Blog

Voal de seară la mână mi-am legat,
În adieri de linişti îl flutură doar gânduri
Până târziu aşteaptă...
Prin noapte, ca o trenă, pe umăr dezvelit
Se lasă-n falduri grele
Prea pline
De multele dorinţi.
Diafan rămân
Contur

Muşcat pe buze
Timp din cli

Fluturi
femeie ai lucire nălucire din culori flori de vară, prima oară – fluturi strănutând pe-o nară toată pudra lor de aur şi ţi-e zi şi-apoi ţi-e seară Mărioară
bărbate ţii în spate şi pe umeri – ce tot numeri a noroc zilele scurse – fluturi năpâr

Sub influenţa

tensiunii,

asculta şuvoiul de cuvinte,

simţindu-se singur,

într-un fel romantic

cu ochii

încreţiţi la colţuri,

concentraţi,

când asculta

mărturisiri ce veneau

mult prea repede

să verifice

dacă sentimentul de linişte

era tot acolo,

să-l rânduiască

ş

În rătăcirea minţii

trăgea adânc aer în piept

urmărindu-şi umbra

cum luneca pe lângă el.

Orele se târau cu viteza melcului,

i se părea că zorii

nu aveau să mai vină niciodată.

Când durerea şi spaima

i-au invadat inima, încerca

să-şi imprime în memorie

(

Unde umbra nu simte
răcoarea pământului,

am săpat fântâna unei amiezi
cu sete istovitoare
ce-mi aprinde flacăra gurii,

împlinind o dorinţă mai înaltă
decât s-a sperat prin ea.

Cum vine apa prin suitorul de piatră,
de voi bea,
voi învăţa limba ei
şi voi

Să nu uiţi!

Mi-ai promis un dans,

Un altfel de dans,

Altfel...

Îţi privesc obrazul,

Cât mai aproape,

Aproape,

Lipită de el

Îl privesc

Până când aud cuvinte

Ascunse-n epidermă

Şi cum ‘n adânc

În geamăt se pătrund

Esenţele din gânduri

Rămân prin pori

Pulsează

În

Tu

Sâm

O, de câte ori
nu m-am înălţat
în zbor
sfidînd
toate legile fizicii

Pluteam uşor
peste munţi uriaşi
de ignoranţă
răutate
ură
indiferenţă
prostie
neputinţă.

Priveam lumea
de sus
şi doar acolo
înţelegeam
vulturii.

N-am înţeles
de ce la
aterizare
tălpile-mi
sângerau…

Când sexul face târg în poarta cetăţii
şi se dezbracă trupul de veşminte,
noi încă mai socotim din ochi
marfa ca pe mănunchi fraged,

să nu fim păcăliţi cu vreo uscăciune.

Negreşit va veni şi lehamitea
clătinându-se pe picioare ca un beţiv

nelămurit de a

LA MULTI ANI CELOR CE PASTREAZA VIU IN SUFLET, SPIRITUL COPILARIEI !

Of, copilarie draga, 
Cat de dor imi e de tine, 
Basme dragi cu Feti -Frumosi, 
Si pasari din poezii; 

Of, taram al bucuriei, 
Mereu viu, mereu prezent, 
Pentru-a face-un suflet tanar 
Sa t

La capătul privirii

trec turme de viţele

la primul lapte

pasc iarbă albastra, sunt

frumoase ca mamele tinere

eliberate de durere

durerea

a trecut în ţipătul pruncului

şi va sta acolo, nestingherită,

până intră în gară

ultimul tren

Mama surâde…

poate pruncul

Copilul meu, izvor de veacuri,
Şi-al vieţii gri verde nervură,
Îţi iei puterea din adâncuri ,
Şi-nalţi ecou de viaţă pură;

Copilul meu, tu eşti lumină,
Din raze de soare şi stele
Şi, din privirea ta, senină,
Se vor hrăni zilele mele;

Copilul meu, tu eşti

Suflete locuite 
poezie [ ]
Poem spiritual-religios 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2013-06-01  |     | 

Cu o durere fioroasă

ce-i strângea craniul,

descria în aer

cercuri nefiresc de ample.

A întors spatele

înainte să poată vedea

zbuciumul dinlăuntrul ochilor

cu umbrele ce se lungeau

şi timpul

topit în neant.

Cu ochii pironiţi în umbre,

se sfârşea într-un ritm alert.

Zăcea ghemuit

cu genunchii la piept

şi braţele în jurul trupului.

Cu faţa tensionată

într-o grimasă de spaimă,

maxilarele atârnau

şi ochii

i se rostogoleau sub pleoape.

S-a închis în sine.

Îşi c

piciorul
pe
gâtul
fulgerului

Copilul
se
bucură

Ce jucării
luminoase

Mi-aruncă

Tata
din
cer

Costel Zăgan, Poeme infracţionale

regăsește-mă în petalele
risipite în rosu ori albastru,
sau în pielea asfaltului
ce se tatuează
în rosu ori albastru,
eu nu sunt trandafirul,
doar
noaptea torn picurul de parfum,
când treci evitând
haoticul trafic,
asculta-mă strigând în rosu
iubește

"Oamenii sunt adesea neintelegatori, irationali si egoisti…
Iarta-i, oricum.

Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunse…
Fii bun, oricum.

Daca ai succes, poti castiga prieteni falsi si dusmani adevarati…
Cauta succesul, oricum.

Daca

Sunt schimbător ca vântul,
de la dulcea adiere la vuietul năprasnic,
ploaie măruntă ori repede sunt;
peste deal, peste câmpie,
peste inima ta ca o frunză.

Chiar soare răsărind
ce urcă şi coboară lumina pe boltă
mai binefăcător decât fructul
şi apa pe

Oraş scăldat de ape, vestigiu geto-dac,
Eternă aşezare, din veac şi până-n veac,
În tine m-am născut, cu Dunărea aproape,
Crescută-n bucurii şi-n legănări de ape.

O Deltă înverzită, formezi în drum spre mare,
Miracol ne-ntâlnit în răsărit de soare

Nu mai era loc de iluzii.

Cuvintele se opriseră în gâtlej

şi nu putea

decât să numere

târâşul secundelor

cu muşchii gâtului şi umerilor,

să găsească puterea

de a rezista

până la următoarea

bătaie de inimă.

Îşi acceptase neputinţa...