Blog

Scrisoarea a-LXX-a 

Sunt stele ce ades apar

În mintea ta, în ea visarea

Sunt şi mai dese clipele ce-n dar

Pe loc îmi pot da ea doar nemurirea.

Au mai rămas câteva clipe

Până în ea cea dăruită-n pripă

Când inimă şi minte stau să înfiripe

Ziua cea de născare şi când după

Doar ami

EU TE IUBESC...
(GV)

Eu,te iubesc...iubesc curat,
mă urc pe stânci, tu-mi dai o brâncă,
m-ai risipit, n-ai observat,
dar te iubesc, chiar, totuşi...încă !

Iubirea mea nu-i de vânzare,
o simt în mine stoluri încă,
tu-mi zgârii tâmpla-n depărtare
şi-mi s

Scrisoarea a-LII-a
(GV)

Să pot învăţa tăcerea, ar trebui să mă zidesc în piatră, în afara acestei lumi, undeva, într-un vad al aşteptării, cât timp, mai am pentru răspunsuri. Mi-este teamă însă că îmi veţi găsi gândul în adâncuri şi vei afla că mă nin

Scrisoarea a-LI-a
(GV)

Suntem la capăt de pământuri, între pereţii inimii şi singurătate, undeva departe, unde doar cuvântul ne ascunde, ca amurgul să ne rămână poezia atingerilor şi chemărilor din vis. Eu sunt flămând de ce îmi doresc, când solul meu

Eu te privesc ... 
(GV)

Eu te privesc în ochi 
şi-n jur se şterg copacii, 
sub zile încâlcite, 
de alte depărtări, 
au adormit în taină, 
iubirea lor săracii, 
s-avem iubito, pâine, 
s-avem şi aşteptări.

Zilele mele 
(GV)

Zilele mele, vor fi zilele tale, 
ca valul ce-şi caută stânca în larg, 
blândeţea s-asmută în lupi osanale, 
când ceaţa-i lipită, pe un rece catarg. 

Vulcanii din mine să-ţi fie sărut, 
atingerii noastre, mereu să mă închin, 
mi-e gura la p

Îmi plânge-n ...
(GV)

Îmi plânge-n ochi, iubito, o lumină,
un murmur, la răscrucea
unor gânduri,
plecarea celui ce avea să vină,
cât frig iubito,
spaime ... friguri !

Un alt cer vei avea decât al meu,
rostit, doar de tranşeele vocale,
în nopţi de zile,

Îmi plânge-n ...
(GV)

Îmi plânge-n ochi, iubito, o lumină,
un murmur, la răscrucea
unor gânduri,
plecarea celui ce avea să vină,
cât frig iubito,
spaime ... friguri !

Un alt cer vei avea decât al meu,
rostit, doar de tranşeele vocale,
în nopţi de zile,

Îmi plânge-n ...
(GV)

Îmi plânge-n ochi, iubito, o lumină,
un murmur, la răscrucea
unor gânduri,
plecarea celui ce avea să vină,
cât frig iubito,
spaime ... friguri !

Un alt cer vei avea decât al meu,
rostit, doar de tranşeele vocale,
în nopţi de zile,

Scrisoarea a- L-a

Nu voi respira niciodată mireasma florii semănată într-un vânt veşnic stingher, de către zeul mângâierilor. Asta nu pentru că nu aş vrea, ci pentru că mereu, deschid o altă poartă a vieţii, decât cea spre ape limpezite şi găsesc cât

Scrisoarea a -LIII-a
(GV)

Nu am vrut să povestesc lumii despre tine, de felul cum viscolesti în mine închipuirea, urcând din seva trunchiului de lut scrisul meu, pe care l-am ales ca mântuire. Sunt însă obosit, atât de obosit încât şi tălpile îmi sunt

Scrisoarea a XLVIII-a

Lumina este plămădită din cercul durerii, ea se încinge pe frunte, trece pe umeri şi se adună în tine, în ea te ascunzi, în ea eşti răspuns. Tremurul ei, urcă doar trepte albe, sub teama plecării în noapte, unde plouă ca speranţ

Yo soy de la rara escuela

Donde se aprende a soñar,

Yo sé que todo acaba y que

La vida no naufraga.

Yo no vivo engañado

Si siempre engañada está,

Haciendo donaire y juego

A mi adepto corazón.

Aliño siempre cimbreante,

Alcázares de esperanza,

Que tiene tu vid

                 Motto: ”Toamna este primavara iernii” - Henri de Toulouse Lautrec

Sunt patru anotimpuri care se tot perindă majestuos,

Și fiecare-n felul său este asemeni de frumos

Încât te-ntrebi ce demiurg le-a ticluit și proiectat;

Din toate însă nu

Cada hoja que arranco del  viejo calendario,

Sacude mis entrañas y anubla  mi conciencia,

Porque sé que despojo de una cuenta al rosario

De los días que retan de mi propia existencia.

Cada día que pasa más te acercas a mí,

Cada día que pasa mi duelo es m

Toamna n-a plecat, încă. Şi-a chemat cerul

să plouă,

să ude,

să spele

pământul de amintiri în culori de gri, de negru,

să-şi strângă paleta de frunze ruginii,

să scoată iarba de sub umbrelă sau doar umbre de timp,

să nu uite verdele până întoarce anul.

,

s

Of, țară, multe-ai mai răbdat în vremuri de restriște

Străbunii toți te-au apărat, dușmanul să nu miște

Nici granița, nici graiul sfânt să nu-l înstrăineze;

S-ar învârti toți în mormânt de ce va să urmeze.

Ai încăput pe rele mâini, samsari de neam și ța