Stau acasă şi nici nu ştiu ce zi mai este. Mihai arată din ce în ce mai încordat. Neliniştea i se ghiceşte pe chip şi se simte şi când doarme. Nici pescuitul şi nici poezia nu îl remontează. Pasiunile lui au rămas în stare latentă. Îl simt, în stare
Toate postările (21363)
Filtrează după
Se scutură pământul...
Se scutură pământul, se scutură de noi
obosit d-atâta trudă , de praf şi de gunoi...
şi ape vin să spele, răutăti, durere
pe toate învăluindu-le-n mistere.
Se scutură pământul cu furie de zeu
mâniat , acolo-n ceruri este D
Voi, oamenilor mari… nu vă-nțeleg iubirea
Cântată atât de mult, cu fast și osanale,
Și-apoi, când venim noi, urmează despărțirea,
Lăsându-ne pierduți pe străzi și prin canale.
Cum de s-a strâns în voi atâta nepăsare,
Atâtea jurăminte, cuvântul ce l-ați
Omul întoarce mereu spatele lui Dumnezeu, scuzându-se, că ar vrea să deschidă Cerul, dar, nu are timp, invocând tot felul de motive. Cerul lui rămâne mereu închis, dar... speră că va fi iertat?!!... * * *
Omu
Omu
Pe aripi mari de înger, spre lumină,
M-oi ridica purtând în mine vise.
Nu am să-ţi las un semn la vreo vecină,
Din scoici, petale, dalii sau narcise.
Te-ai depărtat, pământ plin de speranţă,
De prova care parcă se înclină.
Voi naviga iertând cu nonş
M-oi ridica purtând în mine vise.
Nu am să-ţi las un semn la vreo vecină,
Din scoici, petale, dalii sau narcise.
Te-ai depărtat, pământ plin de speranţă,
De prova care parcă se înclină.
Voi naviga iertând cu nonş
gândurile noastre
locuiesc într-un zgârâie nori
împart aceleaşi unde
şi acelaşi aer condiţionat
uneori coborâm pe rând
printre oameni
rătăcim ca doi străini fără braţe
un fir nevăzut care ne leagă
se împrăştie în zig -zag
pe trotuare îmbâcsite de noa
Dragostea s-a înroşit, a năpădit-o sângele
atât de repede că nu-i simt fierbinţeala,
ademenitoare, o găsesc în fiecare surâs
unde, neliniştite gândurile-mi fug departe.
Îţi tremură vocea, poate şi genunchii,
vom merge umăr la umăr pe poarta lunii.
Câtecu
Miercuri.
Prima zi a lui Adam, acasă. Scriu aceste cuvinte şi mă simt de parcă sunt părtaşă la zămislira seminţiei omeneşti.
"Unde or fi mărul, şarpele, Eva?" Ce gânduri "sărite" am! Cred că"fanteziile" lui Mihai sunt molipsitoare.
La rugămintea lui,
Prima zi a lui Adam, acasă. Scriu aceste cuvinte şi mă simt de parcă sunt părtaşă la zămislira seminţiei omeneşti.
"Unde or fi mărul, şarpele, Eva?" Ce gânduri "sărite" am! Cred că"fanteziile" lui Mihai sunt molipsitoare.
La rugămintea lui,
-Eu sunt prima care nu vreau să înţeleg... nu trebuie să te închizi în tine, în poezia şi lumea ta... cu timpul tot mai greu renunţi la acest univers creat, poate chiar artificial, de unde dacă nu vrei, nu vezi dincolo de geamuri.
-Şi lumea mea s-a
Au trecut câteva zile în care nu m-am simţit în apele mele. Nu am mai scris în jurnal dar nici nu prea am avut ce. Încă am multe impresii şi gânduri ce nu s-au sedimentat.
"TIMPUL ÎN SPAŢIU" mă fascina. Era superb, ca idee, dar şi ca realizare. Poate
Au trecut câteva zile în care nu m-am simţit în apele mele. Nu am mai scris în jurnal dar nici nu prea am avut ce. Încă am multe impresii şi gânduri ce nu s-au sedimentat.
"TIMPUL ÎN SPAŢIU" mă fascina. Era superb, ca idee, dar şi ca realizare. Poate
Nu sunt batista Desdemonei, ajunsă spălător de vase,
Nu sunt nici sângerarea ternă a fetei plânse, pe saltea,
Nu sunt nici cărămida arsă zvârlită-n geamul unei case,
Sunt purşisimplu o dilemă între un ciob şi-un colţ de stea.
Nu sunt nici cerşetorul
Sunt urma ce o lasă un ghiocel pe talpă
Când un casap aleargă să-njunghie un miel,
Sunt baba amărâtă ce cu-o monedă calpă
E pusă să muncească, pe brânci, întrun castel.
Sunt raza astupată cu balegă de vacă,
La trecerea prin podul umplut de putregai,
-23.10.2011
Sunt cânt şi rugăciune,
Sunt pasăre şi zbor,
Sunt gândurile bune,
Sunt florea din răzor.
Sunt dor de Eminesc,
Izvor de apă vie,
Iubesc nespus firescul
Din vers, din poezie.
Sunt inima ce bate
În piept de-ndrăgosti
Îţi picură-n privire
Alean şi suferinţă
Un vis şi o dorinţă.
O viaţă amară
Topită în ceară
Şi-un crud destin
Ce voi să ţi-l alin.
O inimă ce plânge
Cu lacrimi de sânge
Eşti suflet de stea
Tu, speranţa mea.
Eşti rază de soare
Eşti vis ce nu
Se ivea doar urma suflului greu
cât un veac năruit.
Petalele crinilor albi
se scuturau amintind de nopţi înstelate.
Le aduna din priviri
împletindu-le-n ramă căruntă
când o singură stea
s-a ascuns tremurând lângă el.
Pe muchia celui mai aspru destin
a păşit a
S-a spart al clopotelor sunet
împovărat de- atâtea proorocii;
a început să-şi plângă dreptatea,
pe furiş... nu-şi mai căntă rostul:
se pierde vibraţia
sub limba de-aramă.
Se-aşterne praf de lumină
peste infimul adevăr,
dar pentru merite deosebite,
unde jucat-
Ce cale lungă-i între azi şi mâine
De fiecare dată-n prag de noapte.
Aş fi dorit ca Circe să-mi dea pâine
Să uit de mângâieri, să uit de şoapte.
Sunt omul care strânge doar durere,
Ce-n viaţă hoinăreşte ca un câine.
În spaţiul limitat al unei sfere,
De fiecare dată-n prag de noapte.
Aş fi dorit ca Circe să-mi dea pâine
Să uit de mângâieri, să uit de şoapte.
Sunt omul care strânge doar durere,
Ce-n viaţă hoinăreşte ca un câine.
În spaţiul limitat al unei sfere,
Am ajuns la birou binedispusă, chiar dacă nu dormisem deloc. Sau poate totul a fost doar în vis?
Narcisa m-a întrebat dacă am vorbit cu Mihai. I-am confirmat.
-Şi ce a zis?
-Urmează să vedem ce va face. De acum are"tema" şi are şi"cauza" pe deasupra.
Fragment din romanul Fiasco
INGINERUL
N |
u mai dădusem de mult pe la Trocadero, de fapt ţineam mult la promisiunea făcută copiilor, voiam să fiu totuşi pentru ei un tată bun. Vedeam că mă paşte ratarea dar luptam s-o înlătur, să nu mă cucerească ea pe
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 7
Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 4
Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 8
Frigul
Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 9
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!