constantinopolul
plouă peste Constantinopol
o ploaie diluviană,
bazarul e sinistru fără marfă,
moscheia cântă cântece profane,
Edy-Kule stă singură-n cătușe
cu Brâncoveanu care-și plânge fiii.
îndrăgostiții toți au dezertat,
chiparoșii se zbat pe sub potop,
eu nu-ţi mai spun că eşti frumoasă
e destul cum întorc toţi capul după tine
ei!, câte unul îşi mai bagă câte ceva, undeva,
când, zbang! dă cu fruntea de un stâlp din beton
şi parcă tu nu auzi cum claxonează toţi şoferii de taxi?
nicio regină nu
Un zâmbet selenar mi-aduce gânduri
Spre ierni ce-s cu zăpezile arzând
De-n iarna mare voi intra curând
Şi n-am să îţi mai trimit de-acolo rânduri
Să nu te temi că m-am pierdut pe veci
Voi fi mereu alăturea-ţi de tâmplă
Şi chiar de nu voi şti ce se înt
Nefiindu-i
somn în somn,
citea pe sărite
măsura trecutului
căruia îi aparţinea.
Mergea
înaintea timpului
ce însuma
toate orele
adunate la un loc
ca umbra
care se întindea
pe spinarea lui
din discrepanţa absurdă
în care şi-a asigurat
eternitatea.
DE DRAGUL TAU
De dragul tău
Natura înmugureşte
În plină iarnă,
Înfloreşte timpul
Ca în primăvară.
Cerul, tot timpul este senin
Chiar şi berzele le vezi venind…
De dragul tău
Trăiesc
Întineresc
Şi nu îmbătrânesc.
marin sorescu
marin sorescu muta zilele mereu,
muta o zi neagră,
înainta cu un vis,
din când în când
mai muta și o nenorocire.
muta o zi albă,
îneca o fericire în lacrimi.
când treceau zile cu nori
poetul se îneca în erori.
a căutat la anticariat
pe hegel,
la cină cu nichita
am mâncat aseară cu nichita
la cina cea de taină a cuvintelor,
el stătea într-un picior
și cânta din necuvinte,
era tot ca înainte,
înghițea silabele pe nerăsuflate
cu usturoi, cu fripturi și alte bucate,
mi-a dat și mie un os dintr-o voc
În momentele
de desfrâu,
se chinuia
să-şi aducă aminte
să se hotărască
să depună
măruntiş
în puşculiţa fericirii
tăiată în două de limba nemişcată
să-şi reseteze defectul…
rugăciune
trimite, Doamne, câte un înger,
ca semn al depărtării sfinte,
să vină noaptea pe la mine,
să-mi pice-n suflet trei cuvinte.
ard către Tine, biet tăciune,
mă sting și simt că nu găsesc
făptura Ta cea înțeleaptă,
cu chipul Tău împărătesc.
Te cau
Îmi place mult
să mă joc de-a baba-oarba
în ochii tăi dulci de căprui
să te găsesc doar când clipești
încolăcindu-mi gândurile
după licărul irișilor tăi
frenetici.
Sa ne căutăm umbrele vii
după ecoul pulsului din tâmple
apoi să cădem obosiți pe gânduri
fiecar
Strecurat
printre adevăruri,
îşi înfăşura gândurile
înotând printre cuvinte.
Sala de bal era o feerie de lumini.
Strălucirea candelabrelor se reflecta în sclipirea bijuteriilor ce împodobeau trupurile femeilor gureşe. Discutau afectate, aruncând ocheade domnilor din jurul lor.
Într-un colţ, participant n
ai simţit lutul meu prielnic palmelor tale
şi piatra mea perfectă pentru tăişul dălţii tale
ai vrut să mă modelezi
şi să mă sculptezi
după forma şi dorinţa ta
dar lutul meu se încăpăţâna
şi dalta ta durea mult prea mult
atunci te-ai hotărât să mă laşi
arta
"Sa inchizi in inima ta jumatatea aceea din mine....Nu pleca ..tu nu ai unde sa pleci..."
Incredibil ..dar din pacate e chiar adevarat...Nu pot sa accept ...., dar dupa cum spunea "Si plec spre nicaieri.."...chiar a plecat dintre noi.......R.I.P. Toni
"Sa inchizi in inima ta jumatatea aceea din mine....Nu pleca ..tu nu ai unde sa pleci..."
Incredibil ..dar din pacate e chiar adevarat...Nu pot sa accept ...., dar dupa cum spunea "Si plec spre nicaieri.."...chiar a plecat dintre noi.......R.I.P. Toni
Fata de aur
va exista
dacă mâinile noastre
jucându-se o vor plămădi
din nisip și mare
ca într-o tragedie antică
menită să zidească într-o nouă naștere cuvintele
cu ivire de prunc,
pentru a umple călimara cu seva
recoltei târzi.
Ea va avea umerii înnobilați cu
încă mai caut pulsul
am uitat şi de când
a fugit
şi s-a prins de rădăcini
crescute
pe dinafară de trăire
te caut prin desene
de gânduri
unde zâmbetul ti-era sincer
acum
îl simt că râde de mine
caut banca unde ştiam
să-ţi spun
că luna nu-i de cerut
Cu ţigara
atârnâdu-i printre buze,
a încreţit pielea frunţii.
Scria în gând
cu litere fără înţeles,
printr-o mişcare
de rotaţie controlată,
cu vocea stinsă
în echilibrul
somnului nocturn:
tăcerea trebuie ruptă…
Cerule…
Cerule, Cerule, dă-mi un pic de nemurire,
să mai pot trăi sub Tine,
să pot urca prin adieri de vânt,
să-Ți mângâi rugăciunea cu propriul cuvânt.
sub bolta Ta albastră să pot să râd în soare,
în râsul meu să fie și formă și culoare,
cuprinsul Tău e
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!