnesc sunetele şi se sparg ca sticla
fără ecoul care muşcă în gol.

Iluminat de un iris negru, ochii ei erau

vara

A venit vara după calendare,

Tăcerea este umedă prin munți,

Stau treji ca niște daci cărunți,

Cu vârfurile ce se pierd în zare.

Și pe câmpie grâul încolțește,

Talanga scoate turma în amurg,

Se-aud pe vale apele cum curg,

   Iar trandafirul vesel înflo

„- Deschide uşa , Lisaveto! Şi voi, nu fumaţi atât, nu se cade, stricaţi ochii bieţilor oameni! Se bucură ei de vizita noastră, aici vin oamenii rar, dar să nu întrecem măsura!” „- Lasă, Gheorghe! Zise Lixandru, gazda, nu face rău. Lumina ochilor

  O nouă dimineaţă îşi deschise geana somnoroasă peste satul înlăcrimat de ploaia binecuvântată de peste noapte! Razele jucăuşe ale soarelui abia sosit, intrară indiscrete în odaia răvăşită a Dorei trezind-o din somnul profund al nopţii. ,,De când zi

Unde gândurile se înlocuiesc prin vise şi somnul a rămas fără ochi
iubite mea citeşte în ele
cum se schimbă dorinţele şi mă întrupează într-un alter ego oscilant
ce mă transpune în privirile fixe
de mi se inhibă patimile
încât aş putea să mă deschid

către sulamita

părul tău s-a surpat

peste privirile mele

şi mi-a electrizat ochii mei orbi

am băut clipa fericit

uitându-mă rătăcit

într-o imensă carcasă de lumină

glesnele-ţi luminau marmorean

şi din gură-ţi curgeau fragi

erai şi nu erai tu

poate o întâmplar

Nopţile mele nu au subterfugii
toate se sfârşesc lamentabil pe ploi
ferestrele lor au ochiuri în cer.
Absorbite de mişcarea pământului
trec cu dezinvoltură pe partea opusă,
încetează să mai influenţeze.

Pentru mine între orele zero şi trei
toate au po

În ziua-n care mi s-a scris soarta

Eu înotam pe-un fir de lumină,

Mă-nvȃrteam căutȃnd de zor poarta,

Ce ducea spre-o candidă inimă.

Cȃnd a sorții poartă mi s-a deschis,

Din neguri spre lumină am pășit,

În ochii-mi tot azurul l-am cuprins,

Sub tălpi, pămȃnt

Prin galbenul zăbuşitor,

Vedeam aievea sau în vis,

Ningând, purtate-n vânt uşor,

Miresme pure în dichis.

În lacrimi aruncate-n zbor,

Căzute dintr-un ochi ucis,

Prin galbenul zăbuşitor,

Vedeam aievea sau în vis,

În drumul lui mângâietor,

Alaiul ca-ntr-un pa

Degetele subţiri ale iubitei se joacă pe clapele pianului,
ea are o bucurie interioară şi surâde
ruptă de realitatea desuetă.

N-am întrebat-o nimic nici n-am descoperit ce cântă,
poate fi şi o improvizaţie proprie
din care irump sunete cu înălţimi dif

Eminescu,  un' te-ai dus,

In slava CERULUI, SUS

Ca sa le compui si lor,

Versuri dragi ingerilor,

Sa-I compui LUI DUMNEZAU,

Ce ti-o dat din DARUL SAU,

Dar si MAICII LUI FECIOARE,

Ce ti-o fost aparatoare,

In clipe de grea-ncercare.

Ştiu,
în cel mai adânc colţ
al inimii zilelor mele
se dă o luptă cruntă
între sânge şi frunze.
O continuă luptă cruntă.

Trebuie să se întâmple
şi asta.

Mă întreb uneori cum aş putea
să-mi pun venele
în prelungirea nervurilor lor.

Printre bolovanii ăşti

Era perioada vacanțelor estive, Desiree își luase examenul de licență în medicină veterinară și a organizat o petrecere la unul din stabilimentele de-a lungul plajei,pentru a sărbători evenimentul cu prietenii, după petrecerea care cu o săptămână în

 Simţirea mea eu o împart cu Nimeni

Nimeni cu Nimeni,vorbesc tăcerile toate

în liniştea dintre două gânduri

corbii bat clopotele

se aud păianjenii cum ţes

plasă uitării

încerc să trec dincolo de cortină

istovită de oboseala ploilor

aripi frânte-n îmbrăţişar

Ne vom trezi într-o zi singuri
cu surâsul tău lipsă din colţul gurii,
cu bucuria mea stopată la sursă
într-un timp greoi de străbătut cu paşi nesiguri şi mărunţi.

Tu crezi că timpul s-a adaugat prea repede,
încerci să păstrezi împlinirea şi alungi tri

CÂND  VINE  TOAMNA

Când vine toamna-i bucurie;

Copiii merg din nou la școală;

Se-aud chiote în vie;

Satul e imun la boală.

Când vine toamna-i bogăție:

Trosnesc căruțele de rod;

Satul trăiește-n semeție

Ca-n anotimpul lui irod.

Când vine toamna e triste