Jocuri de cuvinte miel

Geografie lingvistică

        Miel

        Moto: „Piesa-i bună-adevărat,/ Distribuţia grozavă,/ Dar decât un miel turbat,/ Preferam un... miel la tavă!” (Artur Blascioc, lui Aurel Baranga, pe vremea când apreciatul dramaturg a scris „Mielul Turbat”)

Am scris noi despe Paște sau mai corect Paști, vezi „Jocuri de cuvinte – Paștele” (https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/04/jocuri-de-cuvinte-pastele.html). Și la această sărbătoare se sacrifică mielul pascal! Mielul este fiul oii și al berbecului. Oaie fu moștenit din latinescul ovem, iar berbec din latinescul târziu berbēx, berbēce, variantă a latinescului vervēx.

Moștenirăm cuvântul miel din latinescul medieval agnellus, care nu e altceva decât „puiul (de sex masculin) al oii”, de la naștere până la doi ani! I se mai zice și cârlan, cârțar, noaten [MDA2 (2010)]. Etimologia completă este că îl măștenirăm din latinesul agnellus, „mieluț”, diminutiv al lui agnus, „miel”, luat și el din proto-indo-europeanul *h₂egʷnós.

Miel

Și nu cumva să-l confundați cu „miere”, miel zicându-i-se mierii în franceză, spaniola veche, asturiană, aragoneză, frizonă, volapuk ș.a. Cârlan provine posibil din rădăcina latinescului vulgar *caballānus, diminutiv al latinescului caballus sau din carnalis (vezi spaniolul carnero). Alte teorii susțin că ar proveni din slavonul *kъrdlanъ sau chiar că ar fi dacic.

Cârțar e un regional, de origine necunoscută și e mielul sau iedul mai mic de un an, iar noaten e moștenit din latinescul medieval annotinus, -a, -um, „în vârstă de un an”.

Mihai Vinereanu scrie despre miel: «miel (ar. n’iel, mgl. (m)niel, istr. mlé) – puiul oii la primele luni. Lat. agnellus < agnus „miel” (Pușcariu, 1070; Candrea-Densușianu, 1100, REW, 284; Ciorănescu, 5260); cf. it. agnello, prov. agnel, fr. agneau, cat. anyell, v.sp. añel. Derivarea din agnellus prezintă o serie de probleme de ordin fonologic, probleme constatate de Pușcariu (Dacoro., 1, 4244425) și Rosetti (ILR, 1, 85). Candrea-Densușianu propun o formă intermediară *amnel cu trecerea mn la m și căderea lui a iniŃial. Această ipoteză a fost criticată de Meyer-Lübke (Dacor., 2, 2). Rom. miel provine de la PIE *melo „animal mic” (IEW, 724); cf. gr. #ήλον „vită mică, oaie”, v.ir. Mil „animal mic”, cymr., v.corn., bret. mil „animal”, arm. mal „oaie, berbec”. Walde consideră că această formă este o substantivizare a unui adjectiv cu sensul de „mic”, sens indicat în unele limbi slave; cf. v.bg. Malǔ „mic”, de unde v.sl. mal’ „oi tinere” (cu sens colectiv) sau în limbile germanice: cf. v.g.s. smal „mic”, got. smals „mic”, eng. small „mic”. Origine traco-dacă.

Der: mia, mieluț, mieluțel, mielar.» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020].

        Cuvântul miel se traduce în alte limbi prin:

֎ agnę - агнѧ în vechea slavă, agnè în romanșă, agne - агне în bulgară, agnea în valonă, agneau m, agnelle în franceză, agneddu în siciliană, agnel în friuliană. agnello în italiană, agnellu în corsicană, agnus în latină, ngione, anzone în sardă, anhèl m, anhèla în provensală, anho în portugheză, anyell în catalană, miel, mioară, mia în română, njel în aromână (toate din latinescul agnus);

֎ amnós - ἀμνός m, arḗn - ἀρήν în greaca antică,

֎ anak domba în indoneziană;

֎ arkume în bască;

֎ arní - αρνί n, amnós - αμνός în greacă;

֎ bakriso, bákriso în țigănească;

֎ balja - баля în komi;

֎ baranča în slovacă, beránek în cehă, bárány în maghiară (toate trei împrumuturi timpurii dintr-o limbă slavă, din proto-slavicul * baranъ);

֎ barrā - बर्रा în hindusă, barre - بره‎ în persană (din proto-iranianul * varn-aka-, din proto-indo-europeanul * urh₁en- „berbec”, de unde și sanscritul úraṇa - उरण , kurdul central berx - بەرخ‎, kurdul nordic berx - бәрх, verek în zazaki, grecul antic arḗn - ἀρήν și vechiul armean gaṙnգ – առն);

Cuvântul miel în diferite limbi

֎ baṭḳani - ბატკანი în gruzină;

֎ bedot în valonă,

֎ berx - به‌رخ‎, berx în kurdă (vezi barre);

֎ borrego în portugheză (din spaniolul borrego, miel în al doilea an, din borra, „miel de un an”);

֎ cordeiro în portugheză, corder în catalană, cordero în spaniolă (din latinul vulgar * cordārius, „miel născut târziu”, din latinul chordus,m „târziu-născut”);

֎ cừu con, cừu non în vietnameză;

֎ dibé yázhí în navajo;

֎ ēan în vechea engleză;

֎ ėriena în lituaniană;

֎ gaṙ - գառn în armeană;

֎ ḥamal - حمل‎ în arabă;

֎ ħaruf în malteză (din arabicul ḵarūf – خَرُوف, mia‎);

֎ hurga - хурга în mongolă (vezi kuzu);

֎ jagne - јагне în macedoneană, jagnię în poloneză, jagnje - јагње în sârbo-croată, jagnje în slovenă, jagnjónok - ягнёнок în rusă, jahňa în slovacă, jahnja - ягня în bielorusă și în ucraineană, jehně în cehă;

֎ jērs în letonă (din proto-slavicul *agnę, din proto-indo-europeanul *h₂egʷn-, stem al lui *h₂egʷnós);

֎ karitsa în finlandeză;

֎ kavir în zazaki;

֎ kohitsuji - 子羊 (こひつじ), kohitsuji - 小羊 (こひつじ), ramu - ラム în japoneză;

֎ kozu în tătară crimeană, kuzu în turcă, quzu în azeră (din turcescul otoman quzu - قوزی , „miel”, din precedentul *quzï, din proto-turcicele * kuŕɨ, * koŕɨ, „miel”; cognate cu vechiul uigur qozï - qwzy, karakanidul quzï̄ - قُزٖى și mongolul hurga – хурга, vezi mai sus);

֎ lam în daneză și în norvegiană, lam, lammetje în olandeză, lamb în engleză și în feroeză, ilamb în islandeză, lamm în suedeză, Lamm în germană (din germanicul medieval lamp, în sec. al XIV-lea și lam, din vechiul germanic lamb, din proto-vest-germanicul *lamb, din proto-germanicul *lambaz, rudă sau achin cu vechiul saxon lamb), lammas în finlandeză (berbecuț), lamme în frizonă;

֎ mbote mi în volof;

֎ memnā - मेमना în hindusă;

֎ oen în velșă (din proto-celticul *owignos; comparați cu bretonul oan, vechiul irlandez úan, din proto-indo-europeanul * h₂egʷnós, „miel”), ôn în corni (din proto-celticul *ognos, din proto-indo-europeanul *h₂egʷnós, „miel”), uan în irlandeză (din vechiul irlandez úan, din proto-indo-europeanul *h₂egʷnós, „miel”);

֎ ovačka în slovacă;

֎ paqlan - پاقلان‎ în uigură;

֎ qengj (din qingj, dialectul cham, din *(a) cíngla, dublă metateză a latinesculuii vulgar * agniculus, „mieluț”, diminutiv al latinului agnus, „miel”), sheleg în albaneză;

֎ ŝafidom în esperanto;

֎ šoryk - шорык în mari de mijloc;

֎ talé -טָלֶה‎ în ebraică;

֎ tall în estonă,

֎ tschut în romanșă;

֎ virez - вирез în erzia;

֎ xai în catalană,

֎ yánggāo - 羊羔, gāo - 羔 în chineză.

        Semnificația mielului sacrificat de Paște

        Moto: „Domnul doctor Nicolae/ Are-un obicei şi el:/ Ca să îţi salveze-o oaie,/ Trebuie să-i dai un miel.” (calambur epigramatic „Medicului veterinar”, de Mircea Ursei, din „Mozaic epigramatic”, 2009)

Sărbătorile religioase sunt pentru credincioși momente sfinte de preamărire a lui Dumnezeu și de înnoire spirituală. Pentru poporul român, sărbătorile de înaltă simțire spirituală sunt Paștile si Crăciunul. Prezența și jertfirea mielului pascal este legată de iesirea evreilor din robia egipteană, când s-a născut un „popor ales” care sa trăiasca in libertate.

Cum care evrei? Ăia care își zic poporul ales, de parcă noi, celelalte popoare, am fi uitate de Dumnezeu sau de zeii în care credeți sau nu credeți. E poporul ăla ales care are acum în el și mulți foști comuniști români, așa cum depune mărturie Nicolae Steinhardt, care se adresează lui Al. Mirodan, cel care i-a reproşat că într-o notă autobiografică a făcut şi unele observaţii cu privire la atitudinea pe care s-ar cuveni s-o aibe evreii plecaţi din România faţă de fosta lor patrie (N-o fi jidanul botezat/ Chiar un român adevărat,/ Dar nici transfugul comunist/ Nu-i autentic sionist.).

Sacrificarea mielului pascal a prefigurat jertfa Mântuitorului de pe Golgota, care a adus eliberarea omenirii din robia păcatului. Sacrificiul mielului pascal a trecut și la creștini, care, in fiecare an de Sfintele Paști, jertfesc un miel a cărui semnificație religioasă cei credincioși n-o mai cunosc si se mulțumesc doar să spună că așa au pomenit, ca de acest mare praznic să se taie un animal.

Atât in Vechiul, cât și în Noul Testament este prezentă jertfa mielului pascal, ceea ce denotă o legatură firească dintre cele două Testamente. Pentru a înțelege acest lucru și a sublinia mai mult semnificația mielului pascal este nevoie ca înainte de a expune datele despre semnificatia religioasă a mielului pascal la români să citiți măcar biblia, pe care se vede că a citit-o și Alexandru Misiuga, cel care mărturisea în ziarul „Viaţa Buzăului" prin 2005, scuza lui Iuda de vânzare a lui Isus (Biblia m-a înfierat -/ Mită că aş fi luat./ Să refuz? M-ar fi crezut/ Că-s apostol... prost crescut!).

După Vechiul Testament, sacrificarea mielului în ziua de 14 Nisan, când începe Paștele iudaic, este instituită de Dumnezeu (cine este martor, cine văzu?), ceea ce atestă originiea sa dumnezeiască (Ies 12, 1-11). La primul sacrificiu pascal, fiecare israelit a luat din sângele animalului și cu el a uns amândoi ușorii si pragul de sus al casei, în care vor consuma carnea friptă cu azimă si ierburi amare (Ies. 12, 8). Se precizează ca animalul să fie de un an.

La iesirea din robia egipteană, se permitea ca în loc de miel să fie adus chiar un ied, animal pe care evreii nu l-au mai folosit atunci când au intrat în Țara Sfântă și după aceea (Lev. 23, 12). Din prevederile legate de modul cum să pregătească și să consume jertfa, reiese rolul acestui sacrificiu în cadrul sărbătoririi Paștelui iudaic, care se prăznuiește in prima din cele 12 luni ale anului (Ies. 12, 1).

Friptură de miel

La păgâni, accentul sărbătoririi cade pe revenirea naturii la o nouă stare de lumină și căldură, favorabile vegetației. Unii teologi au asemănat Paștele iudaic cu sărbătoarea păgână a primăverii si a soarelui, crezând că ebraicul pesah (trecere), se referă la momentul astronomic al trecerii astrului zilei în constelația berbecului (noi nu prea credem în cele zodii, cum am scris despre horo(r)scop (https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/02/jocuri-de-cuvinte-horoscop.html).

Zice-se că prima jertfă a mielului pascal în zona Egiptului ar fi fost adusă de toți fiii lui Israel, ceea ce înseamnă că toți au fost chemați la viața cea nouă și ei sunt aleși ai lui Iahve. Potrivit poruncii divine, fiecare familie va consuma mielul pascal in așa fel încât să nu-i zdrobească oasele și carnea să nu o mai consume a doua zi (normal, că nu aveau frigidere sau congelatoare). Ceea ce va rămâne din carne a doua zi trebuie să se ardă în foc (Ies. 12, 10).

Acest ritual va continua in cei 40 de ani prin pustiul Sinai. El va cunoaște un nou stadiu când se va săvârși în Țara Sfântâ până în anul robiei babiloniene (587 î. Hr.) și se va continua după perioada postexilică (anul 538 î. Hr.) când se vor adăuga multe obiceiuri sub influența rabinilor.

Samaritenii fixează timpul pentru jertfa mielului pascal din momentul trecerii soarelui de la orizont si până la apariția intunericului. In ceea ce privește calculul timpului de către rabini, acesta ar fi intre orele 15:00-16:00 și el este consemnat de Iosif Flaviu (De bello iudaica VI, 9, 3) si in Misna (Pesach 5, 3).

Drob de miel

Așadar, creștinii preluară obiceiul jertfirii mielului. În gândirea prelaților creștini, denumiți Sfinții Părinți, sacrificiul pascal este explicat in spiritul mesianic. Jertfa se aduce seara, deoarece preînchipuie pe Hristos, adevăratul Miel și Păstor, care se sacrifica de bună voie pentru curățirea de păcate a întregii omeniri. Cum, nu știți ce-s alea păcate? Întrebați-l pe Constantin Păun, care ne explica prin 2007, pe vremea lui Petrov Vodă, ce sunt alea păcate (Păcat când poluăm văzduhul,/ Când mor destui în lumea-treia,/ Păcat, când eşti sărac cu duhul,/ Păcat, să n-ai ce vrea femeia!). Că atunci virusul Corona nu exista, exista doar virusul DA!

La sfârșitul zilei urmează seara și apoi noaptea care este simbolul morții, al odihnei pentru refacerea forțelor fizice ale omului. În intervalul dintre zi și noapte se jertfește mielul pascal, care a prefigurat pe Mesia. El se aduce în perioada lunii pline, deoarece lumina astrului de noapte simbolizează divinitatea, iar corpul lunar reprezintă umanitatea lui Hristos.

După cum lumina lunii înlătură întunericul și guvernează noaptea, la fel și Hristos luminează pe cei din întuneric si restaurează toată firea (scrisei firea, nu Firea, că Mucușor Dan de ea se teme, nu de păcăliciul Piedone). Se zice că de aceea, Dumnezeu a rânduit ca Hristos să moară în timpul lunii pline, ca să înlăture negura păcatelor care cuprinseseră toata lumea (Fotius, Ad. Amphilochium quaest. CCXLV, in P.G. 101, col. 1128). Amintii de văryul Piedone, cel căruia i-au trebuit 17-18 ani să finalizeze liceul în socialism și în capitalism și doar 4 ani să finalizex=ze o facultate taman în oplin capitaluism glorios (vezi „Jocuri de cuvinte – bărbat!).

Păcăliciul Piedone, sacrificat în iunie

(https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-barbat-1)

Revenind la miel, acesta este înjunghiat de capul familiei si consumat de toți membrii acesteia (Ies. 12, 4), iar cele prevăzute cu privire la modul de consumare a cărnii, ca și cum ar fi gata de drum nu s-au mai respectat ulterior. Că legile de aia sunt date, ca să fie încălcate, chiar și în zilele noastre, cum ne lămurea Valentin David definind iarba fiarelor (Cu a legilor cheiţă,/ Hoţii ies din beci uşor/ Şi-ajungând boieri de viţă/ Vor să facă legea lor!).

Dacă în Vechiul Testament mielul pascal unea în chip simbolic pe toți cu Iahve, in Noul Testament, prin pâinea și vinul transfigurate, toți creștinii se unesc cu același Dumnezeu în mod real, Sfânta Euharistie fiind cina crestinilor prin care în mod real se unesc cu Dumnezeu, având caracter expiator și de legatură cu Domnul (V. Tarnavschi, Arheologia.. p. 645-647).

Din referirile vechi testamentare reiese clar caracterul religios al ritualului pascal in care sacrificarea mielului a precedat ieșirea din Egipt, după care a urmat trecerea minunată a israeliților prin Marea Roșie. Oare nu se supără poporul ales?

Oare ce-o fi zis poporul ăsta ales când a citit vestea lui Dan Norea în „Epi... Gramatica, Uite popa, nu e popa, am intrat şi-n Europa”, prin 2011, când „înfrăţirea-ntre popoare ne-aducea o veste mare” (Doi gemeni o româncă a născut,/ Evreu şi-arab. Şi uite-aşa se face/ Că România azi a obţinut/ Întâiul Premiu Nobel pentru Pace.). Înfrățirea între popoare era o casă de cultură prin Bucureștii Noi, pe care tinerii uteciști o numeau „înfrățirea între picioare”

După ortodocși, sacrificiul mielului pascal are un incontestabil caracter religios și rămâne cea mai tipică jertfă care a preînchipuit jertfa lui Hristos. Dumnezeu ar fi rânduit ca prin sacrificiul mielului pascal să salveze nu numai pe cei „întâi născuți”, ci și întreaga comunitate israelită care va forma „poporul ales” slobozit din robia poftelor si credințelor politeiste egiptene. De parcă alte popoare ar fi „nealese”!

Bucuria pascală aducea în fiecare an pe credincioșii evrei la Ierusalim, unde veneau in pelerinaj la templul sfânt; prezența lor acolo însemna manifestarea dreptei credințe si amintirea de ieșirea minunată a strămoșilor lor din robia egipteană. Și nu știm dacă toți erau fair-play, că astăzi se cam schimbară lucrurile. Mărturie depunea sub jurământ Florea Ştefănescu prin 2011 printr-o „remarcă” (În viaţa voastră, cât trăiţi,/ Vedeţi Creştini, vedeţi păgâni,/ Vedeţi români antisemiţi,/ Dar şi evrei anti români.).

Repetăm de jertfirea adevăratului Miel, Isus Hristos, cel ce se va jertfi pentru salvarea întregii omeniri de sub osânda păcatului, adică dintr-o stăpânire nevăzută (Sfântul Ambrozie al Milanului, De Abraham, I, 5, in P. L. 14, col. 437). Noi pur și simplu mergeam în Piața Obor dacă nu era carantină și obișnuiam să luăm un ied. Anul trecut Auchan ne-a adus mielul la botul calului. În 2024 am luat mielul cu o lună înainte, tot din Obor.

Asta deoarece au fost vremuri grele de coronavirus și nu făceam comenzi online pentru miel, că de, vorba Icăi Ungureanu, din 2012, să nu ne trezim cu vreo ofertă nașpa (O, tu, naţie română/ Ce de Paşti un miel visezi,/ Uite, ai la îndemână/ Gratis mieii... maidanezi!).

        Mielul în (c)arte (pamflet)

        Moto: „La o masă, cu amicii/ De condei şi de penel,/ Ai sacrificat... un miel./ Arta cere sacrificii!” („Sacrificiul unui artist”, de Viorel Martin, din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi, 2006)

Uite cum apărură expresii bine cunoscute legate de ghidușul miel, precum jocul „de-a mielul”, dispărut de când apărură tableta și telefonul mobil, un joc de copii constând în azvârlirea unui băț astfel încât să atingă pe rând pământul cu cele două capete. Ciucă, Ciolacu moldoveanul, Cîrstoiu, Piedone, Nicușor, Firea și liberalul se mai joacă „de-a mielul” observați de Sfinția sa Gîdea CNN și de Badea!

„Zăpada mieilor” este ninsoarea aia sub formă de mici particule sferice, transformată uneori în grindină. Cum care grindină? Calamitatea aia de care ne amintea Sorin Beiu prin 2006,, cel ce era mereu „în luptă cu un... bei”, într-un duel epigramatic (La noi plouă des, deci ştiu/ Ce necazuri aţi avut;/ Peste poante, la Sibiu,/ Grindina s-a abătut). Avea o premoniție cu Sibi(an)ul la NATO unde se lucrează doar până la 14.00 (Nothing After Two O`clocks)?

„A umbla ca mielul orbului” înseamnă a umbla neîngrijit, cam cum apărea matrafoxatul penal Cîțu câteodată prin Iowa, că ăsta nu mergea în cluburi precum Lucovid Orban cu chitara, cum apărea anii trecuți Mucușor Dan „cu părul vâlvoi”. Înseamnă și a umbla fără rost, cam cum umblă oierița sibiană prin guverne, ba la muncă, ba la cultură. Dar fiindcă amintirăm de Cîțu finanțistul vaccin Covid, pe ăsta precis îl știe până și Laurenţiu Ghiţă, cum ne dovedea în „Zâmbetoniera” prin 2010, când pe vreamea fostului informator Petrov ne spunea să lăsăm orice speranță (Lasciate ogni...: „La Ministerul nostru de Finanţe/ Te-ntâmpină o tablă cu citate:/ <<Lăsaţi aici, rugăm, orice speranţe/ Şi vi le returnăm impozitate!>>”).

Unii „au somnu' mieilor”, adică dorm mult, mai ales în parlament. Martor ne era Ion Bratu în „Pledoarie pentru epigramă”, prin 2007, care li se adresează (Şi Camera, ca şi Senatul,/ Le-aţi transformat în dormitor,/ Dar n-o s-aveţi un somn uşor/ De s-o trezi electoratul.). Cum să se trezească? Că precis vor vota iar pe Orban and Co, cel care în loc de măsuri anticorona opta pentru anticipate. Veți vedea!

„A face miel de ghindă” înseamnă a fi lipsit de caracter, precum unii moștenitori ai vechilor securiști, reanimați în USR, ca ăia doi generali foști sereiști, Coldea și Dumbravă. Probabil la o useristă mică se referea Stelică Romaniuc într-un ritual (Cer întâi o secărică/ Şi manânc de sunt flămând/ Când mă duc la una mică,/ Dar majoră de curând.). Că în cazul PSD se lua numai de majore referindu-se la vizita în Israel a pesedistei Viorica (Actuala premieră/ A făcut şi-a fost scandal,/ Prima dată-n carieră/ Un acord... gramatical.)

Stâna de oi (tablou de Stanciu Flavius)

După cum văzurăm mai sus, „Mielul lui Dumnezeu” bisericesc este chiar lisus Hristos. Luându-i exemplul, se sacrifică și exilatul la domiciliu Stelică Romaniuc care își acordă un prim ajutor (Cum corpul are multă apă,/ Atunci când mă rănesc puţin/ Şi sângele prin plagă-mi scapă,/ Mă completez urgent... cu vin.).

Amintisem în primul moto de Artur Blascioc, cel care îi dedicase oarece dramarurgului Aurel Baranga, pe vremea când a scris „Mielul Turbat” (Piesa-i bună-adevărat,/ Distribuţia grozavă,/ Dar decât un miel turbat,/ Preferam un... miel la tavă!”). Puteți asculta piesa, dacă aveți timp, la teatrul radiofonic (https://www.youtube.com/watch?v=_2bQ1jkqpp8).

Și fiindcă asociarăm mielul cu Sfintele Paști, înainte sau după drob, în timpul consumării fripturii de miel, puteți urmări excelentul concert pascal "Hristos a Inviat" (https://www.youtube.com/watch?v=7i1SNOutHqc) al Părintelui Marius Ciprian Pop.

Vă recomandăm și câteva rețete pentru pregătirea cărnii de miel doar cu un singur click (https://www.petitchef.ro/retete/retete-cu-carne-de-miel ).

Cu sau fără miel pascal, să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva, cumva, cândva, undeva! Dar să nu fie prea târziu!

 Articolul este și la:

https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/04/jocuri-de-cuvinte-miel.html

 Articolul în format pdf este la: Jocuri de cuvinte - miel.pdf 

Constantin Nițu

1) „Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." (Jean Paul Richte);

2) „Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” (Ananie Gagniuc)

http://webdidacticanova.blogspot.ro/ https://cronopedia.ning.com/members/NituConstantin nitu.constantin@yahoo.com 

Jocuri de cuvinte - bărbat (arhaism?)

Geografie lingvistică

         Bărbat

           Moto: „N-a divorţat aşa, ca alţii –/ Motivul fu mai special:/ Ea mult mai mult iubea bărbaţii,/ Decât bărbatul ideal.” [Divorţ special, de Nicolae Roşioru, din Min(ci)uni de interes public, parodii şi epigrame]

Am scris despre femeie, izvorul și ocrotitorul vieții (la adresa https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-femeie-2). Ea, femeia poate deveni mamă și am scris rapid despre ființa minunată (la adresa https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/03/jocuri-de-cuvinte-mama.html). Dar mama și tatăl fac parte dintr-o familie tradiținală (vezi la adresa https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/02/jocuri-de-cuvinte-familie.html).

„ Ulița gâștei”, acum strada Primăriei, unde am deschis ochii într-o familie

Am scris și despre tată, în „Jocuri de cuvinte – tată” în două bloguri (vezi la https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/04/jocuri-de-cuvinte-tata.html). În familia din comuna Livezeni, județul Muscel, din 1950 sat al comunei Stâlpeni, județul Argeș, am învățat toate aceste cuvinte nobile, familie, mamă, tată, femeie și bărbat, un bărbat excepțional fiind tata.

Bărbat scrisei? Na, drăcie, neomarxiștii americani vor eliminarea cuvântului bărbat (man). Adică a acelei persoane mature de sex masculin, devenit în negata familie tradițională și soț, unit cu o femeie prin căsătorie. Cuvântul Chairman fu exclus deja, că are man în el! La Lufthansa ești întâmpinat cu „stimați oaspeți” în loc de „doamnelor și domnilor”.

MDA2 (2010) precizează etimologia: „E: ml barbatus”. Așadar, e moștenit din latinescul barbātus, „bărbos”, din latinescul barba, „barbă”, din proto-italicul *farβātos, acesta posibil din proto-indo-europeanul *bʰardʰeh₂tos, „bărbos”; vedeți și cuvântul bãrbat în aromână.

Mihai Vinereanu scrie despre bărbat: «bărbat (ar., mgl. bărbat, istr. bărbåt) – 1. persoană de sex masculin; 2. soț, om însurat; 3. energic, curajos. Lat. barbatus „bărbos” (Pușcariu, 183; Candrea! Densușianu, 134; REW, 946). În limbile romanice s-a păstrat cu sensul din latină de „persoană cu barbă”, dar nu și cu acela de „bărbat”; cf. it. barbato, prov. barbat, sp., port. barbado, cu echivalente în v.sl. bradatŭ „bărbos” și lituan. barzdotas „bărbos”.

Pe de altă parte, forma apare în ngr. βαρβάτος și alb. varvát. Forma neogreacă provine din română, iar albaneza l!a preluat, în mod indirect, prin neogreacă, ambele cu sensul de vir ca în română și nu acela de barbatus. Am arătat mai sus că lat. barba pare să fie un împrumut în latină, iar forma românească trebuie să fie autohtonă.

Pe de altă parte, trebuie arătat că la Plaut barbatus apare cu sensul de vir care este probabil o contaminare între o formă umbrică neatestată pentru vir și lat. barbatus. Este știut faptul că Plaut era umbrian și a adus în textele sale forme și sensuri din această limbă, considerate, în mod eronat, de cei mai mulți că ar fi niște caracteristici ale latinei vulgare.

De altfel, s-au pus pe seama așa-zisei latine vulgare toate elementele latinoide sau cvasi-latine care nu provin din latina propriu-zisă, ci din alte limbi înrudite cu latina. Aceste elemente provin în general din oscă și umbrică, limbile cu cea mai largă răspândire dintre limbile italice, înaintea extinderii latinei odată cu creșterea imperiului roman.

De aceea, nici rom. bărbat nu poate fi separat de PIE (proto-indo-european, n.n.) *uir (IEW, 1177); cf. lat. vir, lituan. viras „bărbat”, alb. burë „bărbat”. Forma din limba română actuală este, în mod evident, o contaminare între un mai vechi *bure, radical atestat, după toate aparențele, în numele regelui dac Burebista (cf. alb. burë „bărbat”) și un derivat de la barbă, barbatu-s formă care, după cum am văzut, există atât în vechea slavă, cât și în lituaniană (cf. barbă, Burebista).

Der: bărbățel, bărbătesc, bărbătește, bărbăție, bărbățime, bărbătos, bărbătuș „mascul al unor specii de animale sau păsări”, a îmbărbăta.» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020].

Interesantă e și definiția lui Șăineanu din 1929 [bărbát m., lat. barbatus, cu barbă; it. barbato, sp. pg. barbado. D. rom. vine ngr. varvátos, iar din ngr. vine alb. varvát, animal necastrat). Persoană masculină, în opoz. cu femeĭe: Dumnezeŭ l-a creat pe bărbat și pe femeĭe. Soț, bărbat unit cu o femeĭe pin căsătorie. Mascul (la animale). Adj. Viteaz, curajos: cîne bărbat, femeĭe bărbată] [Șăineanu, Dicționar universal al limbii române, ed. VI, 1929].

         În diferite limbi bărbatului i se spune:

❁ aalante în balante-ganja;

❁ abalʋ în kabiyè;

❁ adám - אדם în ebraică, adam - адам în cazahă, kârgâză, cecenă, dargină, karaceai-balkară, kumică, adam în azeră, turcă, găgăuză și tătară crimeană, adäm - адәм în tătară, ādami - আদমি în bengaleză, ādmī - ਆਦਮੀ în pandsabi, ādmī -آدمی‏ý în urdu, ādmī – आदमी în hindusă, äðäm - әҙәм în bașchiră (în final fie din persanul clasic ādam - آدَم‎, fie din arabicul ʾādam - آدَم‎, în ultimă instanță din ebraicul āḏā́m - אָדָם‎, „om, bărbat”);

❁ almmái în sami de nord;

❁ āṇ - ஆண் în tamilă, ānṇ - ആണ് în malaialam;

❁ ándras - άνδρας în greacă {influența asupra lui ántras - άντρας, cu ⟨νδ⟩ ca în ándra - ἄνδρα, acuzativ singular al lui anḗr – ἀνήρ, pronunțat în greaca modernă ca [nð]; comparați cu pronunția moștenitului ántras – άντρας};

❁ anếr - ἀνήρ în greacă antică;

❁ angut - ᐊᖑᑦ în inuktitut, angut în groenlandeză;

❁ aqay în tătară crimeană;

❁ är kişi în turcmenă;

❁ argaz în kabilă, argaz - ⴰⵔⴳⴰⵣ în berberă, aryaz, argaz în chaoui;

❁ arsyn - арçын, ar – ар (de la turcicul er, din turcicul otoman ارý, din proto-turcicul *ēr, „bărbat”) în ciuvașă, aru în songhaï koyraboro senni;

❁ ava în guarani;

❁ ayikye în kotava;

❁ básrimkoi în tsolyani;

❁ bărbat în română, bãrbat în aromână și megleno-română, bărbåt în istro-română;

❁ burrë în albaneză (din proto-albanezul *burnā, din proto-indo-europeanul *bʰh₂u-ro-, din *bʰuh₂-, „a fi, a deveni”; aproapiat de vechiul germanic Gibūro, germanicul Bauer, țăran”, Orel îl consideră un împrumut german, reconstituind proto-albanezul *burá, dar ar putea proveni și din tracul bur [Fialuur i voghel Sccyp e ltinisct (Mic dicționar de albaneză și latină), pag. 13, de P. Jak Junkut, 1895, Shkodër]);

❁ cɛ în bambara;

❁ choveche - човече în bulgară, čolovik - чоловік în ucraineană, čoveče - човече în sârbă, čovek - човек în macedoneană, człowiek în poloneză și în casubă [din proto-slavicul *čelověkъ - *čьlověkъ, din proto-balto-slavicul * kelawaikas, inițial un cuvânt compus; prima parte este din proto-indo-europeanul *(s)kʷel-, „mulțime, oameni”, de la *kʷel-, a întoarce, a roti; a călători, a se stabili, a cultiva; oraș”; ultima parte este asemănătoare cu lituanianul vaĩkas „copil”, letonul vaiks, „băiat”, și vechiul prusac waiх, „servitor”];

den în bretonă, duine în galeză, galică scoțiană și irlandeză (din vechiul irlandez duine, din proto-celticul *gdonyos, „om, persoană”, din proto-indo-europeanul *dʰǵʰm̥mō, „pământean, om”, o derivare din *dʰéǵʰōm, „pământ”), dyn în velșă;

❁ denaa în koyukon;

❁ ’dm - 𐤌𐤃𐤀 în feniciană;

❁ đàn ông în vietnameză;

❁ er - эр în chor și în nogaï, er în uzbecă, eren - эрен în kumică (din turcicul er, vezi mai sus);

❁ er kihi - эр киһи în iakută, er kişi în tătară crimeană,erkishi - эркиши în karatchaï-balkară, ergishi - эргиши în kumică;

❁ erif în găgăuză;

❁ erkek - еркек în kazahă, kârgâză, kumică și în nogaï, erkek în tătară crimeană și în turcă (din turcicul otoman اركك), erkek, erkek adam în turcmenă;

❁ fear în galeză, galică scoțiană și irlandeză, fer în manx și în vechea irlandeză (din vechiul irlandez fer, din proto-celticul *wiros, din proto-indo-europeanul *wiHrós);

❁ férfi în maghiară (din férj, „soț”, +‎ fi, o variantă a lui fiú, „băiat”; după maghiari: „elhomályosult összetétel, tkp. férfiú. Lásd a férj és a fiú címszavakat”);

❁ garl în normandă;

❁ géver - גבר în ebraică (din proto-semiticul *gabr-; vezi aramaicul gaḇrā - גַּבְרָאý, „bărbat”);

❁ gizon (din proto-bascul *gizon, cognat cu aquitanul *cison), gizaseme, gizonki în bască;

❁ gorko în peul;

❁ gwaz, godh în corni, gŵydd în velșă, gŵr în velșă (din bretonul medieval goaz, din proto-celticul *gezdā) în bretonă;

❁ hastiin în navajo;

❁ heer în neerlandeză, Herr în germană (din medievalul germanic herre, din vechile germanice hēriro, hērro, „gri, păr grizonat”, forma comparativă a lui hēr, „nobil, venerabil”, prin analogie cu latinescul senior, „mai mare, mai bătrân”, din proto-germanicul *hairaz, „gri”);

❁ himen în volapuk;

❁ hombre în spaniolă, home în galiciană și în catalonă, homem în portugheză, homine în interlingua, homme în franceză (din medievalul francez homme, din vechile franceze home, hom, hume, homme etc, din latinescul hominem, cu pierderea silabei -in-, prin sincopă și apoi asimilarea lui -mn- la -mm-, din vechiul latin hemō, din proto-italicul *hemō, din proto-indo-europeanul *ǵʰmṓ, „pământean”), honme în gallo și în picardă, houme în normandă, jomno în dalmată, ome în navarro-aragoneză, òme în occitană, um în romanșă, uomo în italiană (toate, pe diferite căi, din latinescul ulhomō, hominem, din vechiul latin hemō, din proto-italicul *hemō, din proto-indo-europeanul *ǵʰmṓ, „pământean”);

❁ indoda în zulu;

❁ inini în odsibva;

❁ ir - ир în bașchiră, tătară și hakasă, iren – ирен în hakasă (din proto-turcicul *ēr, „bărbat”);

❁ ir keșe - ир кеше în tătară și în bașchiră (ir din proto-turcicul *ēr, „bărbat” și keșe din turcicul *kiši, „persoană”);

❁ 'ish – איש în ebraică (din proto-semiticul *ʾš, „bărbat, persoană”);

❁ ḳaci, katsi - კაცი în gruzină;

❁ kall în dalecarliană;

❁ karl în suedeză (din vechiul suedez karilʀ, din vechiul norvegian karl, din proto-norvrvegianul karilaz - ᚲᚨᚱᛁᛚᚨᛉ, din proto-germanicul *karilaz), karlmaður, karl, maður în islandeză;

❁ kişi în azeră și în uzbecă (din turcicul *kiši, „persoană”);

❁ koli în sango;

❁ læg - лæг în osetă;

❁ laki-laki în indoneziană, laláki în tagalogă, lelaki în malai;

❁ maður (din vechiul norvegian maðr, din proto-germanicul *mann-, probabil în final din proto-indo-europenele *mánu-, „persoană”, *man-), kallmaður, kallur în feroeză, maður în islandeză;

❁ magavāḍu - మగవాడు în telugu;

A man

❁ Man în germană (din proto-germanicul *mann-, probabil în final din proto-indo-europenele *mánu-, „persoană”, *man-), man - מאַן‏ý, mener - מענער‏ý pl în idiș, man în engleză (din medievalul englez man, din vechiul englez mann, „ființă umană, persoană, bărbat”, din proto-germanicul *mann), africană, brabançon, chinook (jargon), frizonă, neerlandeză, suedeză, spaniolă, tok pisină și volapük, maen - 맨 în coreană, mɛɛn - แมน în thai, ˈman în damară de est, maan, man în frizonă septentrională și suedeză, mand în daneză, Mann în germană de jos, mann în norvegiană, manna - 𐌼𐌰𐌽𐌽𐌰 în gotică, māṇūs - माणूस în marathi, manuṣ - मनुष în sanscrită;

❁ manav, maanche în nepaleză;

❁ mard - مرد în persană, mard -مرد‏ý m în urdu;

❁ mas în latină (din latinescul masculus);

❁ mascle în catalană și în occitană (din vechiul occitan mascle, din latinescul vulgar masclus, din latinescul masculus);

❁ maž – маж în macedoneană, mǎž - мъж m în bulgară, mężczyzna în poloneză, moški în slovenă, mož în slovenă, mǫžĭ - мѫжь în slavă veche, muškarac - мушкарац în sârbă, muškarac în bosniacă și în croată, muski în sorabă de jos muž - муж în sârbă, muž în cehă. slovacă și sorabă, muškarac în sârbo-croată, mužčina - мужчина în rusă, mužčyna - мужчына în bielorusă (din vechiul slavic de est mǫžĭščina - *мѫжьщина, din proto-slavicul *mǫžьščina, din *mǫžьskъ +‎ *-ina, din *mǫžь +‎ *-ьskъ);

❁ mees, meesterahvas în estonă, mies în finlandeză;

❁ mndru-mme, mwana-mume, mume, mme în shingazidja;

Mužčina - мужчина

❁ Mo în bavareză, Mon în frizonă saterlandeză;

❁ mobáli în lingala;

❁ monna în cvana;

❁ moontó în aasá;

❁ mulùme în luba-lulua;

❁ mume în douala;

❁ mursh, murs, mánus în țigănească;

❁ mũthuri în kikuyu;

❁ mwanamume în swahili;

❁ naani în alabama;

❁ nánrén 人, 男人, nánde - 男的 în chineză;

❁ nerî în zazaki;

❁ nonm în haitiană creolă;

❁ ŋutsu în eve;

❁ ọkùnrin în joruba;

Cuvântul bărbat în câteva limbi

❁ olmmoš în sami de nord;

❁ ondì în kendem;

❁ ❁ otoko no hito - 男性, 男の人 (おとこのひと), otoko - 男 (おとこ) în japoneză;

❁ pan în poloneză, pán în cehă și în slovacă (din secolul al XIV-lea, cuvânt slavic de vest, posibil din proto-slavicul *gъpanъ);

❁ piosmurt - пиосмурт în udmurtă;

❁ pria în indoneziană;

❁ proh - ប្រុស în kmeră;

❁ puruṣ -پرش‏ý m în urdu, puruṣ - पुरुष în hindusă, puruṣan – പുരുഷന് în malaialam, puruṣuḍu - పురుషుడు în telugu;

❁ ❁ raġel în malteză, ráǧul - رجل în arabă;

❁ röga în wipi;

❁ rón:kwe în mohawk;

❁ sanae - 사내, namja - 남자 (男子) în coreană;

❁ sigí în kogui;

❁ tagata în futuniană și în velșă;

❁ tāne în maori;

❁ thaipôo chaai - ผู้ชาย, chaai - ชาย în telugu;

❁ tłamard, tġamard - տղամարդ, mard - մարդ în armeană;

❁ trim în albaneză (din proto-albanezul *trim-, cel mai probabil din proto-indo-europeanul *ter-, „moale, slab, tânăr”);

❁ turaga în fidji;

❁ ulume în umbundu;

❁ umugabo în kirundi;

❁ varão în portugheză, varón în spaniolă și în galiciană [originea incertă, atestat pentru prima dată ca latina târzie bā̆rō în legea saliană din secolul al V-lea, adică „om”; apare ca atare în alte legi germanice (ca barus în cele alemannice) și este glosată ulterior de Isidor (Or. 9.4.31) drept „soldat mercenar”; sensul inițial ar fi putut fi „om”, mai ales în relație cu altcineva, ca în „omul regelui”, trecând pe de o parte la „slujitor, vasal”, pe de altă parte la „om deosebit de sclav, om liber”];

❁ vint în flamandă occidentală;

❁ vir în latină, viro în esperanto și în interlingua, vīrs în letonă, vīrs în lituaniană;

❁ yaukkya - ယောက်ျား în birmaneză;

❁ zelam în kurdă;

❁ zonm în creolă de Seychelle;

❁ ʔeed în aari.

Continuare la:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-barbat-1

Întregul articol este și pe blogul Didacticanova la:

https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/04/blog-post.html

Articolul în format pdf la:  Jocuri de cuvinte - bărbat.pdf

         CN

Jocuri de cuvinte - bărbat (arhaism?)

Geografie lingvistică

         Bărbat

           Moto: „N-a divorţat aşa, ca alţii –/ Motivul fu mai special:/ Ea mult mai mult iubea bărbaţii,/ Decât bărbatul ideal.” [Divorţ special, de Nicolae Roşioru, din Min(ci)uni de interes public, parodii şi epigrame]

Am scris despre femeie, izvorul și ocrotitorul vieții (la adresa https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-femeie-2). Ea, femeia poate deveni mamă și am scris rapid despre ființa minunată (la adresa https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/03/jocuri-de-cuvinte-mama.html). Dar mama și tatăl fac parte dintr-o familie tradiținală (vezi la adresa https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/02/jocuri-de-cuvinte-familie.html).

„ Ulița gâștei”, acum strada Primăriei, unde am deschis ochii într-o familie

Am scris și despre tată, în „Jocuri de cuvinte – tată” în două bloguri (vezi la https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/04/jocuri-de-cuvinte-tata.html). În familia din comuna Livezeni, județul Muscel, din 1950 sat al comunei Stâlpeni, județul Argeș, am învățat toate aceste cuvinte nobile, familie, mamă, tată, femeie și bărbat, un bărbat excepțional fiind tata.

Bărbat scrisei? Na, drăcie, neomarxiștii americani vor eliminarea cuvântului bărbat (man). Adică a acelei persoane mature de sex masculin, devenit în negata familie tradițională și soț, unit cu o femeie prin căsătorie. Cuvântul Chairman fu exclus deja, că are man în el! La Lufthansa ești întâmpinat cu „stimați oaspeți” în loc de „doamnelor și domnilor”.

MDA2 (2010) precizează etimologia: „E: ml barbatus”. Așadar, e moștenit din latinescul barbātus, „bărbos”, din latinescul barba, „barbă”, din proto-italicul *farβātos, acesta posibil din proto-indo-europeanul *bʰardʰeh₂tos, „bărbos”; vedeți și cuvântul bãrbat în aromână.

Mihai Vinereanu scrie despre bărbat: «bărbat (ar., mgl. bărbat, istr. bărbåt) – 1. persoană de sex masculin; 2. soț, om însurat; 3. energic, curajos. Lat. barbatus „bărbos” (Pușcariu, 183; Candrea! Densușianu, 134; REW, 946). În limbile romanice s-a păstrat cu sensul din latină de „persoană cu barbă”, dar nu și cu acela de „bărbat”; cf. it. barbato, prov. barbat, sp., port. barbado, cu echivalente în v.sl. bradatŭ „bărbos” și lituan. barzdotas „bărbos”.

Pe de altă parte, forma apare în ngr. βαρβάτος și alb. varvát. Forma neogreacă provine din română, iar albaneza l!a preluat, în mod indirect, prin neogreacă, ambele cu sensul de vir ca în română și nu acela de barbatus. Am arătat mai sus că lat. barba pare să fie un împrumut în latină, iar forma românească trebuie să fie autohtonă.

Pe de altă parte, trebuie arătat că la Plaut barbatus apare cu sensul de vir care este probabil o contaminare între o formă umbrică neatestată pentru vir și lat. barbatus. Este știut faptul că Plaut era umbrian și a adus în textele sale forme și sensuri din această limbă, considerate, în mod eronat, de cei mai mulți că ar fi niște caracteristici ale latinei vulgare.

De altfel, s-au pus pe seama așa-zisei latine vulgare toate elementele latinoide sau cvasi-latine care nu provin din latina propriu-zisă, ci din alte limbi înrudite cu latina. Aceste elemente provin în general din oscă și umbrică, limbile cu cea mai largă răspândire dintre limbile italice, înaintea extinderii latinei odată cu creșterea imperiului roman.

De aceea, nici rom. bărbat nu poate fi separat de PIE (proto-indo-european, n.n.) *uir (IEW, 1177); cf. lat. vir, lituan. viras „bărbat”, alb. burë „bărbat”. Forma din limba română actuală este, în mod evident, o contaminare între un mai vechi *bure, radical atestat, după toate aparențele, în numele regelui dac Burebista (cf. alb. burë „bărbat”) și un derivat de la barbă, barbatu-s formă care, după cum am văzut, există atât în vechea slavă, cât și în lituaniană (cf. barbă, Burebista).

Der: bărbățel, bărbătesc, bărbătește, bărbăție, bărbățime, bărbătos, bărbătuș „mascul al unor specii de animale sau păsări”, a îmbărbăta.» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020].

Interesantă e și definiția lui Șăineanu din 1929 [bărbát m., lat. barbatus, cu barbă; it. barbato, sp. pg. barbado. D. rom. vine ngr. varvátos, iar din ngr. vine alb. varvát, animal necastrat). Persoană masculină, în opoz. cu femeĭe: Dumnezeŭ l-a creat pe bărbat și pe femeĭe. Soț, bărbat unit cu o femeĭe pin căsătorie. Mascul (la animale). Adj. Viteaz, curajos: cîne bărbat, femeĭe bărbată] [Șăineanu, Dicționar universal al limbii române, ed. VI, 1929].

         În diferite limbi bărbatului i se spune:

❁ aalante în balante-ganja;

❁ abalʋ în kabiyè;

❁ adám - אדם în ebraică, adam - адам în cazahă, kârgâză, cecenă, dargină, karaceai-balkară, kumică, adam în azeră, turcă, găgăuză și tătară crimeană, adäm - адәм în tătară, ādami - আদমি în bengaleză, ādmī - ਆਦਮੀ în pandsabi, ādmī -آدمی‏ý în urdu, ādmī – आदमी în hindusă, äðäm - әҙәм în bașchiră (în final fie din persanul clasic ādam - آدَم‎, fie din arabicul ʾādam - آدَم‎, în ultimă instanță din ebraicul āḏā́m - אָדָם‎, „om, bărbat”);

❁ almmái în sami de nord;

❁ āṇ - ஆண் în tamilă, ānṇ - ആണ് în malaialam;

❁ ándras - άνδρας în greacă {influența asupra lui ántras - άντρας, cu ⟨νδ⟩ ca în ándra - ἄνδρα, acuzativ singular al lui anḗr – ἀνήρ, pronunțat în greaca modernă ca [nð]; comparați cu pronunția moștenitului ántras – άντρας};

❁ anếr - ἀνήρ în greacă antică;

❁ angut - ᐊᖑᑦ în inuktitut, angut în groenlandeză;

❁ aqay în tătară crimeană;

❁ är kişi în turcmenă;

❁ argaz în kabilă, argaz - ⴰⵔⴳⴰⵣ în berberă, aryaz, argaz în chaoui;

❁ arsyn - арçын, ar – ар (de la turcicul er, din turcicul otoman ارý, din proto-turcicul *ēr, „bărbat”) în ciuvașă, aru în songhaï koyraboro senni;

❁ ava în guarani;

❁ ayikye în kotava;

❁ básrimkoi în tsolyani;

❁ bărbat în română, bãrbat în aromână și megleno-română, bărbåt în istro-română;

❁ burrë în albaneză (din proto-albanezul *burnā, din proto-indo-europeanul *bʰh₂u-ro-, din *bʰuh₂-, „a fi, a deveni”; aproapiat de vechiul germanic Gibūro, germanicul Bauer, țăran”, Orel îl consideră un împrumut german, reconstituind proto-albanezul *burá, dar ar putea proveni și din tracul bur [Fialuur i voghel Sccyp e ltinisct (Mic dicționar de albaneză și latină), pag. 13, de P. Jak Junkut, 1895, Shkodër]);

❁ cɛ în bambara;

❁ choveche - човече în bulgară, čolovik - чоловік în ucraineană, čoveče - човече în sârbă, čovek - човек în macedoneană, człowiek în poloneză și în casubă [din proto-slavicul *čelověkъ - *čьlověkъ, din proto-balto-slavicul * kelawaikas, inițial un cuvânt compus; prima parte este din proto-indo-europeanul *(s)kʷel-, „mulțime, oameni”, de la *kʷel-, a întoarce, a roti; a călători, a se stabili, a cultiva; oraș”; ultima parte este asemănătoare cu lituanianul vaĩkas „copil”, letonul vaiks, „băiat”, și vechiul prusac waiх, „servitor”];

den în bretonă, duine în galeză, galică scoțiană și irlandeză (din vechiul irlandez duine, din proto-celticul *gdonyos, „om, persoană”, din proto-indo-europeanul *dʰǵʰm̥mō, „pământean, om”, o derivare din *dʰéǵʰōm, „pământ”), dyn în velșă;

❁ denaa în koyukon;

❁ ’dm - 𐤌𐤃𐤀 în feniciană;

❁ đàn ông în vietnameză;

❁ er - эр în chor și în nogaï, er în uzbecă, eren - эрен în kumică (din turcicul er, vezi mai sus);

❁ er kihi - эр киһи în iakută, er kişi în tătară crimeană,erkishi - эркиши în karatchaï-balkară, ergishi - эргиши în kumică;

❁ erif în găgăuză;

❁ erkek - еркек în kazahă, kârgâză, kumică și în nogaï, erkek în tătară crimeană și în turcă (din turcicul otoman اركك), erkek, erkek adam în turcmenă;

❁ fear în galeză, galică scoțiană și irlandeză, fer în manx și în vechea irlandeză (din vechiul irlandez fer, din proto-celticul *wiros, din proto-indo-europeanul *wiHrós);

❁ férfi în maghiară (din férj, „soț”, +‎ fi, o variantă a lui fiú, „băiat”; după maghiari: „elhomályosult összetétel, tkp. férfiú. Lásd a férj és a fiú címszavakat”);

❁ garl în normandă;

❁ géver - גבר în ebraică (din proto-semiticul *gabr-; vezi aramaicul gaḇrā - גַּבְרָאý, „bărbat”);

❁ gizon (din proto-bascul *gizon, cognat cu aquitanul *cison), gizaseme, gizonki în bască;

❁ gorko în peul;

❁ gwaz, godh în corni, gŵydd în velșă, gŵr în velșă (din bretonul medieval goaz, din proto-celticul *gezdā) în bretonă;

❁ hastiin în navajo;

❁ heer în neerlandeză, Herr în germană (din medievalul germanic herre, din vechile germanice hēriro, hērro, „gri, păr grizonat”, forma comparativă a lui hēr, „nobil, venerabil”, prin analogie cu latinescul senior, „mai mare, mai bătrân”, din proto-germanicul *hairaz, „gri”);

❁ himen în volapuk;

❁ hombre în spaniolă, home în galiciană și în catalonă, homem în portugheză, homine în interlingua, homme în franceză (din medievalul francez homme, din vechile franceze home, hom, hume, homme etc, din latinescul hominem, cu pierderea silabei -in-, prin sincopă și apoi asimilarea lui -mn- la -mm-, din vechiul latin hemō, din proto-italicul *hemō, din proto-indo-europeanul *ǵʰmṓ, „pământean”), honme în gallo și în picardă, houme în normandă, jomno în dalmată, ome în navarro-aragoneză, òme în occitană, um în romanșă, uomo în italiană (toate, pe diferite căi, din latinescul ulhomō, hominem, din vechiul latin hemō, din proto-italicul *hemō, din proto-indo-europeanul *ǵʰmṓ, „pământean”);

❁ indoda în zulu;

❁ inini în odsibva;

❁ ir - ир în bașchiră, tătară și hakasă, iren – ирен în hakasă (din proto-turcicul *ēr, „bărbat”);

❁ ir keșe - ир кеше în tătară și în bașchiră (ir din proto-turcicul *ēr, „bărbat” și keșe din turcicul *kiši, „persoană”);

❁ 'ish – איש în ebraică (din proto-semiticul *ʾš, „bărbat, persoană”);

❁ ḳaci, katsi - კაცი în gruzină;

❁ kall în dalecarliană;

❁ karl în suedeză (din vechiul suedez karilʀ, din vechiul norvegian karl, din proto-norvrvegianul karilaz - ᚲᚨᚱᛁᛚᚨᛉ, din proto-germanicul *karilaz), karlmaður, karl, maður în islandeză;

❁ kişi în azeră și în uzbecă (din turcicul *kiši, „persoană”);

❁ koli în sango;

❁ læg - лæг în osetă;

❁ laki-laki în indoneziană, laláki în tagalogă, lelaki în malai;

❁ maður (din vechiul norvegian maðr, din proto-germanicul *mann-, probabil în final din proto-indo-europenele *mánu-, „persoană”, *man-), kallmaður, kallur în feroeză, maður în islandeză;

❁ magavāḍu - మగవాడు în telugu;

A man

❁ Man în germană (din proto-germanicul *mann-, probabil în final din proto-indo-europenele *mánu-, „persoană”, *man-), man - מאַן‏ý, mener - מענער‏ý pl în idiș, man în engleză (din medievalul englez man, din vechiul englez mann, „ființă umană, persoană, bărbat”, din proto-germanicul *mann), africană, brabançon, chinook (jargon), frizonă, neerlandeză, suedeză, spaniolă, tok pisină și volapük, maen - 맨 în coreană, mɛɛn - แมน în thai, ˈman în damară de est, maan, man în frizonă septentrională și suedeză, mand în daneză, Mann în germană de jos, mann în norvegiană, manna - 𐌼𐌰𐌽𐌽𐌰 în gotică, māṇūs - माणूस în marathi, manuṣ - मनुष în sanscrită;

❁ manav, maanche în nepaleză;

❁ mard - مرد în persană, mard -مرد‏ý m în urdu;

❁ mas în latină (din latinescul masculus);

❁ mascle în catalană și în occitană (din vechiul occitan mascle, din latinescul vulgar masclus, din latinescul masculus);

❁ maž – маж în macedoneană, mǎž - мъж m în bulgară, mężczyzna în poloneză, moški în slovenă, mož în slovenă, mǫžĭ - мѫжь în slavă veche, muškarac - мушкарац în sârbă, muškarac în bosniacă și în croată, muski în sorabă de jos muž - муж în sârbă, muž în cehă. slovacă și sorabă, muškarac în sârbo-croată, mužčina - мужчина în rusă, mužčyna - мужчына în bielorusă (din vechiul slavic de est mǫžĭščina - *мѫжьщина, din proto-slavicul *mǫžьščina, din *mǫžьskъ +‎ *-ina, din *mǫžь +‎ *-ьskъ);

❁ mees, meesterahvas în estonă, mies în finlandeză;

❁ mndru-mme, mwana-mume, mume, mme în shingazidja;

Mužčina - мужчина

❁ Mo în bavareză, Mon în frizonă saterlandeză;

❁ mobáli în lingala;

❁ monna în cvana;

❁ moontó în aasá;

❁ mulùme în luba-lulua;

❁ mume în douala;

❁ mursh, murs, mánus în țigănească;

❁ mũthuri în kikuyu;

❁ mwanamume în swahili;

❁ naani în alabama;

❁ nánrén 人, 男人, nánde - 男的 în chineză;

❁ nerî în zazaki;

❁ nonm în haitiană creolă;

❁ ŋutsu în eve;

❁ ọkùnrin în joruba;

Cuvântul bărbat în câteva limbi

❁ olmmoš în sami de nord;

❁ ondì în kendem;

❁ ❁ otoko no hito - 男性, 男の人 (おとこのひと), otoko - 男 (おとこ) în japoneză;

❁ pan în poloneză, pán în cehă și în slovacă (din secolul al XIV-lea, cuvânt slavic de vest, posibil din proto-slavicul *gъpanъ);

❁ piosmurt - пиосмурт în udmurtă;

❁ pria în indoneziană;

❁ proh - ប្រុស în kmeră;

❁ puruṣ -پرش‏ý m în urdu, puruṣ - पुरुष în hindusă, puruṣan – പുരുഷന് în malaialam, puruṣuḍu - పురుషుడు în telugu;

❁ ❁ raġel în malteză, ráǧul - رجل în arabă;

❁ röga în wipi;

❁ rón:kwe în mohawk;

❁ sanae - 사내, namja - 남자 (男子) în coreană;

❁ sigí în kogui;

❁ tagata în futuniană și în velșă;

❁ tāne în maori;

❁ thaipôo chaai - ผู้ชาย, chaai - ชาย în telugu;

❁ tłamard, tġamard - տղամարդ, mard - մարդ în armeană;

❁ trim în albaneză (din proto-albanezul *trim-, cel mai probabil din proto-indo-europeanul *ter-, „moale, slab, tânăr”);

❁ turaga în fidji;

❁ ulume în umbundu;

❁ umugabo în kirundi;

❁ varão în portugheză, varón în spaniolă și în galiciană [originea incertă, atestat pentru prima dată ca latina târzie bā̆rō în legea saliană din secolul al V-lea, adică „om”; apare ca atare în alte legi germanice (ca barus în cele alemannice) și este glosată ulterior de Isidor (Or. 9.4.31) drept „soldat mercenar”; sensul inițial ar fi putut fi „om”, mai ales în relație cu altcineva, ca în „omul regelui”, trecând pe de o parte la „slujitor, vasal”, pe de altă parte la „om deosebit de sclav, om liber”];

❁ vint în flamandă occidentală;

❁ vir în latină, viro în esperanto și în interlingua, vīrs în letonă, vīrs în lituaniană;

❁ yaukkya - ယောက်ျား în birmaneză;

❁ zelam în kurdă;

❁ zonm în creolă de Seychelle;

❁ ʔeed în aari.

Continuare la:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-barbat-1

         CN

Jocuri de cuvinte - bărbat (arhaism?)

Geografie lingvistică

 Partea întâi la:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-barbat-0

         Bărbatul în viață și în lume

         Moto: „Cum multă lume m-a-ntrebat,/ Răspunsu-i franc, la o adică:/ Eu sunt bărbat adevărat,/Căci mi-a şoptit o... păsărică!” (Precizare, de ziua bărbatului, de Janet Nică)

Iată că trebuie să scriem și despre bărbat. Bărbatul este un băiat, cuvânt contestat și ăsta, devenit adult din specia umană modernă. Trebuie să scriem că e de sex masculin, dar e problemă mare acum cu discuțiile despre sex și gen. Ne întoarcem la începutul secolului al XX-lea. Consultați Man în Encyclopædia Britannica (ediția a 11-a, 1911), pe când era lumea lume. Noi scriem că e ființa umană adultă de sex sau de gen masculin. Nu ne declarăm cu alegerea sexului de către copil, lăsăm lumea așa cum a fost ea creată, cu toate că lumea se cam duce „de-a dura”, „de-a berbeleacul”.

Anatomia bărbatului (fără comentarii)

Heracle - idolul puterii masculine și Apollo - idolul frumuseții masculine

Cei ce se cred moderni fac studii de gen și de sex, cocluzionând ei, că trebuie diferernțiate sexul de gen, definind sexul bărbatului sau al femeii „așa cum și-l identifică persoana”, dar se declară de genul masculin pentru bărbat {vezi Imelda Whelehan, Fifty key concepts in gender studies, SAGE Publications, 2004 (ISBN 978-1-84972-424-1, 1-84972-424-5 et 978-1-4129-3207-3, OCLC 436850411, citiți câteva cuvinte [arhivat]) și Sébastien Chauvin, Alexandre Jaunait et Anne Revillard, Introduction aux études sur le genre, 2020 (ISBN 978-2-8073-0816-9 et 2-8073-0816-3, OCLC 1202605447, citiți câteva cuvinte [arhivat])}.

Cum noi ne ocupăm numai cu etimologia, nu ne „băgăm” la studiul geneticii, masculinității sau al feminității. Ne-am exprimat în articolele noastre despre familie, mamă, tată, copil. Cei interesați pot citi, de exemplu, „New definitions for «man» and «woman»” (Noi definiții pentri «bărbat» și «femeie») de Victor Mair, în Language Log (2022-11-13). Definițiile sunt actualizate în Cambridge Dictionary (vezi MAN | English meaning - Cambridge Dictionary). Fiecare să creadă ce vrea!

         Bărbatul în expresii

         Moto: „Un bărbat s-o placă/ Nu e vreo scofală:/ El se uită dacă/ Îi stă bine goală!” (Opţiunea bărbătească şi moda, de Gheorghe Popescu-Ger, din Epigrame cu şi despre femei, 2010)

„Bărbat de stat” pot afirma că i se putea atribui lui Cuza, criticatului Antonescu, lui Kogălniceanu, lui Titulescu și cui mai vreți, chiar și lui Ceaușescu, de mă faceți nostalgic, în niciun caz (n)europarlamentarului Rareș Bogdan, lui Ciucă, Ciolacu, Țurcan, Lucovid Orban, Cîțu și altora, specialiști în fentarea în multe domenii, în pandemie și în afara ei.

De „bărbații de stat” de la conducerea țării din aprilie 2024 a scris pe Facebook fostul șef al SIE, gen. (r) Silviu Predoiu: „Ceea ce se întâmplă azi la București ar trebui să fie un studiu de caz pentru «coerența și profesionalismul» marii coaliții create pentru liniștea președintelui, pentru că, în fapt, așa arată guvernarea PSDNL: măsuri negândite, neanalizate, consecințe neluate în calcul, legi, ordonanțe, HG-uri date azi, modificate mâine, prorogate poimâine pentru că au greșit, nu au calculat bine, nu s-au informat, etc.”.

„Bărbat de stat” la o gustare cu muncitorii de pe șantiere i se poate spune lui Popescu Cristian, autoporeclit Piedone, că s-a tot luptat mulți ani cu cartea. A absolvit în 1980 clasa a IX-a la Iiceul George Coșbuc din București cu media generală 5,42. Urmează clasa a X-a, unde viitorul primar de sector Piedone obține în urma unui intens efort intelectual, media generală 5,33.

Face apoi o pauză școlară de 13 ani, pentru a-și odihni neuronii, angajându-se ca „puber bun de toate” la restaurantul Mărul de Aur, unde a fost și cercetat pentru oarece matrapazlâcuri. De la el am luat carnea de porc cu 100 de lei kilogramul, dar asta cu o pilă, că m-a dus acolo colonelul Toma, coleg într-un centru de cecrcetare științifică.

Prin 1987 era la restaurantul de la Orizont, din Drumul Taberei, de unde îmi dădea salam de Sibiu cu bacșiș de 50%, dar tot printr-o pilă „comercială” vecină cu restaurantul. Cu neuronii obosiți de la atâta învățat în clasele a IX-a și a X-a și după șmecheriile în care s-a perfecționat prin restaurante și hoteluri, comerțul fiind bănos în socialism, bișnița ajutând poporul și îmbogățind negustorii comercianți, în plin „„capitalism românesc”, după 13 ani, își reia „studiile Iiceale” Ia fără frecvență, absolvind clasa a Xl-a ln 1996, la liceul Dimitrie Bolintineanu, cu media generală 5,22.

În anul urrnător, 1997, „termină” nașpa și clasa a Xll-a, de data asta la Grupul Școlar Industrial Dimitrie Gusti, cu media generală 5,26. Ajunge în clasa a Xlll-a, special concepută pentru cei de Ia fără frecvență, pe care a absolvit-o, tot la Dimitrie Gusti, cu media generală, țineți-vă bine, 5,70. Meritocrație!

La vremuri noi, tot noi!

Istorie (și Doctorul Ponta, consilier de prim-ministru îl susține)

No, că după atâta învățat și de obosit neuronii, ajunge și Ia bacalaureat, în perioada fără camere de luat vederi, în care bacalaureatul se frauda la greu în România. La acest examen de final de ciclu liceal, viitorul primar din timpul uciderii tinerilor de la „clubul botezat nașpa COLECTIV”, obține următoarele note finale: Limba și literatura română (scris): 5,12 (cinci și douăsprezece sutimi); Limba și literatura română (oral): 6 (șase); Matematica (scris): 5 (cinci).

Și hop, după ce Piedone a finalizat liceul la vârsta de 32 de ani, în 1998-2002 devine la 39 de ani absolvent al Universității din Petroșani, licențiat în științe economice! Care va să zică, avem de a face cu un „bărbat meritocrat”, unii ar zice un „bărbat handicapat intelectual”. Dar place. Da, da, el place piețarilor, muncitorilor puținelor șantiere bucureștene mereu în pauze lungi și dese, cheia marilor succese, cu care își ia gustarea, place în general bucurestenilor. A fost, culmea neobrăzării, și inspector... comercial. Și prefera whisky vechi clasa 12! Se poate spune că sunt deștepți bucurestenii ăștia ai mei! Să refuze electorii, chiar și coaliția, dragii de ei, un doctor de oase și articulații, ditamai decanul și directorul de spital, în dauna unui șmecheraș „ bărbat intelectual de tip nou”, să cazi pe spate de râs, nu alta! România educată!

Și traseul lui politic este interesant. Până în 1989 a fost coleg cu noi, cei peste patru milioane, în PCR. Dar apoi a sărit de colo-colo, conform intereselor: PDSR (1994–2001), PSD (2001), ApR (2001–2002), PNȚCD (2006–2010), PC (2010–2011), UNPR (2011–2012), PC (2012–2014), ALDE (2014–2015), UNPR (2015–2020), PPU (din 2020), acum președinte al PUSL! Și hop, pe 17 martie 2024, Piedone și-a anunțat oficial candidatura la Primăria Generală a Capitalei, din partea PUSL, partidul fostului securist și condamnat Dan Voiculescu. Ba „eroul” Piedone și-a nominalizat fiul drept candidat la Primăria Sectorului 5.

„Eroul” e recunoscut pentru un lung șir de nepotisme în cadrul instituțiilor statului. Fiica lui Piedone, Ana, este consilieră la Sectorul 4, iar fratele ei, Vlad Popescu, este partener de afaceri cu primăria. Șerban Andrei, ginerele lui Piedone, este consilier local al Sectorului 5, unde Piedone este actual primar. Și-a angajat ginerele într-o comisie pentru vânzarea spațiilor comerciale, subordonată Primăriei Sector 5. În doi ani de lucrat aici, ginerele lui Piedone a câștigat peste 100.000 lei, potrivit ANI.

Iulian Cârlogea, nepotul lui Piedone, este administrator public al Primăriei Sectorului 5, unde partenera lui, Veronica, este șefă de serviciu. Mama Veronicăi este deținătoarea unei firme care are contracte cu Primăria Sectorului 5. Fratele și fiul acesteia sunt angajați tot în cadrul primăriei. O altă nepoată, Alexandra Felicia, este angajată la Primăria Sectorului 5, iar soțul acesteia este deținătorul unei firme care are contracte cu statul în valoare de 6 milioane de euro. Și Ciolacu s-a declarat prieten cu Piedone! L-a rugat să, renunțe în favoarea Gabrielei Firea!

Liviu Cârlogea, un alt nepot, este director executiv al Poliției Locale Sector 5, iar fosta soție a acestuia este directoare în Primăria Sectorului 5. Alt nepot, George Cârlogea, este consilier în Primăria Sectorului 5, iar soția acestuia este consilieră în Primăria Sectorului 4. Votați Piedone!

„Cruce de bărbat” pot fi numiți fostul șomer Orban, cel care a descris-o bine pe Țurcan, matrafoxatul penal Cîțu, Olguța Vasilescu, cea care s-a duelat de la egal la egal cu Corneliu-Vadim Tudor, dar și cu militarii în rezervă, justițiabila Alina Gorghiu, care a sunat la ușa unui copil în campania electorală, dar nediscutând cu el despre alocație.

„Cruce de bărbat” e și cel impus de americani secretar adjunct la NATO, președintele de o noapte Mircică Geoană, cu vizite nocturne pe la Vîntu și pârât de ăsta lui Petrov-turnătorul, Mircică, cel ce a dat ceasurile înapoi, dar lui Vanghelie care i le făcuse cadou  și nu la trecerea la ora de vară, Mircică cel de stânga, cu nunta fetei la un castel italian cu un bogătaș evreu american, cu cumnatul impus director de bancă de stat, hoț, condamnat și fugit din țară. Acum e impus de americani președinte, comunicat prin Sfinția Sa Gâdea CNN, tocmai de la Washington D.C.

Șoșoacă

Locuțiunea adjectivală „de bărbat”, adică bărbătească i se potrivește lui Șoșoacă, cea care are o voce „de bărbat” care știe ce vrea Lazarus. Locuțiunea aia adverbială „ca de la bărbat la bărbat” i se potrivește Anei Maria Prodan în duelul stradal cu antrenorul Reghe care îi gătea în emirate. Prodanca va lupta „cu mulți bărbați”, cam cum s-a luptat cu antrenorul Alexa, că se înscrise în partidul lui Dragnea. „ca între bărbați”.

„A nu ști de bărbat” i se potrivea altei dive care se vroia în politică, Oana Zăvoranu, pe când era cu Pepe, despre care furăți informați de televiziunile culturale ce făcea noaptea pe web cu un politician plecat prin vest, că Pepe nu prea știa. Îmi șopti un ccoleg că Oana va debuta politic.

Se vede că soțului divei Țurcanu i se potrivește expresia „a pus bărbatul cârpa”, în sensul că ciobănița comandă în stână. Ăstora de, li se potrivește zicala „și-a găsit hârbul capacul, tigva dopul și lelea bărbatul”.

Ipostaze

În rest, ce om puternic, curajos, de acțiune este președintele meu de bloc care se plimbă în excursii în toate continentele, dar și șefii de scări, în îndelungata luptă cu olandezii, suedezii și austriecii pentru Schengen. Austriecii vor doar buștenii noștri ca imigranți în Viena, că petrolul a emigrat demult. Așteptăm anul 2024 (vezi la www https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-clipa „Jocuri de cuvinte clipă”). Între timp ne înarmăm... Chiar și din Coreea de Sud...

Și străinii se laudă cu expresii demne de luat în seamă. Englezii folosesc man și pentru bărbat. Au apărut cuvinte compuse și expresii precum: 9-man (echipă de volei cu 9 oameni); action man (om de acțiune); a drowning man will clutch at a straw (un om care se îneacă se va prinde și de un pai); aircraftman sau airman (aviator); all-night-man (tâlhar de cadavre și morminte); all things to all men (toate lucrurile tuturor oamenilor, din Sfânta Biblie, versiunea Regele Iacov, Corinteni 9:22: „Cei slabi m-am făcut la fel de slab, ca să-i câștig pe cei slabi; toate le-am dat făcute tuturor oamenilor, ca să-i mântuiesc în orice mod pe unii”).

Și mai folosesc: a man is known by the company he keeps (un bărbat este cunoscut după cei din jurul său, cam ca al nostru „cine se aseamănă se adună”); a woman needs a man like a fish needs a bicycle sau a woman without a man is like a fish without a bicycle (o femeie are nevoie de un bărbat, așa cum un pește are nevoie de o bicicletă); backwoodsman (provincial); barman (barman); Bateman (cu semnificația „servitorul lui Bate"); be a man (fii om); behind every great man is a great woman, behind every great man there stands a woman sau behind every successful man there stands a woman (ăn spatele oricărui om de succes e o femeie); boldly go where no man has gone before (mergi cu îndrăzneală acolo unde niciun om nu a mai mers) etc. Am demonstrat că sunt un bookman (puteți să-l traduceți cu „tocilar”)! Asta fiindcă știu că englezii au ca și noi clothes don't make the man (haina nu-l face pe om), dar și clothes make the man (haina îl face pe om).

Bărbat modern

Trecem Canalul Mânecii la francezii cu homme, care înseamnă și bărbat și om. Că una e l'homme de la femme est fort (bărbatul femeii e puternic) și alta l'homme est fort (omul sau bărbatul e puternic). Și aici există cuvinte compuse derivate, dar și proverbe sau zicători. Cuvinte compuse, de exemplu, sunt: à hauteur d’homme (la înălțiomea omului); à pas d’homme (în pas de om); bon homme (bonom); gentilhomme (gentilom); hommage (omagiu); homme à femmes (afemeiat); homme à toute faire (om bun la toate); homme d’affaires (om de afaceri); homme d’honneur (om de onoare); homme d’État (bărbat de stat) etc.

Există și proverbe și zicători, precum: je suis votre homme (sunt omul dumneavoastră, adică vă sunt complet devotat); il y a grande différence d’homme à homme (nu seamănă om cu om): l’homme est un loup pour l’homme (din latinescul homo homini lupus, omul este lup pentru om); l’homme propose et Dieu dispose (omul propune, Dumnezeu dispune); l’homme propose et la femme dispose (bărbatul propune și femeia dispune);  les hommes peuvent seulement former des desseins, il ne leur arrive que ce qui plaît à leur femme (bărbații își pot face doar planuri, se realizează doar cele ce le plac soțiilor); tant vaut l’homme, tant vaut sa terre (atât de mult valorează omul, cât valorează pământul lui); un homme averti en vaut deux (omul precaut valorează cât doi oameni); un homme, ça s’empêche (făcut de om, care, și previne; citat al lui Albert Camus, din cartea sa Le Premier Homme, „Primul om”, apărută în 1994).

„Bărbat responsabil”

Trecem granița invizibilă dintre Franța și Germania și recunoaștem cuvântul Mann în germană și în germană alemannică. Specialiști în cuvinte compuse, germanii au: Flattermann (om nervos); mannbar (bărbat matur sexual, bun de însurat, vezi „mannbar” in Duden online), Männchen (masculinitate, bărbăție); Männerbund („liga”! masculină); mannhaft (bărbăteşte); Mannheit (bărbăție); männiglich (masculin); männlich (masculin); Mannomann (bine, expresie de uimire, vezi „Mannomann” in Duden online) etc. Să nu uităm de von Mann zu Mann (de la om la om)!

Am ajuns la cei cu operația specială, cu mužčína - мужчина pentru bărbat. Au și ei expresii precum byt` mužčínoj - быть мужчиной (a fi bărbat, fii bărbat) și vtoroe serdțe mužčíny - второе сердце мужчины (a doua inimă a unui bărbat), care nu e alteva decât glanda prostatică.

Și hop, „la bărbat” poate apare prostatita, boală a glandei prostatei. Glanda prostatei e numită a doua inimă a unui bărbat. Organ al secreției interne, afectează întregul organism si ia parte activă în reglarea funcției sexuale a bărbaților. Și s-a dus pe apa sâmbetei iubirea nefinalizată. Mulțumesc, Igor! [Владимир Шахиджанян, «1001 вопрос про ЭТО (№ 501–1001)», 1999 г., НКРЯ]).

Limbă bogată, limba rusă are și proverbe și zicători (пословицы и поговорки) despre bărbat, precum: без женщины мужчина - что вода без плотины (femeia fără bărbat - ca apa fără baraj); мужчина любит глазами, а женщина ушами (bărbatul iubește cu ochii și femeia cu urechile); путь к сердцу мужчины лежит через желудок (calea către inima unui bărbat trece prin stomac); слово мужчины - не крик попугая (cuvântul unui bărbat nu este strigătul unui papagal) etc.

Continuare la:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-barbat-2

Întregul articol este și pe blogul Didacticanova la:

https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/04/blog-post.html

Articolul în format pdf la:  Jocuri de cuvinte - bărbat.pdf

         CN

Jocuri de cuvinte - bărbat (arhaism?)

Geografie lingvistică

 Partea întâi la:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-barbat-0

Partea a doua la:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-barbat-1

         Bărbatul în carte

         Moto: „L-aş defini făr'de ocol,/ Ştiindu-mă bărbat- şi basta-/ Spunând că este dracul gol,/ Sper să nu afle şi nevasta!” (Ce e bărbatul?, de Mihai Haivas, din Restituiri în patru rânduri)

Coșbuc a descrie excelent bărbatul („Curajos, inimos, voinic. El e om bărbat, N-o să-și prindă doară mintea c-o femeie.” sau „Treceau bărbați,/ treceau femei/ Și uruiau trăsuri pe stradă.”). Cum Șoșoacă nu e prima damă „bărbată”, s-a inspirat din Caragiale, că istoria noastră se reia de la același punct mereu („- Zoe, Zoe, fii bărbată.../ – Nu mai pot, nu mai pot!”. I-o fi citit Șoșo pe lingviștii Jarnik-Bîrseanu („Asta-i mândra mândruleană,/ Țesătoarea pânzelor,/ Bărbata bărbatelor.”)?

Alecsandri găsea „bărbați” și în regnul animal, dar în sensul de vrednici („Are oi mai multe,/ Mândre și cornute,/ Și cai învățați/ Și câni mai bărbați.”). Dar asta era pe vremera principatelor dunărene, când boierii sau turcii, că turcii conduceau, nu aveau treabă cu număratul câinilor la stână. Asta e doar în capitalismul autohton postdecembrist.

Despre bărbat au mai scris Davidoglu („Te-ai întors bărbat; aud c-ai învățat multe”), Sadoveanu („Fratele mamei era un bărbat mare și spătos” sau „ De-acu trebuie să te arăți bărbat. Eu n-am alt sprijin și am nevoie de brațul tău.”), Creangă („Fii o dată bărbat și nu-ți face voie rea!”).

Sadoveanu scrie despre o văduvă („[Mamei] i-a murit de mult bărbatul și nu mă are decât pe mine.”), prevestind de tragedia Vitoriei Lipan (Baltagul). Tot de o tragedie pomenește și Rebreanu („O femeie amărâtă îi opri... să le povestească cum bărbatul ei a fost omorât.”).

Bărbați cu atitudine cavalerească au fost și pe Titanic, vaporul lovit de un aisberg („Nefiind suficiente bărci de salvare pentru cei 2.200 de pasageri de pe navă, peste 1.000 de bărbați au consimțit să-și sacrifice viața lăsând să plece femeile și copiii. În 1931, o asociație a femeilor de pe «Titanic» a organizat ridicarea la New York a unei statui în memoria «bărbaților-cavaleri» de pe navă. Statuia s-a pierdut însă [...] și a fost regăsită în 1978 de actualul președinte al societății bărbaților «titaniști».”, din presa din 1931).

Și scriitorii străini au scris despre bărbați. Despre man, ca om, se scria la 20 iulie 2013, în articolul „Old soldiers?”, în Economist‎ul, volumul 408, numărul 8845: „Este imposibil de stabilit dacă omul modern, industrial, este mai puțin războinic sau mai războinic decât strămoșii săi vânători-culegători. Mitraliera este mult mai letală decât arcul și săgeata, încât comparațiile sunt lipsite de sens.” (Whether modern, industrial man is less or more warlike than his hunter-gatherer ancestors is impossible to determine. The machine gun is so much more lethal than the bow and arrow that comparisons are meaningless. [2013 July 20, „Old soldiers?”, în The Economist‎[2], volume 408, number 8845]).

La 20 ianuarie 2021, Amanda Gorman, în Dealul pe care îl urcăm, scria: „Ne străduim să ne construim uniunea cu scop. Să compunem o țară dedicată tuturor culturilor, culorilor, caracterelor și condițiilor omului.” (We are striving to forge our union with purpose. To compose a country committed to all cultures, colors, characters and conditions of man. [2021 January 20, Amanda Gorman, The Hill We Climb]).

Francezii au pentru bărbat cuvântul homme, moștenit succesiv din medievalele franceze home, hom, hume, omme, homme («a fi uman, individ; ființă umană de sex masculin», pe când accepta sexul), din latinescul hŏmĭnem (cu pierderea silabei \-in-\), acuzativ singular al lui hŏmo («a fi uman»), care a dus la sensul de «homme, ființă umană de sex masculin» adăugându-se clasicului vir în latina imperială. În lista de cuvinte vedeți cuvintele asemănătoare din alte limbi: uomo în italiană, hombre în spaniolă, homem în portugheză, om în română (omul meu), òme în occitană sau home în catalană.

Se spune că au și bărbații o zi

În Les inrockuptibles (joc de cuvinte, de la incoruptibili), nr. 640-648, din 2008, se scria: „Versiune ultra seducătoare a lui Fuller (deținătorul drogurilor), care și-a folosit nervozitatea în slujba unui fel de pedagogie a dragostei pe cât de violentă, pe atât de eficientă, când un bărbat și o femeie își construiesc o poveste de dragoste cu palme (primite de Jean Peters, din cei mai buni dintre săpătorii de la Hollywood).” {Version ultraséduisante chez Fuller (Le Port de la drogue) qui utilisa sa nervosité au service d’une sorte de pédagogie amoureuse aussi violente qu’efficace, lorsqu’un homme et une femme construisent une histoire d’amour à coups de gifles (reçues par Jean Peters, la meilleure des teigneuses hollywoodiennes). [Les inrockuptibles, nº 640 à 648, 2008, page 49]}.

Georges Simenon, în Omul alb cu ochelari, capitolul IV, scria în 1937: „Sunt momente când mă întreb dacă ai cincisprezece ani sau dacă ești bărbat […] (Il y a des moments où je me demande si vous avez quinze ans ou si vous êtes un homme […] [Georges Simenon, Le Blanc à lunettes, chapitre IV, Gallimard, 1937]).

Ajungem la germani, care au Mann pentru bărbat. Bărbatul poate fi și Ehemann (bărbat căsătorit), Gatte (soț), Ehegatte (soț), Gemahl (soț) etc. Nu am trecut în lista inițială toate cuvintele diferitelor dialecte germane, de exemplu: Mo în bavareză (Bairisch), Ma în germană alemannică / germană elvețiană (Hochalemannisch / Schwiizerdüütsch), Seeger în germana centrală de est (Ostmitteldeutsch), Moan în sileziană (Schlesisch), Ma, Mâ, Mô în şvăbească (Schwäbisch), Mâ, Mâo, Mâu, Mô în șvăbească de est (Ostschwäbisch) etc. Argotic bărbatului i se mai zice Kerl, „tip” sau Kopf, „cap” de familie...

Hermann Kasack, în romanul Orașul din spatele râului, publicat în 1996, dar scris între 1942 și 1946, remarca: „Participanții erau alcătuiți din bărbați și inși ai autorităților mai vechi care îndeplineau funcții mai mult sau mai puțin semnificative ca funcționari, grefieri, reporteri și altele asemenea.” (Die Teilnehmer setzten sich aus Männern und Matronen der älteren Behördenschaft zusammen, die mehr oder weniger maßgebliche Funktionen als Büroreferenten, Sachbearbeiter, Protokollführer und dergleichen ausübten. [Hermann Kasack: Die Stadt hinter dem Strom. Roman. Suhrkamp, Frankfurt am Main 1996, ISBN 3-518-39061-9, Seite 221. Entstanden in der Zeit 1942 – 1946]).

Pe site-ul Departamentului de pompieri voluntari, departament creat în 1955, din orașul Kaiserslautern, scria: „În mod inevitabil, cu acești doi bărbați, care lucrau și ei, nu mai era posibil să se continue în viitor munca care era distribuită anterior între 6 bărbați.” (Zwangsläufig war es mit diesen zwei Mann, die ebenfalls berufstätig waren, nicht mehr möglich, den Umfang an Arbeit, der sich vorher auf 6 Mann verteilte, in Zukunft weiterhin zu erledigen. [Stadt Kaiserslautern: Die Freiwillige Feuerwehr - Entwicklung nach 1955. Zugriff 18.12.13; accesat la 24.04.2024]).

Revenim la cei cu operația specială cu cei ce vor primi pentru țara lor poligon de încercare noi armamente și muniții de la prietenii lor americani (vezi la https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/04/jocuri-de-cuvinte-munitie.html). Și să vezi din mai 2024 lupte! Că primesc (vezi la adresa www https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/04/jocuri-de-cuvinte-lansatorul.html) și rachete ce bat 300 km (trimise deja pe blat de ceva timp.

În Rusia se folosesc adam - адам în cazahă, kârgâză, cecenă, dargină, karaceai-balkară, kumică, adam în tătară crimeană etc., čelovék - человек în rusă pentru persoană, om sau ființă umană, uneori și pentru bărbat. Dar în rusă, cel mai folosit cuvânt pentru bărbat este mužčína - мужчина, atestat încă din secolul al XVI-lea ca muščína – мущи́на, moștenit din vechiul slav estic mužĭščina - мужьщина sau împrumutat din polonezul mężczyzna, din proto-slavicul *mǫžьščina, din *mǫžьščina, din mnj-ьъ, mnj-ьъ, + -ьskъ - ‎ь-ьѫž.

Мужчина, вверху, мальчик мужчина, внизу

(bărbat, sus, băiatul bărbatului, jos)

Cu semnificația de bărbat, cuvântul e folosit de Pușchin în Arapul lui Petru cel Mare, în 1828: „Doamnele sensibile gâfâiau de groază; bărbaţii pariau dacă contesa va naşte un copil alb sau negru.” (Чувствительные дамы ахали от ужаса; мужчины бились об заклад, кого родит графиня: белого ли или чёрного ребёнка. [А. С. Пушкин, «Арап Петра Великого», 1828 г., НКРЯ]).

Turgheniev scria în romanul Fum, în 1867: „La câțiva pași de copacul «rusului», la o măsuță din fața cafenelei lui Weber, stătea un bărbat frumos de vreo treizeci de ani, de înălțime medie, slab și negricios, cu o față curajoasă și plăcută.” (В нескольких шагах от «русского» дерева, за маленьким столом перед кофейней Вебера, сидел красивый мужчина лет под тридцать, среднего роста, сухощавый и смуглый, с мужественным и приятным лицом.  [И. C. Тургенев, «Дым», 1867 г. НКРЯ]).

         Bărbat în onomastică

         Moto: „Ca să-şi bronzeze bine tenul,/ Ignoră ambii eticheta:/ Îşi scoate dama sutienul/ Şi-apoi bărbatul... verigheta.” (Tandem la plajă, de Ion Diviza)

Englezescul man, „om, bărbat”, a devenit și numele propriu Man. Man este nume de familie în flamandă și în olandeză (inclusiv De Man), în engleză (variantă a lui Mann), în franceză (din vechiul nume personal germanic Manno, vezi Mann), în ebraică (așkenazică, numele personal Man bazat pe cuvântul în idiș ce înseamnă bărbat) etc. [Dictionary of American Family Names 2nd edition, 2022]. Am avut un amic român cu numele de familie Man.

Man a devenit și toponim, adică nume de loc. Există Isle of Man (Insula Omului), o dependență autonomă a Coroanei Britanice în Marea Irlandei, între Marea Britanie și Irlanda, parte a Insulelor Britanice. Mai există Man Island (lanțul de insule Andaman și Nicobar), o mică insulă nelocuită în Golful Bengal.

Un district politic din India are numele Man (circumscripția electorală Vidhan Sabha). În Coasta de Fildeș (Ivory Coast) există departamentul Man și orașul Man, centrul administrativ al departmentului. Tot acolo este și o dioceză catolică (Roman Catholic Diocese of Man).

Un oraș din SUA are numele Man (în West Virginia), dar se pare că numele orașului derivă din ultima silabă a numelui de familie al lui Ulysses Hinchman, care a fost membru al Camerei Delegaților din districtul Logan între 1866 și 1869.

Mai aflăm că Man este o prescurtare sau abreviație a provinciei canadiene Manitoba, un oraș în Maharashtra, în India, Man, Vikramgad, codul IATA al aeroportului din Manchester, codul MAN al stației de cale ferată Manchester Piccadilly.

Întâlnim numele pentru multe formații și realizări muzicale, precum: Man (band), un grup rock progresiv scoțian, Man (Man album), 1971, Man (Neneh Cherry album), solo album al cântărețului suedez Neneh Cherry, realizat în 1996, Man (cântec al lui Skepta), în 2016, Man (cântec al lui JoJo), 2020, Man, cântec din 1989 din albumul Staring at the Sun, de Level 42, Man, un cântec din 2003 al albumului Fever to Tell, Yeah Yeah Yeahs, Man, un cântec din 2016 al albumului Air for Free, de Relient K, Man, un cântec din 2018 din albumul Blue Madonna, de Børns, Man, un cântec al formației The Worst, realizat î 2020, seria de documentare criminologice de pe Netflix, Unabomber: In His Own Words.

Sunt și firme în al căror nume e prezent cuvântul Man, precum MAN Truck & Bus, o companie germană care fabrică autobuze și camioane, Man Group plc, companie britanică de servicii financiare, Manpower, Inc., o agenție americană de personal de angajare etc. Până și Marea Adunare Mațională, fostul parlament român înainte de 1989, avea prescurtarea MAN. Știți toți de eroul cinefil Batman, dar așa se numește și o provincie a Turciei, de la numele orașului centru administrativ al acestei provincii.

Și Homme este nume în Anglia, dar atenție, derivă fie din denumirea Homme a unei localități din Norvegia (derivând din norvegianul hvammr, „vale mică”, fie din franțuzescul homme, ,bărbat, om”. Numele de familie a ajuns și în SUA. Conform recensământului din 2010 (2010 United States Census), Homme este cel de al 40.856-lea cel mau cunoscut nume de familie din SUA, purtat de 534 persoane (92.51% albi) [Hanks, Patrick, editor (2003), „Homme”, în Dictionary of American Family Names, volume 2, New York City: Oxford University Press, ISBN, page 197].

Și la francezi există numele de familie Homme. A fost descoperit pentru prima dată în Guyenne, în sud-vestul Franței, la unii aristocrați. Până în secolul al XIV-lea, unii cu acest nume s-au mutat la nord, în Maine și Normandia, iar în această din urmă regiune se aflau în Boussinière. S-au mutat și spre vest, în Bretania, s-au „răspândit” și în Liège și Lorena. Mulți purtători ai acestui nume au emigrat apoi în SUA (Don Charles Homme a sosit în Louisiana in 1805-1809) și în Canada.

Cuvântul Mann a devenit nume de familie la nemți, evrei (așkenazi), englezi, scoțieni ș.a. În Anglia, a derivat fie din germanicul Mann, fie din punjabi sau din assameză man - মান, „birmanez”. Numele a ajuns și peste ocean, fie de la emigranții englezi, fie de la cei germani. Conform recensământului din 2010 (2010 United States Census), Mann este al 378-lea cel mai cunoscut nume de familie din SUA, purtat de 83.510 persoane (din care 80.39% albi).

Din www (https://www.houseofnames.com/mann-family-crest) aflăm că în Canada, numele de familie Mann e pe locul 306 ca popularitate, purtat de 14.346 persoane, în Franța pe locul 4.446, purtat de 1.500 – 2.000 de persoane, în Australia pe locul 258, purtat de 13.357 persoane, în Noua Zeelandă pe locul 424 cu 1.567 persoane, în Marea Britanie pe locul 251 cu 23.861 persoane etc. La noi nu putem afla așa ceva! Asta da digitalizare, avem și un minister pentru așa ceva!

Printre cei ce poartă acest nume de familie îi reținem pe Abby Mann (1927–2008), scenarist și regizor american, Aimee Mann (n. 1960), chitarist rock american, cântăreț și compozitor, Alakina Mann (n. 1990), actriță engleză, Alfred Mann (1917–2006), muzicolog și scriitor american, Anthony Mann (1906–1967), actor american și regizor de film, Arthur Henry Mann (1850–1929), organist la King's College Chapel, Cambridge, dirijor de cor, profesor și compozitor ș.a.

Sudir, Jeff și Melissa Mann vă salută!

Mann e prezent și în toponimie. Există un oraș Mann in regiunea Northern Rivers din New South Wales, Australia, cu centrul administrativ Clarence. Pentru mai multe detalii puteți consulta prin clic „Mann” în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache, „Mann” în Deutsches Wörterbuch von Jacob und Wilhelm Grimm, 16 vols., Leipzig 1854–1961, „Mann (Person, Gatte, Anrede)” in Duden online, „Mann (Schriftsteller)” în Duden online, „Mann” în Uni Leipzig: Wortschatz-Lexikon, „Mann” in OpenThesaurus.de, „Mann”! în Wikipedia în limba germană.

Există și numele de familie Bărbat în România. Puteți căuta în rețeaua www pentru acest nume sau chiar în rețelele de socializare. Noi am găsit câteva nume în rețeaua Facebook. Veți constata că a existat chiar un voievod Bărbat în Oltenia în secolul al XIII-lea. Îl urmează la domnie pe fratele său Litovoi, care a fost ucis (c. 1279) în război contra ungurilor, în timp ce el a fost luat prizonier. Reușește să se răscumpere mai târziu, acceptând să plătească tribut. Pe la 1285 era încă voievod (al „țării Lytua").

Ein rasierter, unbekleideter Mann in anatomischer Standardposition

(Un bărbat epilat dezbrăcat într-o poziție anatomică standard)

Alde Bărbat vă salută!

La fel puteți proceda și pentru cuvântul corespunzător pentru bărbat în orice limbă doriți, așa cum am procedat și eu pentru câteva limbi larg răspândite. De acord sau nu cu cuvântul bărbat, pentru a deveni sau nu un arhaism, să fiți iubiți, că trebuiți cuiva, bărbatul iubit al unei femei, femeia iubită a unui bărbat, cumva, undeva, cândva! Dar să nu fie prea târziu…

Întregul articol este și pe blogul Didacticanova la:

https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/04/blog-post.html

Articolul în format pdf la:   Jocuri de cuvinte - bărbat.pdf

         CN

Jocuri de cuvinte - tuci

Geografie lingvistică

          Tuci

          Moto: „În cazan fasolea fierbe/ Cu ceva afumătură,/ Irită simţuri acerbe,/ De îţi lasă... apă-n gură...” (Mâncare cazonă, de Constantin Enescu, 2010)

Cuvântul tuci l-am reținut de mic. În tuci făcea mama mămăliga (vezi la adresa https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-mamaliga), într-un tuci mai mare făcea toamna bulionul din roșiile din grădină (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tomata-2). Și nu se oprea aici. În tuci topea slănina porcului și rezulta untura folosită la orice mâncare și la conservarea cărnii „la garniță”. Uleiul era folosit doar la salata de vinete.

Locul copilăriei, comuna Livezeni, județul Muscel

Tuciul, pe care îl știți toți, este un vas de fontă, de fapt aflând noi că i se spune și ceaun. Tot tuci i se spune și fontei, combinație chimică a fierului. DEX '09 (2009) ne furnizează etimologia „din tc. tuç (lit. tunç)”. Reținem că tunç înseamnă „bronz”. Mai precis, am moștenit cuvântul tuci din cuvântul turcic otoman tuç - ⁧توج⁩, „bronz”, împrumutat din medievalul chinez MC duwng - 銅, „bronz”. Numim tuci doar ceaunul din fontă.

Ceaunul este definit ca vas de tuci, de formă emisferică, cu două toarte unite printr-un mâner, folosit pentru fierberea mămăligii sau a altor mâncăruri. Dacă DEX '09 (2009) dă etimologia „din tăt. ca(h)un, ucr. ca(v)un”, după DA2 (2010) este „tc ça(b)un”. Corect e că am moștenit cuvântul ceaun din cuvântul tătar ca(h)un.

Mihai Vinereanu scrie despre ceaun: «ceaun – 1. vas de fontă cu fundul rotund în care se fierbe, de obicei, mămăliga; 2. conținutul acestui vas. Tăt. čahun „căldare, ceaun” (Gaster, ZRPh., 5, 169; Șăineanu, II, 125; Weigand, Jb., 25, 222; Ciorănescu, 1632); cf. ucr. ča(v)um.

Cu toate acestea, termenul este de origine IE (indo-europeană, n.n.) și trebuie asociat cu rad. PIE (proto-indo-european, n.n.) *koŭo- „gol, găunos, cavitate” (IEW, 592) sau PIE *kau-, *kəu- „a scobi, a tăia, a lovi” (IEW, 535), radical din care provin numeroase cuvinte românești care definesc un obiect scobit (v. caună, căuș, covată etc). În realitate, este vorba de un singur radical, încât nu este clar de ce Walde-Pokorny au reconstituit doi radicali diferiți.

Rom. ceaun este foarte apropiat ca formă de caună „mină, ocnă”, fără să mai adăugăm că acest radical este extrem de productiv în limba română. Der(ivate) ceaunaș, ceaunel» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020].

Ceaun sau tuci

          În diferite limbi ceaunului sau tuciului îi corespund:

֎ ālfæt în engleză veche;

֎ báhti, ruitu, gieđbmi în sami de nord;

֎ blachin în occitană;

֎ bogrács în maghiară (din turcicul otoman bakrac - باقراج, „găleată de cupru”, din bakır - باقر, „cuprul”);

֎ briolo, biolo în galiciană;

֎ caddàrgiu, cadhàrgu, cadharzu, cadràgiu, cadraxu, cardazu, cradaxu, cradhaxu în sardă;

֎ caldaia în italiană (din latinescul târziu caldāria~caldārium, „oală de gătit”, derivat din latinescul caldus, „fierbinte”; dublet al lui caldaio și caldera, ultimul un împrumut din spaniolă), caldeirão în portugheză (din caldeira +‎ -ão), caldeiro, caldeira în galiciană, caldera în spaniolă, caldera, calder în catalană, caldero în spaniolă, calderón în spaniolă (din latinescul caldāria~caldārium, „vas de gătit etc., dublet al lui caldero), calderon, caldiron, calieron, caldera, caldiera în valenciană, calderone în italiană, calderotto în italiană, caudièra, caudièira în occitană, caudron în scots, cauldron în engleză (din medievalul englez caudroun, împrumutat din vechiul nordic francez caudron, în final din latinescul târziu caldāria, „vas de gătit”, din latinecul caldus, „cald; fierbinte”), chader în scots, chaodouron în bretonă, chaodron în gallo, chaûdgiéthe, caûdron, tchaûdron în normandă, chaudron, chaudière în franceză (din medievalul francez chaudron, din vechiul francez chauderon, în final din latinescul târziu caldāria etc., de comparat și cu englezescul cauldron, „furat” din vechea variantă franceză nordică caudron), cjalderie, čhalderie în friuliană, kaldarun în malteză, kaldereroa în bască, kaldero în bikol central și în tagalogă, kaldron în indoneziană și în malai, kaldrono în esperanto și în ido, kalero în mandinka (din latină am luat și noi căldare);

֎ ceaun în română;

֎ chek în corni;

֎ chýtra - χύτρα în greacă;

֎ coire în galică scoțiană și în irlandeză, coirrey în manx (din medievalul irlandez coire, din proto-celticul *kʷaryos, „ceaun”, din proto-indo-europeanul *kʷr̥-yos, din *kʷer-);

֎ cortina în latină;

֎ crochan în galeză;

֎ deġ - देग़ în hindusă, deg – дег în tadjică, dig - ⁧دیگ⁩ în persană și în urdu;

֎ deutḗr δευτήρ în greacă antică;

֎ fǔ - 釜, dàguō - 大鍋, 大锅 chineză, fǔ - 釜, dàguō - 大鍋／大锅, dàfǔ - 大釜 în chineză mandarină;

֎ gaazan, gazan în turcmenă (vezi kazan);

֎ gamasot - 가마솥 în coreană;

֎ Grope în germană plautdietsch;

֎ haṇḍā - हंडा în hindusă;

֎ jaHnab - جحنب în arabă;

֎ kacjól - кацёл în bielorusă, kotel - котел în bulgară, macedoneană și ucraineană, kotel în cehă și în slovenă, kotelok - котелок în rusă, kotĭlŭ - котьлъ în slavonică bisericească veche, kotjól - котёл în rusă, kotol în slovacă (din proto-slavicul *kotьlъ, din proto-germanicul *katilaz, via o limbă germanică de est, posibil gotică, posibil mai departe rudă cu latinescul catīllus, „vas mic”, grecescul antic kotúlē - κοτύλη, „cupă, vas”);

Kotjol - котёл

֎ kakàvi, kikàvi în țigănească;

֎ kaoter în bretonă;

֎ Kaṛā'i – কড়াই în bengaleză;

֎ katel în estonă (din proto-finnicul *kattila, împrumutat din proto-germanicul *katilaz), katilas în lituaniană, katls în letonă;

֎ katlan în maghiară (atestat pentru prima dată în 1521, împrumutat dintr-o limbă slavă, probabil sârbo-croată; comparați cu kotlina în sârbo-croată);

֎ katʿsa – կաթսա în armeană;

֎ kawah în indoneziană și în malai;

֎ kawdarn în corni;

֎ kazan - казан în bielorusă, bulgară, kârgâză, macedoneană, rusă, tătară siberiană și ucraineană, kazan - ⁧قزان⁩ în turcă otomană, kazan în albaneză și în turcă, kazáni - καζάνι în greacă, kazàni în țigănească, qazan - казан în tătară și în cazahă, qaźan - ҡаҙан în bașchiră, qazan în azeră, kurdă și tătară crimeană, qazan - ⁧قازان⁩ în uigură, qozon în uzbecă, ʔazaan - ⁧قزان⁩ în arabă egipteană [împrumutat din turcicul otoman kazan - قزان, moștenit din proto-turcicul *kaŕgan „cazan”; ienicerii mergeau mereu în cucerirea multor țări cu ceaunurile mari, cazanele, după ei, (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-ciorba) ei aducându-ne ciorba];

Kazan - قزان

֎ kderá - ⁧קְדֵרָה⁩ în ebraică;

֎ kedel în daneză, ketel în afrikaans, frizonă și neerlandeză (din medievalul olandez ketel, din vechiul olandez *ketil, din proto-germanicul *katilaz, din latinescul târziu catillus, „vas de gătit”), ketil în feroeză, ketill în islandeză, kettil în scots, kettle în engleză, kittel suedeză;

֎ kenceng în indoneziană și în malai;

֎ kesl - ⁧קעסל⁩ în idiș, Kessel (din medievalul germanic kezzel, din vechiul germanic kezzil, din proto-vest-germanicul *katil, „fierbător”), Kochkessel în germană;

֎ khro zangs - ཁྲོ་ཟངས, dkyil khro - དཀྱིལ་ཁྲོ în tibetană;

֎ khvan - ខ្វាន់ în kmeră;

֎ kjele în norvegiană;

֎ kocioł, kociołek în poloneză, kóśeł în sorabă de jos (vezi kotel);

֎ kohua în maori;

֎ kotao - котао în sârbo-croată, kotao în bosniacă și în croată (moștenit din proto-slavicul *kotьlъ, din goticul katils - 𐌺𐌰𐍄𐌹𐌻𐍃, din latinescul catillus, „vas de gătit”);

֎ kuali în indoneziană și în malai;

Cuvântul ceaun sau tuci în diferite limbi

֎ kvabi - ქვაბი în gruzină;

֎ labia, labija, lapia în sardă;

֎ lavid - ⁧لَوید⁩ în persană;

֎ lébēs – λέβης în greacă antică, lebēs în latină;

֎ mirjal - مِرْجَل‎ în arabă;

֎ mǭ – ໝໍ້ în laoțiană, mɔ̂ɔ-náam - หม้อน้ำ, mɔ̂ɔ – หม้อ în thai;

֎ naczynie în poloneză;

֎ nồi, vạc în vietnameză;

֎ ōkama - 大釜 (おおかま) în japoneză;

֎ paghjolu în corsicană, paiolo în italiană;

֎ pair în galeză, pairòl, pairòla în occitană;

֎ pata în finlandeză și în ingriană;

֎ pâtil - پاتیل‎ în persană;

֎ pentolone italiană;

֎ per în bretonă, pèr în franco-provensală;

֎ put - пут în mansi de nord;

֎ qidr - ⁧قِدْر⁩ în arabă;

֎ qlḫt - 𐎖𐎍𐎃𐎚 în ugaritică;

֎ quadaruni, callaruni, caudaruni în siciliană;

֎ ral în galiciană;

֎ shadroon în métchif;

֎ ṭā̃kā - टाँका în hindusă;

֎ togoo - тогоо în mongolă, togoon – тогоон în buriată;

֎ tuci în română;

֎ üst în maghiară;

֎ vyn` - вынь în nivkh.

Continuare la:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tuci-1

Articolul întreg este și la:

https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/04/jocuri-de-cuvinte-tuci.html

Articolul în format pdf este la: 

(salvați, păstrați, distribuiți)

NC

Jocuri de cuvinte - tuci

Geografie lingvistică

 Partea întâi a articolului este la:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tuci

,          Cu ceaunul în lume și în viață

          Moto: „Pe femeie-a dezbrăcat-o/ Dracu-mpins către ispită,/ Da-n cazan n-a aruncat-o,/ Că era deja prăjită!” (În Iad, de Constantin Păun)

Știți toți că tuciul sau ceaunul este un vas mare pentru gătit sau fiert la foc deschis, cu sau fără capac și cu un mâner de sârmă în formă de arc prins de două toarte plus pirostriile cu trei picioare pe care se fixează deasupra focului sau un suport de care se agață tuciul sau ceaunul. Există o istorie bogată a tradiției tuciurilor sau ceaunurilor, numite de unele etnii cazane, în religie, mitologie și folclor. Istoria e legată de descoperirea prelucrării metalelor.

Mai sus am arătat etimologia cuvintelor tuci și ceaun, dar în listă am arătat și etimologia câtorva cuvinte corespondente în limbile altor etnii, inclusiv cu harta pe care sunt reprezentate unele cuvinte.

Nu extindem despre simbologie și semnificația ceanunului în religie, mitologie sau gastronomie. La noi, românii, tuciul sau ceaunul se folosește intens, mai ales în gospodăriile din comune. Cei din țările evoluate susțin că la ei tuciul sau ceaunul a căzut în disgrație. Păi știu ei ce e un magiun natural din anumite prune, o pastă de roșii sau bulion, un suc de roșii? Știu ei de obținerea unturii și conservarea cărnii în untură la garniță? Știu ei de un gulaș (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-gulas) la care se pricep cel mai bine vecinii noștri maghiari?

Un tuci deasupra focului este reprezentat în ilustrațiile lui William Blake, în lucrarea mitică Europe a Prophecy, „Europa, o profeție”, publicată în 1794. Această versiune tipărită este păstrată într-un muzeu (Fitzwilliam Museum)

Gulaș (gulyás) preparat într-un ceaun (bogrács) tradițional

În istorie, tuciul, ceaunul sau cazanul au fost asociate și cu vrăjitoria, un clișeu popularizat de diverse opere de ficțiune, cum ar fi piesa Macbeth a lui William Shakespeare. Noi am scris despre horo(r)scop (https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/02/jocuri-de-cuvinte-horoscop.html) și „vrăjitoarele horo(r)scopiste” de acum, că între ele și vechile vrăjitoare care fierbeau poțiuni în tuciuri nu e nicio diferență. Concluzionăm că pe noi nu ne interesează istoria ceaunului, fiind opera altor specialiști. Ne oprim la etimologie.

          Tuciul sau ceaunul în expresii

          Moto: „Pe-o femeie-a dezbrăcat-o/ Dracu-mpins către ispită,/ Da-n cazan n-a aruncat-o,/ Că era deja.... prăjită!....” (Întâmplare, de Constantin Păun)

Iată că ceaunul sau tuciul au intrat și în expresii. Așa avem un „tuci de mămăligă”, „ceaun (tuci) răsturnat”, când mămăliga s-a făcut și urmeză a se răsturna pe o masă sau pe un fund mai mare așezat pe masă. Tata răspundea de răsturnarea ceaunului și apoi de „tăierea” mămăligii calde cu ața.

Au mai apărut „ca tuciul”, referitoare la culoarea negru, cuvânt pe care, na, drăcie, nu mai avem voie să îl folosim, că jignim pe unii (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-negru-1). Noroc că ne-au luat partea un fost fotbalist englez „de culoare”, acum comentator sportiv care s-a dovedit impecabil în explicarea cuvântului românesc negru și un ziarist maghiar!

De la tuci vine și „tuciuriu”, de culoarea „funinginii de pe ceaun”. Așa că ne amintim de Petrică Roman Neulander care a zis că „industria românească e un morman de fiare vechi” și brusc România a devenit țara fierului vechi, bucurându-se „tuciuriii” de teapa prietenului lui Petrov, Bercea Mondialu! Ba „ceaunul” e și un dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape, dar și melodia după care se joacă „ceaunul”. Mai există și „ceaunar”, denumirea ciobanului care se ocupă cu fierberea laptelui. Dacă în multe limbi ceaunului i se zice cazan, avem și mai multe cuvinte derivate.

În engleză există cauldron și kettle, dar prin Marea Britanie și callor în galeză, caudron în scots, chek în corni, coire în galică scoțiană și în irlandeză, coirrey în manx, kawdarn în corni, chader în scots, crochan în galeză.

Veți întâlni în engleză cauldron arse (cur cât ceaunul, argou, vulgar folosit în Marea Britanie, Irlanda, cu sinonimul cauldron bottom), cauldron battle (bătălie de încercuire, folosit mai ales în jargonul militar istoric cu referire la bătăliile purtate de Wehrmacht și Armata Roșie și, mai larg, pentru alte bătălii care implică militari vorbitori de limbă germană), cauldronful (tuci plin ras), cauldronlike (ca un ceaun), witches' cauldron (ceaunul vrăjitoarei) etc.

Trecând Canalul Mânecii, cu vaporul sau cu trenul subteran, arareori înot, facem cunoștință în franceză cu chaudron, chaudière și per, dar în hexagon se mai folosesc caudièra și caudièira în occitană, chaodouron și kaoter în bretonă, chaodron în gallo, chaûdgiéthe, caûdron și tchaûdron în normandă, per și în bretonă și pèr în franco-provensală (vezi „chaudron”, în Trésor de la langue française informatisé [Tezaurul digitalizat al limbii franceze], 2012).

Și hop, au apărut argument du chaudron (argumentul ceaunului, cazanului, menționat de Freud, „constă într-o mulțime de argumente incompatibile: un bărbat a împrumutat un ceaun de la vecinul său, acesta i-l returnează cu o gaură în el. Se apără astfel: „1) eu nici n-am împrumutat ceaunul; 2) ceaunul avea deja o gaură când l-am primit; 3) am returnat ceaunul intact.” (Sabine Prokhoris, Le mirage #MeToo, le cherche-midi, Paris, 2021, pagina 315); chaudronnage (cazangerie, în metalurgie, industria materialelor plastice); chaudronnée (fiert în cazan); chaudronner (a fierbe); chaudronnerie (povarnă); chaudronnier (cazangiu) etc.

Sărim în Germania, nici nu vedem granița, că ăștia sunt în Schengen (vezi https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-schengen) și facem cunoștință cu germanicele Kessel și Kochkessel, dar și cu Grope în germană plautdietsch. Vă puteți familiariza ușor cu Kessel (vezi „Kessel” în Duden online și „Kessel” în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache).

Puteți citi și despre Kochkessel (vezi „Kochkessel“ în Wikipedia; „Kochkessel“ în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache; „Kochkessel“ în Online-Wortschatz-Informationssystem Deutsch; „Kochkessel“ în Duden online; „Kochkessel” în Uni Leipzig: Wortschatz-Portal).

Kessel (ceaun. atârnat de suport)

Veți găsi cuvinte compuse, precum: Kesselbrühe („ciorbă la ceaun”); Kesselfleisch („carne fiartă la ceaun”); Kesselgalgen („suport de atârnat ceaunul”); Talkessel („bazin”); Kesseltreiben („supravegherea ceaunului”); Kesselschlacht („bătălia încercuirii”); einkesseln („încercuit”) etc.

Trecem la cei cu operațiunea specială la frații lor ucraineni, care se vor din lumea nouă, care folosesc în rusă cuvintele kotjól - котёл și kotelok – котелок, dar și kazan - казан (existent și în bielorusă, bulgară, kârgâză, macedoneană, tătară siberiană și ucraineană etc.).

Сталинградский котёл накануне уничтожения (încercuirea de la Stalingrad în ajunul distrugerii, 1943)

Dacă ne străduim, cum котёл înseamnă și încercuire, găsim cuvinte simple sau compuse precum kotélʹnaja — коте́льная, kotélʹnyj — коте́льный („camera cazanelor”), debalʹcevskij kotjol - дебальцевский котёл („încercuirea de la Debaltsevo” a armatei ucrainene, https://en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Debaltseve, de către separartiștii ruși,), ilovajskij kotjol - иловайский котёл („„încercuirea de la Ilovaisk, Dombas”), mariuposkij kotjol - мариупольский котёл („încercuirea de la Mariupol”, https://www.youtube.com/watch?v=yqsDmh-1kW8), obshcuiij kotjol - общий котёл („ceaun obișnuit”), plabilnyj kotjol - плавильный котёл („creuzet”) etc.

          Tuciul în (c)arte

          Moto: „Văzând că am băut în van/ Şi sunt expus la virusare,/ Îmi torn pălinca în cazan,/ Să-i mai aplic o distilare.” (Precauţie, de Grigore Cotul)

Cum tuci însemna și fontă, Rebreanu ne amintea despre o astfel de sobă („În soba de tuci duduia focul.”). De tuciul de mămăligă în care se coc floricele amintește Botez („Dintr-un tuci arid și hâd,/ Sub capac au prins să sară/ Floricele care râd,/ Cocoșei de foc și pară.”).

Sadoveanu povestește cum se pregătea un prânz la ceaun („Când se așezau subt frasini, la vremea prânzișorului, și aprindeau focul pentru ceaun, bătrânele vorbeau de toate cu mare spor.”).Galaction scrie despre ceaunul pentru mămăligă („Agripina pusese ceaunul de mămăligă. Era aproape de miezul zilei.”).

Alecsandri scrie în versuri pe aceeași temă („Vro doi români.../ Încungiură ceaunul ce fierbe fumegos/ Pe foc.”), iar la șezători se spunea o ghicitoare cu dezlegarea ceaunul („Am o vacă, neagră și, când fată, toți copiii aleargă”). Ispirescu scria ceva care acum ar fi considerat rasist („Se pomeni cu cei doi arapi... negri ca fundul ceaunului.”).

J. K. Rowling, în Harry Potter și piatra filosofală, scria în 1997 despre ceaun (cauldron): „[…] Nu mă aștept să înțelegi cu adevărat frumusețea ceaunului care fierbe încet cu vaporii lui strălucitori, puterea delicată a lichidelor care se strecoară prin venele umane, vrăjind mintea, captivând simțurile… […]” ([…] I don't expect you will really understand the beauty of the softly simmering cauldron with its shimmering fumes, the delicate power of liquids that creep through human veins, bewitching the mind, ensnaring the senses … […] [1997, J. K. Rowling, Harry Potter and the Philosopher's Stone, Raincoast Books, ISBN, page 102]).

Cum cauldron înseamnă și încercuire strategică, în 2012, Hans Wijers, în Furtuna de iarnă: Bătălia pentru Stalingrad și operația se salvare a Armatei a 6-a (condusă de von Paulus, generalul căsătotit cu o româncă și devemit prizonier): „Încercuirea fusese realizată și aproximativ 2.000 de sovietici fuseseră încercuiți; divizia a estimat acest lucru un succes.” (The cauldron had been formed, and some 2,000 Soviets had been encircled in it; the division estimated this quite a success. [2012, Hans Wijers, Winter Storm: The Battle for Stalingrad and the Operation to Rescue 6th Army, ISBN, page 153]).

Revenind mai aproape de zilele noastre, în 2016, Paul Robinson, în Explicarea înfrângerii armatei ucrainene în Donbas în 2014, scria: „Acest lucru ar fi putut fi evitat dacă armata ucraineană fie ar fi evacuat trupele din încercuirea din sud, odată ce a devenit clar că poziția lor nu era sustenabilă, fie le-ar fi întărit substanțial pentru a redeschide liniile de aprovizionare.” (This could have been avoided had the Ukrainian Army either evacuated the troops in the southern cauldron once it became clear that their position was untenable or reinforced them substantially in order to reopen supply lines. [2016, Paul Robinson, “Explaining the Ukrainian Army’s defeat in Donbass in 2014”, in J. L. Black, Michael Johns, editors, The Return of the Cold War: Ukraine, the West and Russia, ISBN, page 120]).

Trecând la francezi, constatăm că Louis Pergaud, în Răzbunarea părintelui Jourgeot, în Rustice, știri din sat, scria în 1921: „Julie, cu spatele la el, mulgea și, din ugerul pe care îl apăsa ritmic, laptele cădea în ceaunul de fier bătut cu un rulou de tobă semi-argintată. (La Julie, lui tournant le dos, était en train de traire et, du pis qu’elle pressait en cadence, le lait tombait dans le chaudron de fer battu avec un roulement semi-argentin de tambour. [Louis Pergaud, La Vengeance du père Jourgeot, dans Les Rustiques, nouvelles villageoises, 1921]).

Giacommo Casanova (https://en.wikipedia.org/wiki/Giacomo_Casanova)

Amintind de germanicul Kessel pentru ceaun, într-o traducere a istoriei vieții lui Giacomo Casanova, se scria: „În ziua Sfântului Mihail, Lorenzo a apărut devreme cu un ceaun mare în care fierbeau macaroanele; am pus imediat untul într-un vas ca să-l topesc și mi-am pregătit cele două farfurii, pe care le-am stropit cu parmezan, pe care mi-l adusese gata ras.” (Am Tag des heiligen Michael erschien Lorenzo in aller Frühe mit einem großen Kessel, in dem die Makkaroni kochten; ich stellte sogleich Butter auf ein Kohlenbecken, um sie zu schmelzen, und bereitete meine zwei Platten vor, die ich mit Parmesan bestreute, den er mir fertig gerieben gebracht hatte. [Giacomo Casanova: Geschichte meines Lebens, herausgegeben und eingeleitet von Erich Loos, Band IV. Propyläen, Berlin 1985 (Neuausgabe) (übersetzt von Heinz Sauter), Seite 299]).

Despre rusescul kotjól – котёл cu sensul de ceaun sau cazan, Yanina Sokolovskaya, în „Lyashchuk pleacă în Irak. Armata ucraineană este gata să fie trimisă în Golful Persic”, scria în Izvestia, din 26 februarie 2003: „Mutându-se într-un loc nou, ei nu bănuiau că vor locui în barăci atât de mult timp (doar localnicii petrec noaptea acasă, restul nu au locuințe), mănâncă de la cazanul trupei și vor participa la marșuri forțate, cu viteză maximă și în măști de gaze.” (Переезжая на новое место, они не подозревали, что так долго будут жить в казармах (ночуют дома только местные, у остальных жилья нет), питаться из солдатского котла и участвовать в марш-бросках при полной выкладке и в противогазах. [Янина Соколовская, «Лящук идет в Ирак. Украинские военные готовы к отправке в Персидский залив» // «Известия», 26 февраля 2003 г., НКРЯ]).

Вареный рыбный суп (ciorbă de pește la ceaun)

Fiindcă ne place peștele, iată ce scria Vladimir Mihailov-Lidski, în Moștenire // Menestrel, în 2015: „Peștele a fost curățat rapid, tăiat, pus într-un ceaun, s-au adăugat o duzină de pești mici prinși de alți participanți la pescuit și a fost gătită o ciorbă de pește nobilă, pe care toți participanții la excursie au mâncat-o curând.” (Рыбу быстро почистили, разделали, положили в котёл, добавили туда с десяток мелких рыбёшек, выловленных другими участниками рыбалки, и сварили знатную уху, которой вскорости объелись все участники похода. [Владимир Михайлов-Лидский, «Наследство» // «Менестрель», 2015 г., НКРЯ]).

          Ceaunul în onomastică

          Moto: „O împărăţie-n care/ Scaraoschi are-un han/ Cu specific la mâncare –/ «Păcătosul la cazan».” (Iad, definiţie epigramatică de Mariana Dobrin, din Epigrama la scenă deschisă)

În lumea engleză există cauldron și kettle, dar și callor în galeză, caudron în scots, chek în corni, coire în galică scoțiană și în irlandeză, coirrey în manx, kawdarn în corni, chader în scots, crochan în galeză.

Numele de familie Cauldron a fost adus în Anglia în urma cuceririi normande din 1066. Numele a derivat din vechile cuvinte franceze „chalderonnier" sau „cauderonnier", care însemnau „făcător de ceaunuri (cazane)". Primul purtător cunoscut al numelui a fost Stephen Caldron, înregistrat în Yorkshire în 1289.

Thanatos și David Ceaun (Cazan) vă salută

Cum abia în ultimele câteva secole limba engleză a fost standardizată, numele de familie anglo-saxone timpurii, precum Cauldron, sunt caracterizate de multe variații ortografice. Pe măsură ce limba engleză s-a schimbat și a încorporat elemente ale altor limbi europene, chiar și oamenii alfabetizați și-au schimbat ortografia numelor. Variantele numelui Cauldron sunt Calderon, Calderone, Cauldron, Cawdron, Cauldron, Caldron și multe altele.

Începând din secolul al XIX-lea numele ajunge și în SUA prin emigrația multor familii engleze obosite de conflictele politice și religioase din Marea Britanie. O anchetă asupra originilor timpurii ale familiilor din America de Nord a dezvăluit un număr de imigranți care poartă numele Cauldron sau o variantă din cele de mai sus.

Numele de familie Kettle este englezesc, dar în cele din urmă are origini nordice vechi dinainte de secolul al VII-lea. Unul dintre primele sau poate chiar primul nume de familie care a fost înregistrat vreodată, derivă din numele scandinav de persoană Ketill, folosit adesea ca formă scurtă a diferitelor nume compuse, deși „ketill” în sine are semnificația neobișnuită a unui „cazan de sacrificiu”.

Prenumele Ketill este înregistrat în Domesday Book din 1086 și apare de mai multe ori ca Chetel, Chitel, Ketel și Kitel, în timp ce dezvoltarea timpurie a numelui de familie îi include pe Roger Chetel din Northamptonshire în 1180, Edricus Keteles din Suffolk în 1188 și pe Hulf Ketel în Norfolk în 1190.

Joanna și Jocey Kettle vă salută

Numele de familie modern poate fi găsit ca Kettle, Kettel, Kettell, Kittel, Kittle și formele patronimice Kettles, Kettless, Kells și Kettelson. Printre exemplele timpurii ale înregistrării numelui de familie în epoca elisabetană este cel al lui Edmund Kettle, listat în Registrul Universității din Oxford pentru 1582 -1583. Numele de familie au devenit necesare atunci când guvernele au introdus impozitarea personală.

Aflăm și de toponimul Kingskettle sau pur și simplu Kettle, numele unui sat și al unei parohii din Fife, Scoția. Înconjurat de Howe of Fife, satul se află la aproximativ 35 km nord de Edinburgh. Conform recensământului din 2011 din Scoția, parohia Kettle avea o populație de 1.645 de locuitori, dintre care 1.002 locuiau în sat.

În lumea franceză Chaudron este nume de familie purtat, de exemplu, de Georges Chaudron (1891-1976), chimist francez care a dat numele său „echilibrelor lui Chaudron”, reacții de reducere a oxizilor de fier prin monoxidul de carbon, importante în siderurgie; Jacques Chaudron (1889-1969), jucător francez de hochei pe ghiață; Véronique Thuin-Chaudron (n. 1961), istoric contemporan francez; Yves Chaudron, un falsificator francez, care a făcut copii ale Giocondei.

Alde Chaudron vă salută!

Cuvântul francez este întâlnit și ca toponim sau nume de loc, ca Chaudron sau Le Chaudron, de exemplu: Chaudron, în trecut Chauderon, un cătun al comunei Montperreux în departamentul Doubs, din regiunea Bourgogne-Franche-Comté; Chaudron-en-Mauges, comună franceză în departamentul Maine-et-Loire, în regiunea Pays de la Loire; Le Chaudron, un cartier din Saint-Denis, centrul admionistrativ al departamentului La Réunion și Chaudron, numele unei stații de teleferic în acest cartier; Le Chaudron, un cătun de al comunei Origny-en-Thiérache în departamentul Aisne.

Trecem în Germania și aflăm de Kessel (și în luxemburgheză, limburgheză, germană de Pensilvania și hunsrick) și Kochkessel în germană, dar și de Grope în germană plautdietsch. Kessel a fost împrumutat și de englezi, atât ca nume de familie, cât și ca toponim, fiind numele unei comunități neîncorporate în Hardy, Virginia de Vest, SUA.

Țările cu cele mai multe nume de familie Kessel (2011)

Îl au și olandezii ca toponim, mai precis oiconim (nume de localitate), pentru un oraș, fost municipiu, în Limburg, și un fost sat în Oss, Noord-Brabant, Netherlands. Dar atenție vine de la latinescul castellum, „fortăreață” [vezi van Berkel, Gerard, Samplonius, Kees (2018) „kessel”, în Nederlandse plaatsnamen verklaard (în olandeză), Mijnbestseller.nl, ISBN].

Shoshana (prietenul e Peled), Karen și Marie Melanie Kessel vă salută!

Am ajuns la limba rusă, unde sunt utilizate cuvintele kotjól – котёл și kotelok – котелок, dar și kazan - казан (existent și în bielorusă, bulgară, kârgâză, macedoneană, tătară siberiană și ucraineană etc.).

Elena, Volodimir, Tetiana și Fatima Kazan vă salută!

Deoarece cazan este introdus în multe limbi în familia ceaunelor, facem și noi referiri la existența acestui cuvânt în onomastică. Cazan este împrumutat din turcescul otoman kazan – قزان, moștenit din proto-turcicul *kaŕgan, „cazan”, înrudit cu azerul qazan, bașchirul qaźan - ҡаҙан, ciuvașul huran - хуран, cazahul qazan - қазан, kumicul qazan - къазан, kârgâzul kazan - казан, turcmenul gāzan și uzbecul qozon [vezi Nişanyan, Sevan (2002–) „kazan”, în Nişanyan Sözlük].

Cazan și Căzan apar ca prenume la boierii din sfatul domnesc în Țara Românească în secolul al XV-lea, dar și ca nume de familie, plus Cazana, Căzăneasa, Căzănescu, Căzănești, Căzanciul, Căzanovici ș.a. Toți îl cunoașteți pe Laurențiu Cazan (vezi videoclipul (https://www.youtube.com/watch?v=47LywrmI3Tk) „Te caut”.

Geografic, cazan înseamnă și căldare, circ, zănoagă, de unde vine și toponimul Cazanele Dunării, definit în 1929 de Lazăr Șăineanu (1859-1934), filolog, lingvist, folclorist și istoric cultural român ca „partea cea mai frumoasă și îngustă a strâmtorii dela Dunărea de jos, la câțiva kilometri în sus de Orșova” [Șăineanu, Dicționar universal al limbii române, ed. VI, 1929].

Cazan într-o rețea de socializare

Detaliind pentru Cazanele Dunării, reamintim că este sector al defileului Dunării la trecerea prin Carpați (lung de 9 km), cuprins între localitățile Dubova și Ogradena (azi în com. Ieșelnița, datorită construcției lacului de acumulare Porțile de Fier I). Există Cazanele Mari (4 km) și Cazanele Mici (5 km).

Cazanele Dunării

Aici valea Dunării și lacul de acumulare se îngustează la 180-250 m (în trecut de 152 m) și este dominată de pereți verticali, stâncoși (Ciucarul Mare pe stânga cu statuia lui Decebal și Štrbac pe dreapta). Viteza de scurgere a apei la viituri depășește 5 m/s. În zona Cazanelor Mari se află peșterile Ponicovei și Veterani.

Este o rezervație naturală complexă (150 ha), care cuprinde stâncile calcaroase ale masivelor Ciucarul Mare și Mic pe care se dezvoltă o vegetație submediteraneană cu numeroase endemisme și plante rare.

Iubitori de tuci sau ceaun și chiar de cazan, de gulaș, ciorbă sau mămăligă făcute în ceaun, să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva, cumva, undeva, cândva! Dar să nu fie prea târziu!

Articolul întreg este și la:

https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/04/jocuri-de-cuvinte-tuci.html

Articolul în format pdf este la: Jocuri de cuvinte - tuci.pdf

(salvați, păstrați, distribuiți)

NC

Jocuri de cuvinte - copil

Geografie lingvistică

          Copil

          Moto: „Chiar dacă stau la un azil,/ Sunt îngrijit cum se cuvine/ Şi simt că astăzi sunt copil,/ Căci tocmai am făcut pe mine.” (La mulţi ani tuturor copiilor, din partea unui copil mai mare!, de Stelică Romaniuc)

Cum fiecare a fost copil, suntem părinți, formăm câte o familie (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-familie), cu o mamă (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-mama-1) și un tată (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tata-1), nu „părinte 1” și „părinte 2” ca la vărul Macron, cu bunici sau străbunici. Știm cu siguranță că un copil este un băiat sau o fată în primii ani ai vieții (până la adolescență).

O știre m-a bulversat, cum că în Scoția, la vârsta de patru ani, fără a fi influențați de părinți, copiii își pot declara genul, nu sexul! Nu mă frapa chestia, dacă nu aveam un vechi prieten scoțian, profesorul universitar Michael Wood, fost președinte aL ICA (ACI, Asociația Internațuională de cartografie, cu care m-am fotografiat în Suedia. În 1997).

„Ulița gâștei” (azi strada Primăriei), locul copilăriei

Nu pot uita niciodată locul copilăriei, comuna Livezeni, județul Muscel, din 1950 sat al comunei Stâlpeni, județul Argeș. Ultimul primar al comunei Livezeni a fost tata, ales în 1946, din partea Frontului Plugarilor, partid creat de Groza, aliat cu comuniștii, sub semnul electoral Soarele.

Nu judecați precum anticomuniștii de la TVR, că în comună au fost primari, cu rândul, fiecare cu câte două legislaturi, bunicul patern, Nițu Constantin, țăran și chirigiu, al cărui nume îl port ca prim nepot, membru PNL, și bunicul matern, Ioana Dumitru, din partea PNȚ (țărăniștii), dogar, în memoria căruia am scris „Jocuri de cuvinte - butoi” (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-butoi). Și să știți că avea fiecare doar 5 clase, dar aveau calitatea de a fi cinstiți și vrednici. Îi iubeau oamenii!

Cu colegul scoțian Michael Wood (în fustanelă și cravată în verde) la recepție

Cea de a XVIII-a conferință internațională de cartografie s-a desfășurat în perioada 23–27 iunie 1997 și eu am rămas să particip după vizita ca profesor universitar invitat. Eram atunci președintele Asociației Române de Cartografie, membră a ICA.

Ne-am adus aminte cu plăcere de recepția de la Barcelona, în 1995, dată de cartografii suedezi, când mi-au propus și invitarea mea ca profesor vizitator. Am fost invitați 2 profesori străini de cartografie de către primăria capitalei, Stockholm, depre care am scris (vezi începând de la „Călătorii geodezice – Suedia”).

Să revenim la copil, definit ca băiat sau fată în primii ani ai vieții, până la adolescență. DEX '09 (2009) precizează etimologia „cf. alb. kopil”. Mai corect, anterior „bastard”, este moștenit probabil din proto-slavicul *kopylъ, „trage, încolțește; bastard” (comparați cu cuvintele ucrainean kopyl - копил sau kopylja - копиля, sârbo-croat kȍpile - копиле, bulgar kópele - ко́пеле, derivate din *kopàti, „a săpa, a cultiva”).

A fost împrumutat și în cuvintele albanez kopil, grecesc bizantin kópelos - κόπελος. Alternativ, poate fi un vechi cuvânt de substrat paleo-balcanic. Comparați-l și cu cuvântul aromân cochil. Așadar, nu trebuie să ne repezim cu concluzia.

Lazăr Șăineanu (1859-1934), filolog, lingvist, folclorist și istoric cultural român, scria în 1929 că cuvântul este întâlnit în „Pravila din 1646 = albanez KOPILĬ, slugă, bastard” [Șăineanu, Dicționar universal al limbii române, ed. VI, 1929].

Peste un deceniu, Scriban ne lămurea (D. rom. vine alb. kopilĭ, pl. kopiĭ, bastard, argat; ngr. kopél, tînăr, băĭat, servitor; vsl. kopilŭ, kopelŭ, bastard; bg. sîrb. kopile, bastard” [August Scriban, Dicționaru limbiĭ româneștĭ (Etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincialisme), Editura „Presa Bună", Iași, 1939].

Mihai Vinereanu scrie despre copil: «copil (ar. cochil „bastard”, cochilă „fecioară”, mgl. copil „bastard”, copilaJ „băiat, flăcău”) – 1. băiat sau fată, la primii ani ai vieții; 2. fiu, fiică; 3. om naiv, fără experiență. Origine traco-dacă (Mikloscih, Slaw. Elem., 10; Etym. Wb., 129; Berneker, 564; Rosetti, II, 115). După Cihac (II, 651) provine din mgr. κόπελος, iar după Philippide (Principii, 44) și Tiktin din slavă sau chiar din albaneză (Densușianu, Hlr, 37; Meyer, Neugr. St., II, 67; Capidan, Dacor., 2, 524; Philippide, II, 608).

Poate, din dialectul gepid *kopilo (Diculescu, Dacor., 4, 1552). Există, însă, în foarte multe alte limbi, pe lângă mediogreacă și albaneză, menționate mai sus; cf. ngr. κοπέλι „băiat”, κοπέλα „fată”, v.sl. Kopilŭ „bastard”, bg. kόpele, kopelák „bastard”, sb. kόpile „bastard”, kopilan „băiat, flăcău”, v.rus. Kopelŭ „bastard”, mgh. kόpé „vagabond”.

Prin urmare, acest radical nu se explică prin greacă sau slavă. Ar putea fi asociat cu eng. child, precum și cu alte forme similare din limbile germanice; cf. got. kilthei „pântec, sân”, v.sax. cild, n.g.s. kalb „viŃel” din gmc *kalban, de la PIE *gel$ cu prelungire în dentală (d) sau bilabială (b) cu sens de „umflătură, pântec, fetus” (IEW, 358).

Rom. copil are aceeași filiație, de la o formă mai veche *kolp-il, cu elidarea primului l. O a doua ipoteză, mult mai plauzibilă, este că rom. copil are aceeași origine cu cocon, al căror sens se confundă la origine, ambele provenind din PIE *keug-, keup-, kouko-s „a îndoi, curbat, rotund” (IEW, 588$589).

Așa cum reiese din dialectele sud-dunărene, precum și din limbile sud-slave, sensul inițial a fost acela de „copil nelegitim”, în contrast cu băiat și, respectiv, cocon, care au avut de la început sensul de „copil natural și legitim”. Acest lucru reiese și din forma cόpil „lăstar (care trebuie tăiat)”, respectiv, a copili „a tăia lăstarii”. Origine traco-illirică. Der: copilă, copiluț, copilaș, a copilări, copilăros, copilărie, copilăresc, copilărește, copilărime; cόpil „lăstar”, a copili „a tăia lăstarii”, copilitură.» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020].

.

          În diferite limbi copilului i se spune:

֎ abinòdjìnjish în algonquin;

֎ afant în lorrain;

֎ ameččuk în chaoui;

֎ anak în indoneziană, malai și tagalogă;

֎ aniqdux̂ în aleutină;

֎ awacic în atikamekw, awâsis în métchif;

֎ axos în trumai;

֎ ayule - ᎠᏳᎴ în șeroki;

֎ bacā - ਬੱਚਾ în pandsabi, baccā - बच्चा în hindusă,‎ baccā – بچہ în urdu, bačče - بچه în persană;

֎ bairn (Scoția) în engleză;

֎ bala - бала în altaïcă de sud, bașchiră, cazahă, kârgâză, cumică, karatchaï-balkară, nogaï,tătară și urum, bala - بالا în uigură, bala în azeră și în tătară crimeană, bālak - बालक în hindi, bālaka - बालक în sanscrită:

֎ bambino m, bambina f în italiană;

֎ barn în daneză, feroeză, islandeză, nordică veche, normandă, norvegiană și suedeză, bearn în engleză veche, bern în frizonă;

֎ bavšvi - ბავშვი în gruzină;

֎ ber - бер în cecenă;

֎ bērns în letonă;

֎ beṭā - بیٹا în urdu;

֎ bəlatena - ብላቴና în amharică;

֎ bola în uzbecă;

֎ bugel în bretonă;

֎ čado - чадо în rusă, čędo - чѧдо în slavă veche, cedo - чедо în bulgară;

֎ çağa în azeră, çaga în turcmenă;

֎ caruur, canug în somaleză;

֎ child în engleză (din vechiul englez ċild, din proto-germanicul *kelþaz, „fetus, nou-nîscut, copil”), cā'ilḍ - চাইল্ড în bengaleză;

Awoman with two children

֎ çocuk în azeră și în turcă (din turcicul otoman çocuk – چوجق, „porc; copil”, din proto-turcicul *čōč-, „copil; purcel”, din care a derivat și *čōčka, „porc”).

֎ copil în română, cochil în aromână;

֎ criança în portugheză;

֎ dete - дете în bulgară, macedoneană și sârbo-croată, dieťa în slovacă, dítě în cehă, ditja - дитя în rusă, dytja - дитя în ucraineană (din vechiul slavic de est dětę - дѣтѧ, din proto-slavicul *dětę);

֎ draule în poitevin-saintongeais;

֎ dźěćo în sorabă, dzicja - дзіця în bielorusă, dziecko în poloneză;

֎ đứa bé, đứa trẻ, con, tử în vietnameză;

֎ efant în valonă, éfaunt în normandă, enfant în franceză (din medievalul francez enfant, din vechiul francea enfant, din latinescul īnfantem), franco-provensală și occitană, infano în esperanto, infans în latină, infant în engleză și în catalană, infante în interlingua, infanto în ido;

֎ eorini - 어린이 în coreană;

֎ erexa - երեխա, zavak - զավակ în armeană;

֎ ‎farzand - فرزند‎ în persană;

֎ fëmijë în albaneză;

֎ garczaylh în gallo;

֎ gnâs în tourangeau;

Gyermekeim („Copiii mei!), de Gyula Benczúr, 1881

֎ gyerek în maghiară (variantă colocvială a lui gyermek, probabil dintr-o limbă turcică, de exemplu ciuvașă, în drumul lor spre Europa);

֎ haur în bască;

֎ ḥəṣan - ሕጻን, ḳolʿa - ቆልዓ în tigrină;

֎ ikšyve - икшыве în mari;

֎ jujuq în uzbecă (copil mic, vezi çocuk);

֎ kana în kikuyu;

֎ Kand în luxemburgheză, kid în engleză, kind - קינד în idiș, kind în afrikaans și în neerlandeză, Kind în germană și în bavareză (din germanicul kint, din vechiul germanic fel, din germanicul proto-occidental *kindą, din proto-germanicul *kindą, *kinþą, din proto-indo-europeanul *ǵenh₁-, „a da naștere”), kindar în cimbre;

֎ kenal în normandă;

֎ kodomo - 子供 (こども), ko -子 (こ) în japoneză;

֎ koon - កូន în kmeră;

֎ kor - کر în persană;

֎ kroedur în bretonă;

֎ kučnəy - کوچنۍ în paștună;

֎ küdak - кӯдак în tadjică,‎ kudak - کودک în persană;

֎ kuḻantai - குழந்தை în tamilă;

֎ kuṭṭi - കുട്ടി în malaialam;

֎ ḷamayā - ළමය în singaleză;

֎ laps în estonă, lapsi în finlandeză;

֎ ləǧ – ልጅ în amharică;

֎ łimer - лъимер în avară;

֎ ǀoba în nǀu;

֎ lóra-süali - ল’ৰা-ছোৱালী în assameză;

֎ lûuk - ลูก, dèk - เด็ก, ศิศุ în thai;

֎ mahana, monasito în palenquero;

Cuvântul copil în câterva limbi

֎ mainatge, mainat, mainit în occitană;

֎ mánná în sami de nord;

֎ marmaille, marme în tourangeau;

֎ māšūm – ماشوم în paștună;

֎ menino, miúdo în portugheză;

֎ mikelnguq în yupik central;

֎ mɨ̀á în kendem;

֎ monga în ewondo;

֎ moʈo în oirata;

֎ mtoto, mwana în swahili;

֎ mùna în douala;

֎ murangkalih în sundaneză;

֎ musumbeet în aasá;

֎ mwana, motro, mna-nyile, mna-iwana, mna-mwana în shingazidja;

֎ mwanamtsa în shimaoré și în shindzuani;

֎ nariste - наристе în kârgâză;

֎ nen în catalană, neno în galiciană, niño în spaniolă (din vulgarul latin *ninnus, probabil imitativ al limbajului infantil, dar ar fi putut proveni din latinescul minimus; comparați italenescul nino și cu sicilianul nicu);

֎ ngwana în soto;

֎ nihtâwikihâkan - ᓂᐦᑖᐃᐧᑭᐦᐋᑲᐣ, awâsis - ᐊᐋᐧᓯᐢ în cree;

֎ ого în dolgană, оҕо în iacută;

֎ otrok în slovenă;

֎ paidí - παιδί în greacă, paîs - παῖς în greacă antică;

֎ pala - пала în hakasă;

֎ pāpa - పాప în telugu;

֎ pikinini în tok pisină;

֎ pinal - пинал în udmurtă;

֎ plentyn în velșă;

֎ puer în latină;

֎ qeç în zazaki;

֎ rabjónak - рабёнак în bielorusă, rebjónok - ребёнок în rusă (din vechiul slavic de est robę - робѧ, diminutiv al lui robŭ - робъ, „sclav”, din proto-slavicul *orbę; relația cu „sclav” ar putea apărea din sensul „orfan”, deoarece orfanii duceau munca grea în gospodărie);

֎ raksá:’al în mohawk;

֎ sabji - сабий în karatchaï-balkară;

֎ sein în bască;

֎ shavóro în țigănească;

֎ śiśu - शिशु în hindusă, śíśu – शिशु în sanscrită, śiśu – শিশু în bengaleză;

֎ surusiq - ᓱᕈᓯᖅ în inuktitut;

֎ tamariki în maori;

֎ tfal, tifel în malteză, ṭifl - طِفْل în ‎arabă;

֎ tiobáhai în pirahã;

֎ ume în bască;

֎ umwana în kirundi;

֎ uşaq în azeră și în găgăuză;

֎ vaikas în lituaniană;

֎ velik -ارۆک în kotava;

֎ wamra în quechua;

֎ wawa în aimară;

֎ wicht în neerlandeză;

֎ xiǎohái - 孩子, 小孩, xiǎoháizi - 小孩子, xiǎoháir - 小孩兒, 小孩儿 în chineză;

֎ xic, xiquet în catalană;

֎ yéled -ילד în ‎ebraică;

֎ yomya în sawai;

֎ zanka în songhaï koyraboro senni;

֎ zarûk în kurdă;

֎ zazakely, kilonga, ankizy, tsaiky, zaza în malgașă;

֎ zitellu, ciucciu în corsicană.

          Copilul în viață și în lume

          Moto: „Ca domnişoară cu pretenţii/ A acceptat mereu atenţii,/ Ascultătoare şi docilă./ Acum aşteaptă... o copilă!” (Secretara, de Gavril Moisa, din Nedumeriri, Carigrame şi Epigrame, 2008)

Aici scriem pe scurt, că știți toți din viață! Un copil (la plural este copii) este o persoană sub vârsta pubertății (din punct de vedere biologic) sau sub vârsta majoratului (la noi 18 ani). O persoană poate fi numită copilul părinților săi, indiferent de vârsta acestuia.

În majoritatea țărilor, copiii merg la grădiniță, apoi la școală. Jocul cu jucăriile mici și folosirea imaginației lor la grădiniță sunt importante pentru dezvoltarea copilului. Marii bogătași știu bine că în țările sărace copiii renunță la școlarizare și chiar lucrează uneori în fabrici sau pe câmp împreună cu părinții sau tutorii lor. Un primar de pe la noi avea slugă un copil de 14 ani, dat de părinții săi, și probabil va candida omul și în iunie 2024.

Când un bărbat și o femerie se căsătoresc și unul (sau ambii) au copii cu altcineva înainte de această căsătorie, acel copil este numit copil vitreg de către părintele care nu este mama sau tatăl reali al copilului. Dacă ambele persoane au avut copii, copiii fiecărui părinte sunt frați vitregi sau surori vitrege reciproc.

Cam știm cum se vrea dispariția cuvintelor mamă și tată, înlocuirea lor cu părinte 1 și părinte 2, băiat și fată, familie, renunțarea la numele strămoșiolor, precum Maria, când eu am avut bunicile și mama cu acest nume și tot așa...

Antoine Cheval, un francez sologam, care s-a căsătorit cu el însuși după multe relații de dragoste eșuate

Un copil ai cărui părinți au murit este orfan. Orfanii fără părinți pot fi crescuți de bunici sau alte rude. În caz contrar, ar putea merge să locuiască într-un orfelinat. Ei pot fi adoptați de un alt adult sau de un cuplu care își dorește un copil. Ei vor putea apoi să crească într-o nouă familie.

Primul ministru al Luxemburgului și „soția” sa (stânga)

Doamna primar din Chicago și „soția” sa (dreapta)

Despre „familiile” cu soți de același gen noi ne-am pronunțat scriind despre familie, mamă, tată. Acum dăm doar exemple, să vedem încotro se îndreaptă lumea. Chiar și papa Francisc s-a pronunțat recent împotriva unor astfel de căsătorii care să adopte copii sau să facă copii cu o mamă „surogat”. Ne ducem de-a berbeleacul!

Partea a doua este la adresa:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-copil-1

Articolul complet este și la adresa:

https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/04/jocuri-de-cuvinte-copil.html

Articolul în format pdf este la: Jocuri de cuvinte - copil.pdf

(descărcați, păstrați, distribuiți)

Să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva, cumva, undeva, cândva! Dar să nu fie prea târziu!

NC

Jocuri de cuvinte - copil

Geografie lingvistică

 Partea întâi este la adresa:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jpcuri-de-cuvinte-copil

          Copilul în viață și în lume

          Moto: „Ca domnişoară cu pretenţii/ A acceptat mereu atenţii,/ Ascultătoare şi docilă./ Acum aşteaptă... o copilă!” (Secretara, de Gavril Moisa, din Nedumeriri, Carigrame şi Epigrame, 2008)

Aici scriem pe scurt, că știți toți din viață! Un copil (la plural este copii) este o persoană sub vârsta pubertății (din punct de vedere biologic) sau sub vârsta majoratului (la noi 18 ani). O persoană poate fi numită copilul părinților săi, indiferent de vârsta acestuia.

În majoritatea țărilor, copiii merg la grădiniță, apoi la școală. Jocul cu jucăriile mici și folosirea imaginației lor la grădiniță sunt importante pentru dezvoltarea copilului. Marii bogătași știu bine că în țările sărace copiii renunță la școlarizare și chiar lucrează uneori în fabrici sau pe câmp împreună cu părinții sau tutorii lor. Un primar de pe la noi avea slugă un copil de 14 ani, dat de părinții săi, și probabil va candida omul și în iunie 2024.

Când un bărbat și o femerie se căsătoresc și unul (sau ambii) au copii cu altcineva înainte de această căsătorie, acel copil este numit copil vitreg de către părintele care nu este mama sau tatăl reali al copilului. Dacă ambele persoane au avut copii, copiii fiecărui părinte sunt frați vitregi sau surori vitrege reciproc.

Cam știm cum se vrea dispariția cuvintelor mamă și tată, înlocuirea lor cu părinte 1 și părinte 2, băiat și fată, familie, renunțarea la numele strămoșiolor, precum Maria, când eu am avut bunicile și mama cu acest nume și tot așa...

Antoine Cheval, un francez sologam, care s-a căsătorit cu el însuși după multe relații de dragoste eșuate

Un copil ai cărui părinți au murit este orfan. Orfanii fără părinți pot fi crescuți de bunici sau alte rude. În caz contrar, ar putea merge să locuiască într-un orfelinat. Ei pot fi adoptați de un alt adult sau de un cuplu care își dorește un copil. Ei vor putea apoi să crească într-o nouă familie.

Primul ministru al Luxemburgului și „soția” sa (stânga)

Doamna primar din Chicago și „soția” sa (dreapta)

Despre „familiile” cu soți de același gen noi ne-am pronunțat scriind despre familie, mamă, tată. Acum dăm doar exemple, să vedem încotro se îndreaptă lumea. Chiar și papa Francisc s-a pronunțat recent împotriva unor astfel de căsătorii care să adopte copii sau să facă copii cu o mamă „surogat”. Ne ducem de-a berbeleacul!

          Copilul în expresii

          Moto: „Cu ochii ei de peruzea/ S-a prezentat la vot copila,/ C-o fustă ce-i acoperea/ Doar locul und pui... ştampila.” (Prima oară la vot, de Stelian Ionescu-Astralus, din Antologia epigramei româneşti, 2007)

Fiecare dintre noi care citim cele scrise a fost sau este „copil de școală”, acel copil care a depășit vârsta de 7 sau 6 ani și a mers sau merge la școală. Critică unii regimul trecut, dar eu cred că nu erau „copii analfabeți” sau analfabeți funcțional. Fiecare ins, chiar și Ciucă sau Ciolacu au fost și în faza de „copil mic”, „copil de țâță” sau „sugar”. Oare ei ce cred?

Fiecare din cei doi, „de copil” visa să fie mari, primul, curajos, în liceul militar, după mărturia unui coleg, a ridicat o singură dată mâna la algebră, începând, bineînțele, cu „Ăăăăăăăăăă...”. Al doilea „și-a prelungit copilăria”, dând bacalaureatul cam pe la 28 de ani, că nu prea îl altoise la timp colonelul Ciolacu, tatăl său de pe la aviație...

Se spune că unii politicieni „au dat în mintea copiilor”, adică și-au pierdut judecata, s-au ramolit, precum bișnițarul socialist Piedone, care a uitat că la restaurantul Mărul de Aur mi-a dat kilul de carne cu 100 de lei, asta că m-a dus acolo colonelul Toma, coleg în cercetarea științifică. În 1989 îmi dădea salamul de Sibiu cu preț mărit cu 50 % la Orizont în Drumul Taberei. Și acum vrea popa Gîdea – CNN să îl votez! Păi, ce, „am dat în mintea copiilor” să-l votez pe piețarul Piedone primar și pe Ciuvică-CNN (n)europarlamentar? Niet!

Pare-se că cei din tripleta Kla-Ciu-Cio au funcția de paj la curtea lui Biden și la curtea lui Zelenski, adică „copil de casă”, dar șapcă distinctivă primind doar unul dintre ei. Se poate spune că fiecare este paj la industria de armament americamnă, că a noastră industrie de armament s-a dus pe apa sâmbetei, nu mai fabricăm nici praf de pușcă.

Armata s-a împuținat, ies militarii la pensie și facem mobilizarea de o zi a rezerviștilor care „au făcut armata”, îi antrenăm să tragă cu pușca... Ce, războiul actual mai e cu sâneața? La liceele militare s-a prelungit termenul de înscriere că nu prea se înghesuie copiii de 14 – 15 ani. Păi să zică unii că vor avea pensii nesimțite? Poate ne gândim să recreem funcția de „copil de trupă”, copilul orfan crescut și educat de o unitate militară.

Și mai există „copil legitim”, precum Eba și Ioana (zisă Lukoil) pentru Petrov, „copil nelegitim”, cum au fost cei 6 adoptați de Petrov, dintre care trei i-au arestat pe ceilalți trei. Și vă mai puteți reaminti „copil din flori”, bastard și ce mai știți.

Cei care cred că suntem fraieri să votăm lista cu dama Șoșoacă și Lazarus sau pe insul Șoșoacă, independent, lista cu Ciuvică-CNN sau lista cu Cioloș pentru a deveni (n)europarlamentari, alte liste cu analfabeți funcționali, ar putea să se ducă „unde și-a înțărcat dracul copiii”. Dar atenție, că „să rămâi copil”, înseamnă fie „să ai sufletul curat de copil”, fie „să rămâi naiv, fără experriență”!

Mai țineți seama că fiecare șef de partid are o „casă grea de copii”, cărora trebuie să le asigure pâinea în consiliile de administrație ale întrepriderilor de stat, pe funcțiile de consilieri pe lângă primari, miniștri, secretari (prea mulți) de stat (degeaba) și pe unde mai găsiți. Că țara trebuie mulsă!

1 iunie – „ziua internațională a copilului”

Englezii au child și kid pentru copil. Nu neglijăm nici cuvintele newborn („nou-născut”), neonate („nou-născut”), infant („copil”), adolescent, teenager sau teen („adolescent”), baby („bebelus”) etc. Au apărut expresii și cuvinte compuse, precum: abandoned child syndrome („sindromul copilului abandonat” (în psihologie o afecțiune comportamentală sau psihologică care rezultă din pierderea sau neglijarea emoțională a unuia sau a ambilor părinți, manifestând o varietate de simptome fizice și emoționale) sau a burnt child dreads the fire („un copil ars se teme de foc”), sinonim cu once bitten, twice shy („o dată muşcat, de două ori timid”), cam ca al nostru „cine s-a fript cu ciorbă suflă și în iaurt”. Există și antichild („anticopil, contra copiilor”); childification („procesul de a face copii”), child-in-law („ginere sau noră”), childish („copilăresc”), child soldier („copil de trupă”), childspeak („vorbe de copil”), child support („pensie alimentara”), merchild („sirenă”), once a man, twice a child („o dată bărbat, de două ori copil”) sau once a woman, twice a child („o dată femeie, de două ori copil”), aceste edouă expresii arătând de fapt că omul, bărbat sau femeie, se naște copil, crește până la maturitate, ajunge la bătrânețe, când se „deteriorează” și revine la starea de copil. Și mai sunt destule… Francezii au enfant, căruia i-am scris etimologia. Au apărut repede expresii și cuvinte compuse, precum: bon enfant („copil bun”, prietenos, dar și naiv), enfant chéri („copil de aur, nscxumpete de copil”), enfant de chœur (în religie „copil de altar”), enfant gâté („copil răsfățat”), enfant prodige („copil exceptional”), enfant sauvage („copil salbatic”), enfant terrible („copil teribil”), enfantin („copilăresc”), ils vécurent heureux et eurent beaucoup d’enfants („au trăit fericiți și au avut mulți copii”), innocent comme l’enfant qui vient de naître („inocent ca un nenăscut”) etc.

Francezii au și proverbe și zicale, precum: à père avare, enfant prodigue, à mère avare, galant escroc („unui tată zgârcit, un fiu risipitor, unei mame zgâriete, unui escroc galant”); c’est un jeu d’enfants („ăsta-i un joc de copii”); il n’y a plus d’enfants („nu mai sunt copii”, se spune despre un copil care vorbește despre lucruri pe care ar trebui să le ignore) etc.

Une arrière-grand-mère et trois générations de ses enfants

(o străbunică și trei generații ale copiilor săi)

Germanii folosesc Kind pentru copil. Studioșii pot consulta cu un simplu clic: „Kind” în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache „Kind” in Uni Leipzig: Wortschatz-Lexikon; „Kind” în Duden online; „Kind” in OpenThesaurus.de; „Kind în Wikipedia în germană; Friedrich Kluge (1883), „Kind”, în , John Francis Davis, tradus,  Etymological Dictionary of the German Language, 1891.

Au apărut mintenaș Adamskind („copilul lui Adam”, orice om după biblie); Adlerkind („pui de vultur”); Affenkind („pui de maimuță”), Kinderei („copilărie”); Kindergarten („grădiniță”); Kindergartenkind („copil de grădiniță”); Kindesmord („infanticid”); Kindesmörder („Ucigaș de copii”); Kindesmutter („mama copilului”); Kleinkind („copil mic, bebeluș”); Koalakind („ursuleț cuala”) etc.

Am ajuns la cei ocupați cu cu operațiunea specială, rușii, care vor să-i oprească pe frații lor ucraineni, care nu se mai vor slavi, ci rude cu cei din lumea nouă. Ruși au rebjonok – ребёнок, ditja – дитя și otrok - отрок etc. Pentru ebjonok – ребёнок, vezi Vasmer, Max (1964–1973), `ребенок”, in Oleg Trubachyov, transl., Этимологический словарь русского языка [Dicționar etimologic al limbii ruse] în rusă), Moscow: Progress.

Дети (copii)

Au apărut rapid cu vinte compuse precum дитя века („copilul secolului”), дитя природы („copil natural”), дитя свободы („copil al libertății”), дитя улицы („copil al srăzii”) sau мёртворождённое дитя („copil născut mort”), dar și proverbe sau ziători, precum: у семи нянек дитя без глаза („la șapte bone e un copil fără ochi”), балуй дитя, и оно устрашит тебя („răsfață un copil și te va speria”), neacceptat de mulți, чем бы дитя ни тешилось, лишь бы не плакало / чем бы дитя ни тешилось, лишь бы не вешалось (oricine se bucură de existența unui copil, atâta timp cât nu plânge / oricine se bucură de existența unui copil, atâta timp cât nu se spânzură”),

          Copilul în (c)arte

          Moto: „Sug copiii şi se-nţarcă,/ Dar în faţa lui rămân,/ Copleşiţi de jenă, parcă/ Suge... suge şi bătrân.” (Impas, de Ion Pena, din Scrieri, Strofe pentru Păstorel, 2011)

Scriitorii români au scris despre copii. Ispirescu punea în gura unui împărat adresarea către cei trei copii („Dragii mei copii, v-ați făcut mari.”). Creangă scria despre o recomandare („Lasă să se ducă numai nevasta d-tale cu copilul.”) sau o strigătură a mamei („Începe a striga: Copii, copii, copii, veniți la mama să vă leie!”).

Eminescu știa secretul unui tată în Călin nebunul („Când l-aude numai dânsul își știa inima lui,/ Căci copilul cu bobocii era chiar copilul lui.”, https://poetii-nostri.ro/mihai-eminescu-calin-nebunul-[v]-poezie-id-7764/).

Ispirescu folosește expresia „a face copii”, adică a procrea în gura unei prezicătoare („Numai un copil o să faceți. El o să fie Făt-Frumos.”), dar și expresia „unde și-a înțărcat dracul copiii” („Își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii.”).

Alecsandri se adresează cailor cu familiarul „copii” („Iată-ne la poștă... Hi... la imaș, copii!”). Nu știu dacă elevii îl mai citesc pe Coșbuc descriind Iarna pe uliță („Sunt copii,/ Cu multe sănii/ De pe coastă vin țipând.”). Creangă demonstrea că uneori copiii plântg („Flăcăii ceilalți pe dată s-au făcut nevăzuți, iară noi copiii ne-am întors plângând pe la casele noastre.”).

Scînteia trebuia să facă propagandă pentru regim, cam cum face TVR azi pentru regi („Regimul nostru democrat-popular, care urmărește prin toate mijloacele îmbunătățirea condițiilor de trai al maselor, acordă o deosebită atenție ocrotirii mamei și copilului.”).

Și scriitorii străini au scris despre copii. Poate nu e rău să cităm o definiție extinsă a copilului, dezvoltată de scriitorul portughez Jose Saramago (1922-2010): „Un copil este o fiinţă pe care ne-a împrumutat-o Dumnezeu ca să facem un curs intensiv despre cum să iubim pe cineva mai mult decât pe noi înşine, despre cum să ne schimbăm cele mai mari defecte pentru a le da cele mai bune exemple şi despre cum să învăţăm să avem curaj.

Da, asta e! Să fii tată sau mamă este cel mai mare act de curaj pe care îl poate face cineva, pentru că presupune să te expui la toate tipurile de durere, dar mai ales incertitudinii că faci lucrurile corect şi temerii de a nu pierde ceva atât de iubit. A pierde? Cum? Nu e al nostru?

A fost doar un împrumut. Cel mai preţios şi mai minunat împrumut, pentru că sunt ai noştri atâta timp cât nu pot avea grijă de ei înşişi, după aceea aparţin vieţii, destinului şi familiilor lor. Dumnezeu să binecuvânteze pentru totdeauna copiii noştri, pentru că pe noi deja ne-a binecuvântat cu ei.”

Despre child al englezilor, în 1984, Mary Jane Matz, în Multe vieți ale lui Otto Kahn, scria: „Timp de mai bine de patruzeci de ani, a propovăduit crezul artei și al frumuseții. A fost moștenitorul înțelepciunii străvechi a Israelului, un copil al Germaniei, un supus al Marii Britanii, mai târziu cetățean american, dar într-adevăr un cetățean al lumii.” (For more than forty years, he preached the creed of art and beauty. He was heir to the ancient wisdom of Israel, a child of Germany, a subject of Great Britain, later an American citizen, but in truth a citizen of the world. [1984, Mary Jane Matz, The Many Lives of Otto Kahn: A Biography, page 5]).