Blog

Noaptea dezrădăcinată din întuneric
cu o plăcere ademenită de gustul ei
ne apropie unul de altul
încât orice atingere
pulsează aritmic.

Ai înfruntat constrângerile impuse de conştiinţă
care mă învăluie în răbdare
clipele trec prin alte clipe
cu o voin

Te iubesc 

Poezia de dragoste 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de Ștefănescu Romeo-Nicolae  + ASiIiVro 

2009-07-11 

Picioarele desculţe se urmăreau unul pe celălalt
cu degetele sângerânde lovite de pietre.
Drumul dădea în gropi de râs,
i se înfundau şanturile pe margini
spre bucuria ploilor nărăvaşe
care-l traversau de-a valma
de înjurau ţăranii cu năduf primarul.

Era o femeie voinică,
atât de voinică când mergea
se zguduia pământul sub paşi
şi nu-i stătea niciun bărbat în cale.

Eu o strigam pe nume
şi-i spuneam întotdeauna,
bine că te am pe tine
altfel m-aş fi pierdut în braţe la altele!

Suntem două roţi pe o o

Toamna patriarhului

să experimentezi finitul  eşti pe cruce

furtuni într-un pahar cu apă atâtea griji  grea lespede  pe noi apasă

fulg de stele sub degetele adunate-n mudră

o pasăre măiastră cu rugurile aprinse-n zboruri desenează sub limba sorții

portative

un boţ de humă p

Ca la un concert de Mozart
nu mai aud nimic
decât sunetele liniştitoare,
în propriul trup ascult
într-o catedrală cu orgă
transpus în fantezia divinităţii.

Înaltele ogive, arabescurile sculpturale
îmi dau măreţie gândirii.
Ies din mine pe porţile grel

Doamne  cât  ai pătimit

Pe  cruce  te-au  răstignit

Pentru noi bieţi muritori

Plini  de vicii, temători

Prin har tu ne-ai mântuit

În inimă te-am găzduit.

Când ai înviat din morţi

Mulţi au alergat la porţi

Şi-au aflat cu bucurie

De marea minunăţie

Dar ca-n vi

Atras de-un prezent vaporos şi necondensabil,

am găsit butonul de pauză la telecomanda vieţii,

realizând prima captură a trăirii cu timpul oprit,

piciorul pe frână şi pregătit de impact!

Simt un fior cranian coborând pe şira spinării

şi pierdut printre de

Acum când duse-s toate, 

 Cum ne era-nainte,

 Cu ochii-nchisi de cauți

 Nu se găsesc cuvinte.

 Copilele păcate

 Și firea animală,

 Onoarea și trufia

 Cu lauri se proclamă.

 În marea de păcate

 Tot una sunt cu tine,

 Iar din a ei oglindă

 Să sparg nu se cuvine

Un fulg senil într-un moment oprit,

 pierdut rapid prin stupul de afară,

 Șaisprezecime a tangoului de iarna,

 -Orașul Alb, cireș înțepenit.

 Pământul bocnă, negru, încordat,

 Cu râme, rădăcini sub viscol astă seară,

 Zăpada dulce, dulce amorțeală-

 -con d

Fiecare cuvânt pus unde trebuie
mângâie pulsul inimii
chiar şi când suferinţa sapă adânc.
Uitarea ne va îmblânzi durerea,
vom trăi mai departe-n culorile timpului
aşezat pe umerii tot mai apăsaţi.

Deşi orizontul se apropie
ochii devin tot mai orbi
şi

Fiecare cuvânt pus unde trebuie
mângâie pulsul inimii
chiar şi când suferinţa sapă adânc.
Uitarea ne va îmblânzi durerea,
vom trăi mai departe-n culorile timpului
aşezat pe umerii tot mai apăsaţi.

Deşi orizontul se apropie
ochii devin tot mai orbi
şi

Azi te învăţ cuvintele ploii,
Vorbele cu care
Ne şterge urmele
Şi umbra,
Foşnetul lacustru
Din care se nasc tăceri
În care să ne ascundem visele.
Ascultă cum ne curăţă sufletele
De praful dorinţe
Cum parfumul ei crud
Schimbă clepsidra sanguină
Şi o clipă suntem

Oglinda lunii în geam
se înclină peste patul meu.
Secundele rod noapte încet, prea încet...
Un gând îngână un cântec de leagăn,
întind braţele, râuri despletite.
Mirosul iubirii tale mă-nvaluie.
Te caut prin camera goală de tine
cu limpezimea grea a visului

   Bărăgan, vară, mirişte. Un fel de Sahara, fără dune, o întindere plată, o tipsie galbenă, culoare dată de cotoarele paielor de grâu, rămase după treierat. Culoarea dominantă este, totuşi, albastrul, care se întinde deasupra mea, ca o cupolă, şi de

Nu mă surprinde
cum gura ta modelează cuvintele,
aproape fiecare cuvânt are vocalele sunătoare
puse să cânte din interor.
Serile mă fac să cred că universul începe cu un crepuscul
odată cu topirea culorilor una în alta.
În ochii mei verzui-căprui ca