Trăiesc printre clipe atât de grăbite,
De unele nu-mi mai aduc deloc aminte.
Încerc mereu să le opresc pe câteva,
Dar văd că ele pleacă grăbite undeva.
Unele rămân ascunse înlăuntrul meu,
Mă ajută mult când mai dau de greu.
În cele multe ştiu bine gându
Evadez în cuvinte...
mă regăsesc
în sentimente cuminți...
natura este casa mea
cu frumuseți ce nu pot fi numărate
măsor cu privirea zâmbetul
și mă întreb,
cât cântărește fericirea
și durerea iubirii...
cine știe, dacă suntem perechi
în bucuria lumii
p
Când noaptea se dilată-n insomnie,
disloc iluzii
mâna-n mâna cu tăcerea şi mânia.
Drumul pe care trec,
umilă şi trufaşă,
deopotrivă cu amăgirea,
păşeşte singur;
coboară, urcă, freamătă
speranţe…gânduri… iubiri…
iar eu lacomă
adun cercuri
între teluric şi lum
La un moment dat, câinii o luară la fugă spre ieşirea principală şi într-o clipită ajunseră pe faleză. De acolo o luară la fugă înspre Billa. Căţeluşul lătra şi el cu privirea îndreptată spre căpitan şi Pepsi, dar nu se îndepărtase prea mult de ei, d
Între pământul din care am fost luat şi cerul în care pot ajunge...
În biserică n-are voie să-ţi fie cald sau frig; n-are voie să-ţi fie foame sau sete; n-are voie să-ţi fie rău sau să te doară ceva. În biserică n-are voie să-ţi fie decât Dumnezeu.
Bis
începusem să plîng şi curgea cerneală
pe obrazul meu stîng
ca un vers ultim al iubirii pierdute
într-o altă primăvară fericită
cu muguri şi flori şi linişti nătînge
cu ora exactă a sufletului într-o nacelă plutind
TINEREŢEA DIN SUFLET
Poate, ar trebui chiar să strâng
anotimpurile rămase stinghere
şi să leg cu fundă visul, nătâng
căci toate-n lume sunt efemere.
Am lăsat greşit, singurătăţii uşă,
dar speranţa-i mereu, neobosită,
mângâie sufletul, îi tare jucăuşă
chiar
Unii spun că este totuşi primăvară,
Îmi este dor de un răsărit colorat,
Privesc cerul, este tot înnourat,
Tunetele se grăbesc spre seară.
Câteva picături mi s-ai alăturat,
Poate Soarele repede o să apară.
Îmugureşte ceaţa şi încet coboară,
Prin grădina ver
Unii spun că este totuşi primăvară,
Îmi este dor de un răsărit colorat,
Privesc cerul, este tot înnourat,
Tunetele se grăbesc spre seară.
Câteva picături mi s-ai alăturat,
Poate Soarele repede o să apară.
Îmugureşte ceaţa şi încet coboară,
Prin grădina ver
Mă (a)dorm de cu seară /sau /cu ziua călare
peste noapte /şi /nu ştiu cum /se face că nu
prind zorii /înainte de infinit. Întotdeauna /
se află /înaintea mea. /Răsar /pe partea
cealaltă /de mine /şi /apun dincolo de zi.
Printre cuvinte, virgule, puncte
Muzica gândului prinde contur pe portative.
În armonie cu natura se scriu poemele.
Este ideal să treci prin astfel de experienţe,
Te simţi înălţat într-o lume fără limite.
***
Compoziţiile sale sugerau sentimente nobile.
A ştiut să creeze o atmosferă încân
numărând clipele
întotdeauna murim singuri tot singuri visând
că am cucerit zădărnicia ciobani peste stele
uităm cântecele de acasă şi ne rătăcim aplecaţi
peste întrebările lumii care nu au niciun sens
încă mai vedem prin somnul nostru ochi negri
de maci
numărând clipele
întotdeauna murim singuri tot singuri visând
că am cucerit zădărnicia ciobani peste stele
uităm cântecele de acasă şi ne rătăcim aplecaţi
peste întrebările lumii care nu au niciun sens
încă mai vedem prin somnul nostru ochi negri
de maci
Nu mai pune degetul pe rană, pune sare,
istovit de crucea pe care o duce
trage adânc aeru-n piept şi-l arde,
simte cum ura-i lichidă şi se varsă în afară.
Respirul caută mult oxigen
sângerează-n cuvinte.
Înţelegerea cu timpul capătă alte valenţe,
Vorbeşte-mi tu, lună
închină-mi poeme,
Adu-mi cavalerul
din neguri de vreme,
Pe calul în spume
mi-nchine salutul,
Batist-ai arunc
şi vântul o flutur' ...
Vorbeşte-mi tu, lună
de el îmi vorbeşte,
În vers îmi coboară
cuvinte celeste,
Imaginea lui
pe ochi îmi aş
De la Sinaia în jos
acea călătorie cu trenul
acel zvon plăcut, cărbune şi ulei îmbibat de geamătul plecării
locul la fereastra zgâriată de păsări mari
pietre mici aduse de ploaie
discuţii despre ce ne dorim de la viaţă
acea bucăţică de ciocolată împă
S-au bătut pe lucruri ce nu le-au adus noroc.
Îmbătati de orgolii au căpătat învelişul trufiei
sub care îşi fac loc iluziile măririi.
Trecând multe bariere nu mai au suflu
ca peştii când urcă cascade,
alunecă cu şuvoiul de apă înapoi
şi nu se lasă.
Gân
Sângele s-a încărcat cu aerul sticlos al pădurilor,
arborii se tem de vântul morţii adus de oameni
şi apele repezi fără remuşcari se răzbună.
Trupul e atins de pulberi ca nisipul roşcat
pătrunde adânc până-n măduva cuvântului
şi starea în care se află
SENS
Îmi eşti un gând, desprins din nemurire
şi nu mai ştiu în care capăt te-ai ascuns,
rămâi un sens, în tot ce-am dăruit iubire,
chiar dacă depărtarea în toate a pătruns.
Rămân prin ceaţa timpului o vie mărturie,
o umbră ce sub perna nopţii adăposteşti
şi
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!