Blog

La dunarea din pădure,

leul n-a  fost ales rege,

dădea legi eronate,

toate plagiate,

fără a fi reactualizate,

ghionoaiele mureau de foame.

Leul, întristat,

a tuşit şi i-a certat:

-          Ascultaţi, voi, dobitoace,

strângeţi vreascuri din pădure,

gazul  iar

distihuri

eu nu mai sunt pornit pe fapte mari

un mugur în pădurea de stejari

ce-și tremură în răsărit tulpina

prin care trece veselă lumina

nu-s plin de nicio grea-nțelepciune

ard ca o flacără  într-un tăciune

nu mă întrebați de nicio moarte

căci ea sărm

Într-o ipostază de gesturi ciudate
în care marginile sunt neclare,
mestec idei macerate şi coapte
ca strugurii ce-şi varsă lacrimile-n vin.

Şi acesta devine rege peste bucate,
capătă deplinul în gust.

Îmi încolţesc sâmburii invizibili
lângă sclipitoare

Întinde mâna

culege-mi sângele

cum culegi grâul

împrăştie-l

la răsărit şi la apus

să se înalţe, să coboare

cum respiră valul

să înveţe

desfăşurarea în fuioare de lumină

să coboare-n maci

şi să surâdă

în surâs,

cunoaşterea-i deplină

lasă-l să curgă

liber pe cărări

Nu moare cel

cu pieptul deschis înspre vânt,

din al cărui pumn încleştat

ţâşneşte o lance,

cel pentru care va exista oricând

măcar o moară de vânt

cu 1000 de capete

nu moare, acesta

îşi strânge tâmplele în palme

până le face izvor

pentru el,

piatra înfloreşt

Când gura

mişcându-i-se ca unui peşte

cu răsuflarea scurtă şi rapidă,

simţi un nod de foc în piept.

În inimă

i se căsca un gol

întorcându-se

la adăpostul întunericului.

Îşi şterse de pe faţă

o peliculă de transpiraţie.

Simţea o scânteie de speranţă:

ave

Cu privirea curioasă

şi atitudinea relaxată,

înregistra

ridurile de pe faţa

gândurilor pendulând

în risipirea

unui vis spulberat

de ceasul deşteptător.

Alung umbra pe un drum de piatră
peste podul măruntelor ploi
în ţinutul necuvintelor dintr-o limbă străină
care se vorbeşte cu ochii şi zâmbetul
şi totul devine molipsitor.
Îmbrăc gândurile în cerneala vişinei
scrise pe filele albe ale zilei,
şirag d

Avusese

impresia că se desface

în bucăţi.

Colţurile gurii

începură să se ridice încet

când vocea îi era înecată

de imaginile

care se derulau

prin minte.

Se trezea

simţindu-se golit

Sângele îi inunda obrajii

şi-n gura ca o linie subţire,

gâlgâiala se transforma

într-un suspin stins

Era îngrozit de durerea

de a-şi începe ziua...

de la o vreme mă privesc
ca pe un lucru uitat în podul casei
(nici nu ştiam că există 
şi că-l moştenesc de la tata)
ţin ochii larg deschişi cât să
încapă Dumnezeu
discreţia
sentimentele şi iubirea
a tot ce nu am cunoscut îndeajuns

astă seară am impresia 
că c

Bijutier născut printre stele

Podoabe dantelate sculptezi

Cuvinte îngemănate-n rastele

Pe hârtie cu sârg le încrustezi

O muză  te îmbie cu gânduri

Idei ce abia stau să erupă

Transformă cuvintele-n rânduri

Altare în suflet zidesc într-o clipă

În plesnitura timpului,

Minutarul (minutul)

se elibera ca o grenadă

spărgând tăcerea.

Înfăşurat

în indiferenţă

cu faţa brăzdată

de riduri şi de umbre,

tâmplele

începură să-i pulseze

şi cu o durere furioasă

în piept, ochii

se umpleau

de picături mari,

fierbinţi

veneau

de parcă cineva

le-ar fi scos din inimă.

În umbra înclinată
a luminii căzute pe obiecte,
nimeni altcineva
nu rosteşte cuvinte alese.

Dar cine le desluşeşte înţelesul
de miezul le rămâne intact?

De căpătăm aripi învizibile
şi nu ne aude ecoul
de tăcerea în tăcere se mută.

Păsările se balansează

Viaţa ta nu există. Cândva îţi vei aminti

aceste alungări peste pragurile anului.

Umbre pubere şi antinomiile în care te pierzi

ca un animal blând, lovit de lumină.

Pe cărări aceleaşi galaxii de frunze

murmură imnuri în timpanele destinului.

Viaţa ta nu ex

După

o noapte

de somn agitat,

inima

şi răsuflarea

şi sângele

îi încetineau.

Simţindu-se

ca o barcă

fără cârmă,

încerca

să-şi pună

o dorinţă

în cuvinte.

Luptându-se

cu o durere pustie,

capul începu să-i zumzăie

şi inima

îi bătea puternic.

Se simţea

ca o mumie sculată din morţi

şi cu un nod în stomac,

privea viaţa.

Îl lăsase cu cicatrici adânci.

Ce scoală-a vieţii la învăţat atât!

Să-i dăm obol, vorbele să-i credem.

Minciunii să dai sens aşa  de scump?

Din milă  nu mai ştim să pierdem!

El e actorul coltului de stradă,

Avarul cel bogat la bal mascat!

Instinctul l-a-nvățat să vadă

Ce slabi suntem

Am prins un fluture. Și eu,

Pentru acesta-s Dumnezeu.

Pot să-l strivesc sau să-l las viu

Înger sau demon pot să-i fiu!

Și totuși știu...

- De-aș face rău, ce Domn aș fi?

Le-ar fi doar teamă! M-ar iubi?

Să zboare liber l-am lăsat.

Din gânduri umbra mi-a plec