Mi s-au strâns cuvintele buluc înăuntru
s-au prins unul câte unul și-acum
literele s-au transformat în gâze care
țipă dinafară și-mi zgârâie mereu
timpanele până ajung în forma
cuvintelor care aș vrea să ți le
spun sau să le șoptesc dacă ți-ar
plăcea să le

Am sufletul ce astăzi nu mă minte,
neliniști presărate-ntre cuvinte
și visuri care noaptea nu-mi dau pace,
dar eu le-nfrunt și gura mea îmi tace.
Am frunze moarte ce-au căzut în taină
și-au încropit a câmpurilor haină.
În cimitir mormintele mi-s sfinte...
A

 Replică sonetului colegei Camelia Ardelean
  „Cum să te agăți de cer fără iertare”

 Să mă agăț de cer fără iertare
 Este ceva nespus de greu -
 Dar sper că Bunul Dumnezeu
 Acceptă a mea-ncercare.
 
 Să am curaj doar cum știu eu
 Să cer poetică-

Într-un echilibru static

Plutesc precum apa din vin.

Totuși nu sunt un ostatic

Respir prezentul din scrutin.

Dar cu chipu-mi enigmatic,

Adesea par un balerin:

Într-un echilibru static

Plutesc precum apa din vin.

Nu aș privi în buletin,

Ar fi un gest acrobat

       (postarea precedentă)

       Moldovean

       Moto: „Răsărit de noapte: <Cum nici Moldova nu-i a mea/ Doamne, fără moldoveni în ea>” (distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele, 10 aprilie 2011)

       Există 28 de definiții în dicționarele

(capitol din romanul Cartierul Proletarilor)

-Roman Ion!!
Unul dintre cei care se ocupau şi cu paza mea m-a înșfăcat de guler conducându-mă în zig-zag:
-Hai, măi, ameţitule! Te duci până la camera două zeci şi doi, sus, la al doilea etaj. Vezi să nu c

Nu țipa toamnă în mine că nu e sfârșit de lume,
Sperii frunza de aramă, trezești vântul să le-ndrume,
Și-n foșniri și rotocoale spre un sol sărac de verde,
Le aduni să lâncezească până vlaga li se pierde.

Mă nasc în ochii tăi ce mă trăiesc închiși
Și mor în orice clipă ce-i seacă făr’ de tine
M-am botezat în sânge albastru de proscriși
Ce n-au rostit nicicând o sfântă rugăciune.

Când brațul tău discret obrazu-mi mângâia
Ți-am strecurat sub piele magie

Cum să te-agăţi de cer fără iertare

Şi cum să prinzi de toartă-un curcubeu,

Când printre nouri creşte-un aculeu,

Ce îţi străpunge palida visare?

Reanimându-ţi istovitul eu

Cu mici perfuzii de iluzii-amare,

Încrâncenată soarta ţi se pare,

Pe drumul şubred c

        Jocuri de cuvinte - valah si vlah

Apărut în culegerea „Istorii, comentarii, miscelanea”, vol. 12, Editura Armonii Culturale, 2020, sub redacția lui Ion N. Oprea și în : Revista Luceafărul (Bt), Anul – X Publicat: 08 Iun. 2018 (https://luceafa

Îndărătul ochelarilor grotești cu lentilă dublă, enormi și de cel mai desăvârșit prost gust, ea se simțea în siguranță și își putea ascunde nestingherită gândurile, frumusețea și inteligența prea sclipitoare, pentru a fi suportată de societatea în ca

Duminică, spre prânz, mă întorceam de la un amic când, îmi sună telefonul anunțându-mă că-i timpul să-mi iau pastila. Mă uit în dreapta, mă uit în stânga, văd o farmacie. Înăuntru, pustiu. Mă duc direct la dozatorul de apă, scot pastila, o arunc pe g

Noapte de vară - întârzie gândul
pe clipa rămasă la margini de cer
sub false dileme, venite de-a rândul,
cu vrajă adusă din umbre ce pier…

Revin întrebări din trecut, neștiute,
prin minte aleargă - nu știu încotro !...
Dar lasă în urmă noian de vol

Și-atunci mi-am zis Ia să mai urc câteva trepte

spre amintire Poate-o găsesc jucându-se cu niș

te cărți jucăriile ei preferate Dragă Kitty aveai

dreptate Condiția umană a luat-o razna Și nici

n-ai cui să i te plângi Nici un cui nu mai este la

locul lui De

Pe uliți prăfuite
de-a timpului tăcere
te caut azi ...
știu, tu n-ai nicio vinặ
e noaptea senină și orelor trec
sunt clipe din zboruri deschise
ecouri de foc
ỉn inimă tresaltă,
iar dorul de tine
se face simțit
în ochii mei verzi,
toamna se arată
iar glasul vremi

.

o rază de lumină ricoșează dintr-un ciob de oglindă
nimeni nu știe să-și explice lumina altfel decât ca pe-o iluzie
o iluzie este și timpul

fratele ei geamăn

mai leneș
sau cerul
o altă necunoscută inexplicabilă a ochiului nostru omenesc
în această dim

Pârlit a fost ş-acum e tare,

Obez se târă pe picioare

Lăsând în urmă o rumoare,

Incult poate să tot fie,

Tâmpit nu! E blasfemie!

Iar dacă doarme-n adunare

Ca un copil la alăptare,

I-apare-n vis o funcţie mare;

Având în cap idioţenii,

Născând cu mintea ciudăţ

Lumea e făcută din durere și zâmbet...
Florile-s duale.
Primăvara-i zâmbesc soarelui,
iar toamna-l jelesc pe acesta
până ce ofilirea 
le face una cu pământul din care s-au înălțat.
Atât durerea, cât și zâmbetul mi-au brăzdat chipul
trecut prin niște primăve