Blog

AȘ VREA... 


Aș vrea să-ți mângâi sufletul de lacrimi 
dacă întinzi o mână îmi prinzi gândul, 
am zile grele nu-s zdrobit de patimi 
mi-e sufletul oglindă cât Pământul. 
Și dacă-s toamnă-n mine ai ferestre 
și viața mea o ai,iubirea-n dar 
ți-aș scrie vers c

„Tu mă iubeşti sau nu…”, rupând petale

Din crengile în care zburdă vântul,

Mireasmă cerne azi în a ta cale,

Iar verdele rămas freamătă-agale,

Înveşmântând în alb din zbor pământul.

Salcâmilor cuprinşi de dor şi jale,

Le mângâie-n văzduhul dulce cântul,

Te

Umbra nu m-a acoperit de tot
între timp lumina îşi îndeplineşte menirea,
mă smulge cu rădăcini
din întunericul moştenit.
Clipa norocoasă
îşi face loc în mine,
se multiplică continuu,
mă trece prin furcile caudine,
mă salvează,
îmi dă curajul necesar.

s-au aşezat peste timp, una câte una,

ascunzând copilul din mine. Doar

sufletul l-am lăsat să zboare în zări,

să se facă mare.

Îi mai trimit din când în când, câte

o ploaie

să-şi aducă aminte

din fâlfâirea aripilor sale,

să mă dezgroape

din amintiri.    

01

LASĂ-MI...

Lasă-mi din curcubeul tău culoare 
și-un fâlfâit de aripă de înger 
să pot să zbor din timpul ce mă doare 
în infinitul-albastru care-l sânger. 
Mai lasă-mi dacă poți și o aripă 
din glasul tău un murmur de izvor 
să fur nisipul din clepsidra cli

Eşti steaua mea învăluită în mister!

Să-ţi desluşesc din taine, nu-ndrăznesc.

Iubita mea, eu te aştept, încă mai sper

În lumea ta, în lumea mea să te-ntâlnesc!

Doar mângăiere şi lumină să îmi fii,

Într-un deşert de lacrimi şi suspine!

În fiecare magic

La CERCUL MILITAR, în data de 30 Mai, în sala Ştefan cel Mare,  

gl. br. (r) prof.univ.dr. VIOREL COSMA, patriarhul muzicologiei româneşti,  

în memoria iubitului său tată a lansat cartea
„JURNAL DE RĂZBOI (1916-11919) Cpt. Dr. CONSTANTIN COSMA”  

Omagi

Apele somnului trec prin vise, dau semn marginii care fură,
nopţile se termină cu gulere de lumină
în dimineţi cu mugurii ce se deschid norocoşi.

Din ce ape se adapă curcubeul devreme?

Trezit în plină zi cu mască de prinţ
una voi fi cu regatul, nici ma

TEAMA 


Ne e teamă de vise și totuși visăm
prea plinul speranței și din piatră abundă,
cât de-absurdă-i speranța și totuși sperăm
de veacuri în taină și în zile secundă.
Ne e teamă de teamă dar n-o ocolim
e timpul clepsidra întoarsă devreme,
ne

ADIERE...

Adierea mea sfântă din cer de tăcere 
în somn nu te pierzi ești în visul din noi, 
aprinzi Universul durerii din sfere 
să pot să ajungi de îs furtuni, de sunt ploi. 
Ființa  ta-i vis, virtuții plamanda 
peste drumuri de taină în viscerele nopții

Îmbracă-mă cu tine

Îmbracă-mă cu tine sub cerul ce-și răstoarnă
atâtea ploi pe visu-mi făcut acum popas
din foșnetul pădurii și clipa dintr-o toamnă,
îmbracă-mă cu tine, în fiecare pas !
Să mergem pe un drum, cu frunze așternuturi
sub ochii tăi aprinși, fr

Îmi rătăcește sufletul în lume,
Tot căutând o cale să te întâlnească, 
Dar tu ai învățat să te ascunzi atât de bine,
Iar lui, îi e din ce în ce mai greu să te găsească.

Poate-ai uitat cât mi-e de drag să te privesc, 
Cu câtă dragoste mă pierd în ochii tăi

mă stropea în rafale, (parcă) cu găleata,

ca la un concurs de tricouri ude. Se vedea  

tot prin trup. Mi-am înfăşurat părul

într-un turban încropit

în grabă

dintr-un prosop. L-am coafat

să-mi ascundă sufletul

cât trupul

l-am agăţat pe sârmă, la uscat. Treb

Sunt inimă în inima acestor pietre
unde nu mă poţi găsi,
tot ce-ţi va aminti de mine
sunt nişte pure coincidenţe.

Aşa se confirmă regula,
glasul sub care se ascut săbiile anotimpurilor
din umbra tăcerilor furate
de necunoscutul din mine.

Cioplitorul în

DE CE-I ATÂTA 


De ce-i atâta apă și nisip,
de ce vacarmul clipe-i ne-otrăvește
de ce trăim iubirile-anotimp,
de teama veșniciei ce ne-orbește?
Tu n-ai să mori nicicând căci ești în mine,
am să te țin în strânse-mbratisari,
ești vocea mea,ești

Te-am aşteptat atunci, când mugurii dădeau în floare, 

Visau  merele roşii îmbujorate de soare.

În trupuri tinere, creşteau frumoasele livezi,  

Fără a bănui efemerul frunzelor verzi.   

Te-am aşteptat, cu merele pârguite în ramuri,  

Miresme văratice

VREAU SĂ DORM...


Vreau să dorm auzind vocea ta bunăoară,
peste umbre domoale ce vremea le lasă
sub fulger ce-adună pe cerul de-afară
spre suduri pe frunze,o răceală ce-apasă.
Mi-e gândul orizont pătruns de lumină,
în somn nu te pierd nici în vi

Într-un sat de munte un copil umbla

- Unde este raiul? Pe toți întreba

Căci simțea în suflet că-i musai să știe.

- La-nțelept întreabă, colo în pustie!

Înțeleptul însă l-a condus de mână

La o mânăstire și-a-nceput să-i spună:

- De aici începe drumul către

devenim numere

până la urmă devenim niște numere,

eu sunt al douăzecelea, tu al treilea,

numărăm și suntem numărați

 ca niște vite care trec la abator,

numărăm iubitele, anii de viață,

kilowații, banii de-ntreținere, hainele,

cămășile, locurile pe unde am

TE-AȘ SĂRUTA

Te-aș săruta și-n asfințit de soare,
te-aș săruta de când eu m-aș trezi
iubirea mea, trăire ce nu moare,
te-aș săruta și dacă aș muri.
Ești ruga mea, iubirea, sfântul gând
aș face-orice doar să te pot iubi,
căci te-am sculptat din