Blog

În dimineţile pline de cântec,
păsările-şi caută
cuiburi de ceară.
.
Nu mai găsesc
unghere în trup,
să pun cuvintele
care-mi luminează drumul.

Port în gură veninul,
viclean ca un şarpe de nisip
pe care amărui, vinul
îl alungă-n deşert.

Atunnci, singur mă chem
la

mut de ochi

șoptesc versuri

în formă de buze

orb de sărut

blestem strigare

în formă de rugă

cu gura plină de flori

mai mor odată

atât de frumos

visând că trăiesc.

11 05 2012

Ștefan Oană

Pași care dor...

Sufletu-mi disperat stă ghemuit,

mai ales dimineaţa,

rămas gol

şi stors până la ultimul gând

printre oase rupte ca nişte vreascuri

facute tot de el semn pentru ochi rătăciţi

peste tot

să ocolească din cale tăcerea.

nu am de ales şi tac odată cu el

deşi vreau

Cu respiraţia

rapidă şi întretăiată,

ochii i se pierduseră

în profunzimile întunecate

de pe cerul senin

cu stele rare

între două rânduri de ziduri.

Zgomotul

paşilor se stinsese

când buzele păreau

să vorbească de la sine

cu o parte din ochii

ce se degajau

din

Mesagerul frumoasei Chemări

Cutreieră pe albastrul vânt,

Prin marea largă, spre cele şapte zări

Purtat de-al Veşniciei Cuvânt.

În noaptea suferinţei

El a înfruntat uragane,

În iureş, urmărindu-l pe cale,

Misiunea să-i sfarme.

Dar, s-a luptat cu a valului fur

Dumnezeu 
a rânduit ploaia... 
lacrima cerului, 

lacrimile... 
ploile pământului 
peste suflet 

curcubeul... 
punte 
între două inimi 

iar sufletul... 
poarta clipei 
către 
eternitate 

infinitul iubirii...

Sfâșiat de prea multă

neagră și rece lumină

zâmbet frânt în ochi amuțit

vis pierdut fără față de pernă

plâns prea plouat fără sfârșit

fulger topit în nepătruns

renaște acum tril de sirenă

privește-ți uimirea vie-n oglindă

nu vezi că flori ai fierbinte sub li

cântec de of…

stă pustiul sub cămilă

sub privirea mea umilă

și eu văd numai erori,

umblând cu capul printre nori,

din aproape în aproape,

ochiul meu visează ape

de izvoare cristaline

și câmpii cu șesuri line,

cu luna care-a luat foc

și c-un munte de noroc.

d

,

Enigmatică petală,

Cu parfum de poezie,

Măreţia ta, regală,

Toarnă-n sânge algezie!

Talisman plin de magie,

Descânţi ochii cu mireasmă;

Nu-ţi ajunge-o trilogie,

Mă îneci într-o fantasmă!

Diademă de petale,

Venerând cerul cu stele,

Pe altarele vestale

Arzi în v

O linişte netulburată

îl învăluia

într-o plasă imensă

încercând

să-şi dea seama

de cuvintele

ce veneau pe buze

şi de lacrimile

ce se prelingeau pe faţă

fără întrerupere

cu un aer bolnăvicios

în spatele ferestrelor

să pătrundă cu privirea…

MINĂ ŞI LUMINĂ

Pe deal pasc liniştite oi,
Prin iarba verde, grasă
Sub pământ oamenii goi
Ne trimit lumină-n casă.

Oamenii caută în rocă
Aurul plin de strălucire
În aerul care te sufocă
Minerul trebuie să respire.

Minerii în zbateri de ciocane,
Răscolesc adâ

aseară priveam artificiile...

    Oameni aşezaţi pe iarbă, ca la un picnic uriaş într-un parc imens, country music, fete dansând şi copii zburdând în jurul părinţilor, standuri cu limonada, hot-dogs, steaguri cu stele şi dungi.
 Paşnic, domestic, s

În ludomania hărților tale

îmi plânge soarele
pe umăr
acolo unde
nu s-a întâmplat
sărutul tău
nici aripa n-a crescut...
doar fire de dor
răscolite de
lacrimi ascunse
în colțul ochiului
care nu te vede
azi

Iubesc numele tău, 
Nume de zănă bună. 
Tu ai făcut mereu, 
Să am inima bună. 

De cănd te-am întâlnit, 
Viaţa mi-ai schimbat. 
De atunci eu te-am iubit 
Şi te-oi iubi neâncetat. 

Iubesc numele tău, 
Mă-nchin în faţa ta, 
...Te voi iubi mereu, 
Mărită doamnă...M

În fiecare zi

mai aflu un sâmbure de nor pe cer

și gândul mă îndreaptă să rostesc cuvinte

în care ochii descriu culoarea amurgului

ivit sub piele.

Un vis ce-mi decojește inima

asemeni oului spart în palmă

pentru povestea timpului,

pe care iarba a rătăcit-o

în

Ce vară toridă, soarele arde cumplit

Bântuie tristeţea, sufletul mi-e pârjolit

O boare de vânt aduce veşti de la tine

Inima vrăjită pulsează, mi-e mai bine .

În noaptea tăcută,  albastră încep să visez

Povestea de iubire din vis devine un crez

Maiestuoşi,