INGRID

PE URMELE TRECUTULUI-POVESTEA ILINCĂI

Privind cu intensitate chipurile surîzatoare din poză,spiritul meu dornic de reîntîlnire se avîntă în undele trecutului,stăbătînd negura anilor scurși,poposind la ușa unde cei patru tineri coborîti din imagi

Imensa plasă planetară

Pluteşte în aer, atmosfera

Ancorată în păienjenescul fir

Şi îmi doresc să explorez Terra

Dar plasa subţire mă face fachir

Spintec văzduhul în stoluri de biţi

Zămislind ecouri ionice

Oricât ar fi copiii de cuminţi

Hipnoza induce trăiri

Am pătruns prin efracţie 

În ochiul pământului - 

O lentilă concavă... 

Convex, am fuzionat cu oceanul 

De fluturi de sticlă

Din care lacrimi transparente 

Şi reci, 

Mereu se ridică...

Câteva secunde am călătorit

Pe aripi de vis. 

Milenii înspre geneza pământu

Alerg viaţa, să-mi găsesc tăcerea. O tăcere

vorbită de şoaptele de dincolo de dor.  

(Ştiu că e limba sufletului.)  

Mă-ntreb, doar, unde sunt. Acum.

La sfârsitul sau la începutul

aerului pe care-l respiră cerul ?

Şi ochii mei, privesc înainte sau înap

       - Tată, mi-am cumpărat un calculator nou.

        - Aşa, şi?

        - Ţi l-am adus ţie pe cel vechi.

        - La ce-i bun, pot câştiga bani cu el?

        - La un moment dat se poate şi asta,       

        - Cum?

        - E mai complicat,

Precum Eminescu eşti
frate Grigore Vieru
stâlp al slovei româneşti
loc pe unde vine cerul

Frate Grigore Vieru
limba-i mult mai dulce
dacă spune adevărul
neamul ni-i pe cruce

Limba-i mult mai dulce
stâlp al lacrimei cereşti
loc de unde moartea fuge
precum Emines

Când iubirea
împrumută culoarea inimii,

adu-o acasă
unde cuib îşi poate face
pentru pui

şi învaţă-i zborul
sub cerul de mâine
liber şi înalt.

Acum te chem
să mergem împreună
în primăvara care va veni 
să ne privească soarele
la răsărit
când bobul de grâu va încolţi
vântul să adie-n ramuri
ploaia să sărute frunţile
să îmbrăţişăm cu drag câmpia
ce ţese flori şi fluturi
primind culori din curcubeu
să as

Doi bocanci aveam. Ce-i drept, neperechi, ambii pe stângul,

Şi din faptul ăst' mărunt, lumea îmi spune "Nătângul".

Unul, patruzeci şi patru, celălalt, treizeci şi opt,

Iar pielea ce a fost fină, stând în soare, s-a răscopt.

Alţii n-am! Puteţi să râdeţi p

Te-am așteptat, micuță vrăjitoare ,
În halta Fericirii - pari mirată?-
Să prind un tren ce am pierdut odată.
Credeam să mor de-atâta așteptare.

O, Doamne,-am înviat în ziua-aceea,
Când inima-ncepu să bată iară,
Ti-aduci aminte, scumpo, prima seară?
Ai

Anii mei ca merele toamnei trec

Cu dragostea, cu tristeţea, cu bucuria;
Peste calendar, peste zile m-aplec
Şi-mi plac colindele şi Sântamaria.

Visez ades la biserica din copilărie,
Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod;
La bâlciuri o fată, o menajerie
Şi eu

Cât te iubesc, ce mi se-ntâmplă, oare?
De sunt aceeași, sunt cu totul alta,
Am regăsit a Fericirii halta,
Ori am rămas aceeași, visătoare?

De-i vis, te rog, nu-ngădui, Trezirii,
Să scuture, din flori de lămâiță
Atât de mult dorită coroniță.
Ce-o vreau

Umbra şi-a întins perdeaua peste ziua cu nori de ceaţă,  

plină de amintiri. Un năvod aruncat în adânc. Doar lacrimi

necurse din suflet,

se prindeau

în plimbări pe creste de noapte şi vise îmbrăţişate cu îmbrăţişări  

de gânduri. Mi-e dor şi doare să-n

În anotimpul în care mă încredinţez
trupului tău să-i fiu mire,

zilele-mi devin foşnitoare
ca-ntr-o visare cu ochii deschişi,
zburător rămas fără aripi
în inimă doresc să-ţi ajung.

Căci numai din ea se-ntinde flacăra
mai mult decât mă aştept,
de arde m

Sunt treaz demult, deja. Am o zi în spate, dinainte de a mă naşte.

Tatuasem, pe ochi, pleoape închise,

să simt sărutul zorilor

şi

să aud ciripit de păsări

când plecam la drum, să-mi încarc braţele

cu amintiri de mâine ale clipelor de azi.

Printre hârtii

Trecu şi luna asta, iarna este-n agonie,

afară-i ceaţă. Nu e vânt şi nu-i soare;

ca să nu mor de blazare şi urâtă sihăstrie

mă plec vouă, ce m-aţi uitat cu venerare.

Mă tot arde tăcerea spânzurată-n casă,

când iubirea se ceartă cu marea sfidare;

mi se usuc

CĂLĂTORI SINGURATICI
Eram călător solitar pe potecile anilor trecuți,
Străbăteam bărăganul,măsurînd orizonturi
Cu priviri obosite de atîta liniște
de nesfîrșite tăceri.În jurul meu însă,
Prin lăstărișuri ascunse de priviri
percepeam susur de viață;

Am mai urcat o treaptă în lirism,

m-am apropiat de voi, de ţel;

păstrez, şi azi, unicul romantism,

speranţa mea şi spiritul rebel.

La umbra altora nu stau vreodată,

n-am fugit de încercarea vieţii;

truda mi-o asum şi azi curată,

urc spre culmi, ca zorii dim