Vorbeşte-mi, te rog, doar vorbeşte-mi...

Poetul va vedea, astăzi şi mâine,
cu toţi ochii, prin toţi ochii.

Poetul va simţi, astăzi şi mâine,
cu toate inimile, prin toate inimile.

Poetul va râde şi plânge, astăzi şi mâine,
cu lacrimile noastre, prin lac

Omul, doar omul

Sclipiri de raze prin ochiul dintre lumi,
papirusuri înscrise în piele şi în suflet,
la margine de noapte asalt de doruri, animate gânduri,
dansezi cu cerul speranţe, regăsiri.

Omul visează, omul te visează,
Omul întâlneşte, omul te-ntâln

Cu o teamă vagă

să nu fie acuzat de ignoranţă,

picioarele i se opriseră,

rămăsese nemişcat.

Nu mai stăruia

asupra acestui gând,

îşi lăsase

amprenta asupra lui,

motivul de mirare în tot ce vedea.

Avea tot timpul în faţă…

Ce ţară, ce pui de năpârci!,
Ne vând bilete, scump, la bâlci
Şi noi flămânzi şi prea nătângi
Suntem atât de largi la pungi...

Ne dăm ultima leţcaie
Pe un spectacol gratuit
Şi în stropii reci de ploaie
Ne punem şi pe dănţuit.

Muzica ne saltă-n stele,
Uită

Dacă liniștea

zgârie norii tăcut

în zig-zag efemer

de frumos început

Dacă buzele-ți torc

a creste de zahăr

în glob de cristal

transparent candel

Dacă visul

doare frumos

intrând sacru

în fibrilații nocturne

cum?

Cum să mor drept

dacă-mi iei

ochii închiși

la purta

În lipsa ta, nu sunt decât

un orb

care contemplă infinitul fără culoare

o voce neauzită, în căutarea cuvintelor

prin râuri, pe sub pietre

un chip fără memorie şi loc în spaţiu

păşesc cu grijă,

să nu mă izbesc de conturul trupului tău

de călător halucinat

să

MIGDALE AMARE

Au fost cândva prinprejur,
Livezi cu migdali înfloriţi,
Dar a venit regimul dur,
Au rămas migdalii ciuntiţi.

Strigă migdalii răzvrătiţi,
Înnecaţi în ample bălării,
Când se văd iarăşi striviţi,
De noile, false teorii.

Se zbuciumă zadarnic,
În v

Vorbim amândoi deodată,
ne aprindem în plină zi
şi ardem ca nişte torţe în luptă.

Într-un tunet desluşesc un adevăr înverşunat.
Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare.
În barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi.

Nu se mai aude suspinul ci numai

   În poiana din mijlocul pădurii, cercul de foc lumina noaptea liniştită şi ridica panglici roşii spre luna de argint, zeiţa nopţii! Spiritul pădurii patrona ritualul magic din irealul tabloului de basm! În centrul flăcărilor, prinţesa aproape goal

Meticuloși și curați
strângem în piept
tot ce putem pierde:
trudă depusă în fapte,

Cu sete împlinim
gândul roditor
din amintiri culese dintre maluri,
în seri de odihnă
și veri de atins,
strigând "atât se poate".

Deschidem apoi  inima
să fim parte din f

îmi amintesc cum a căzut ultima sămânță
crescută în unghiile mele
cu teama frigului de afară

a intrat în carnea ta fără să știu
printr-o fereastră deschisă de dumnezeu
în grădina unde te jucai îmbrăcat în pantaloni scurți

mi-ai atins urechea tocmai cân

Gânduri si idei

Din lacul de cristal al gândurilor mute,

Ţâşnesc torente de idei în zeci şi sute

Zadarnică e truda zăgăzuirii lor

Fluidul pe fluid impinge, ieşind învingător.

Şi gândul se transformă în cuvinte

Ecoul lor se-ntoarce-n suflet iar cuminte

Mân

Suflețel gri și frumos

Tare rău ne-ai necăjit

Tot ce-i în cămară-ai ros!

Dar... ești mic și ai greșit!

Știu că ai cătat păpică!

Dar, s-a supărat mămica

Fiindcă-acuma, mi-e fomică

Iar tu ai stricat brînzica!...

Pentr-un pic de mâncărică.

A ieșit un tărăboi

Ca şi cum

ar fi susţinut în ceaţă,

mergea aproape la întâmplare

cu liniştea ce îl speriase

şi privirea care se pierdea

în întuneric.

Doar

nişte stele sclipitoare

luminau cerul

într-o mişcare confuză.

Avea impresia

că bătea pasul

pe loc…

te caut, mândro…

(prelucrare populară)

foaie verde izmă creață

m-am sculat de dimineață,

rătăcind și tot mergând,

din ochi negri rourând,

și de mândra întrebând,

„negură tristă de vară,

margine lungă de țară,

eu  pe voi v-aș întreba

nu mi-ați văzut pe mândra,

Vino cu mine, să regăsim

Dincolo de umbra mea, eşti tu
cea care nu vrei să rămâi în umbră,
nici nu întrebi de ce te caut,
ori amândoi am chemat întâmplarea.

Eşti cea care păşeşti printre inimi
fără să ştii,
în fiecare clipă auzi cuvinte
cu sunete învăluite de crini.

Îmbujorată de

dacă mi-ai fi pictat dorinţa în josul inimii

m-ai fi păstrat

ca pe un lăcaş al pruncilor nenăscuţi

şi nu ne-am fi rătăcit pe tinutul pustiu

în acces condamnat

niciodată

însemn de vie artă

între filele transparente ale destinului

mi-ai prins degetele în lanţ