Blog

Blaise Cendrars- Note și poezii

Blaise Cendrars (nume real Frédéric Sauser) s-a născut la   La Chaux-de-Fonds, Elveția, în 1887. Tatăl sau era un afacerist, mama de origine scoțiană. Copilăria o face în Alexandria, Napoli, Brindisi, Neuchâtel și alte

Azi m-am uitat în oglinda oamenilor
și am văzut că fiecare 
își trage foc la oala lui.
Azi mi-am văzut sufletul 
și mi-am dat seama, 
pentru a nu știu câta oară, 
că n-aș putea închide ușa în fața unui năpăstuit
aruncându-l, de colo până colo,
ca o cârpă de

M-am născut lacrimă fără umbră,
Bob de rouă evadat de sub pleoapă de înger
Flacără strălucind fără să pârjolească
Mugur înfășat în mătase nețesută.

Mi-a lipit timpul aripi colorate pe umeri
Să pot zbura fluture în brațele tale,
Mi-am plâns toate lacr

Privirea mea de scorpion

Fuge spre piscul din zare,

Dar s-a blocat ca un pion

Ce-și caută alinare.

Gându-mi, ascuns pe hârtie,

Naște silabe-nflorite.

Pășește spre poezie

Cu ideile tivite.

Zâmbet? Iubire și taină,

Prospețimea dimineții

Ce-mbracă-ntr-o nouă ha

A trecut vara ca o adiere
iar toamna și-a cusut mantie nouă...
A rupt din nori a ploilor durere
storcând din ea cu mâinile-amândouă.
Îmbracă-n aur munți, păduri, morminte
și ploi aduce doamna de departe.
Eu stau pe prispă și o rugăminte
îi croșetez din slov

Știu că oamenii fac dragoste sau sex
- na! acum fiecare cuplu după cum preferă -
dar pe oricare dintre ele le-ar prefera
consecințele se produc inevitabil
prin continuitatea vieții și astfel fructele
dragostei și-ale sexului vin la un moment
dat fără să-ș

M-am oprit la mrgine de drum
să admir o floare 
macii roșii îmi zâmbeau
iar firul ierbii se leagănă în vânt
păsările cântă-n ramuri
greierii așteaptă-n seară 
cu vioara fermecată
lunei să-i cânte-o baladă
despre lumea minunată
calc desculță iarba moale,
mă vis

Apusul desenează frumos pe perete,

frumoase, colorate tapete.

Se odihnește un apus mai tomnatic,

lângă un pescăruș singuratic.

Un vas plutește liniștit în zare,

palide raze...scufundate în mare.

Pe un balansoar doi îndrăgostiți,

de atingerea mării ocrotiți.

O FRUNZĂ DE ANUL TRECUT

Ajunge-n fereastră, pe aripi de vânt,

o frunză pierdută de anul trecut,

aduce pe dungă un gând renăscut

din taine rescrise în sfânt jurământ.

Ascult jurământul privind în decor

la toamna venită deodată la geam

cu dorul pe care cândv

Orb nu eşti, dar nu vezi bine,
Cu ei pe nas bine îţi vine.
Halou îţi fac privind la soare,
E numai undă trecătoare.
Lentile bine şlefuite
Având şi rame oţelite
Rezistă timp îndelungat,
Iar azi cu şnur ţi i-ai legat
Imitând un om bogat!

Această scurtă poezie,
Cu puţină fantezie
Reuşeşti s-o descifrezi,
Ori poţi şi s-o memorezi.
Soluţia-i scrisă-n verticală,
Toţi o ştim bine din şcoală.
Intră mai în profunzime,
Hotărât vei da de rime.
Undeva ceva ascunde,
Lămurit eşti?Oare unde?

             (geografie lingvistică)

          (postarea precedentă)

          Cartea

          Moto: „Unele cărţi sunt gustate, altele înghiţite, dar prea puţine sunt mestecate şi digerate.” (Francis Bacon)

          Astăzi nu mi se permite introduce

Cap.21

Rezumat cap.20

George Apostol aproape terminase noua clădire în formă de hexagon, având doar de proiectat mobilierul, altfel spus de căutat pe internet și de comandat, fiindcă nu-l putea construi singur. Bucuria ducerii proiectului la bun sfârș

Până ieri, păpușa Dora

Asculta doar de fetiță.

Patul și-l făcea la ora

Unu, când era arșiță.

Șușoteau ziua întreagă

In grădină, pe-o băncuță

Că pisica cea pribeagă

A fugit cu o bărcuță.

Dora, puțin invidioasă,

Ofta după o plimbare.

Rupe rândul, cam colțoasă,

A

Să mai stai vară fugară, deși toamnele mă strâng,
Să culeg bucăți din soare chit că ici, un nor nătâng,
Îmi acoperă seninul, pune umbră peste flori,
Da un vânt complice mie, suflă, suflă înspre nori.

Invazia de neologisme

Din povestea dulce românească

Poate schimba frumoasele basme

Care au început să pălească?

Lumea e plină de vandalisme

Dictate sec de starea bănească!

Invazia de neologisme

Din povestea dulce românească

Se-ncurcă în frazeologisme

Și apo

Am alungat lacrima rece-a tăcerii     

Din filmul vântului încrustat în ploaie,  

Plantez o rază-ntr-a prezentului foaie 

Un zâmbet impulsiv redau omenirii. 

În timp, poate misiunea-mi e cam greoaie 

Și-i presărată cu ură și mizerii. 

Am alungat lacrima r

Arinii Dornei, peste ani,
cu amintirile la poartă,
așază dorul sub castani
să cânte pe viola spartă
un cântec fără început
venit cu umbrele opace
cândva lăsate în trecut
pe buza zilelor gonace,
cu brumele căzute jos
în nopțile cu lună plină
și ore ca