Blog

un om cade din neatenție de  la etajul zece

sinucidere

urlă ziarele

nefericitul e procuror sau a fost

asistenta de la Urgență  își șterge transpirația de pe frunte

după ptruzeci și cinci de minute de resuscitare

îl declară mort

Doamne, cât curaj îți trebui

Dacă mi s-ar aduce luna de pe cer,
într-o stângace încercare de a mă îmbuna,
nu aș ști unde să o păstrez
ca să nu fie atinsă
de raze și fluturi.
Dacă mi s-ar aduce soarele
nici pe acesta nu aș avea unde să-l pitesc.
Zorii mi-ar fi dușmani de moarte
i

Când zorii pupă lin razele care
tresar și suspină a dimineață
soarele poartă un dialog urgent și cât
se poate de deschis cu surorile sale
să nu mai strălucească așa tare pe cer că
trebuie să scoată în grabă așternutul
razelor la scuturat până n-or înc

Mansarde vechi se dezvelesc de coajă
Voind să ne arate cum atârnă,
Prin ele, ștreanguri împletite-n vrajă,
Căci noi avem nevoie și de smirnă.

La granițele sufletelor noastre,
Mașini își caută străin sălaș.
De ce să rătăcești prin lumi albastre?
Zâmbește! E

   
 Poezie Sonet
   
 Azi este-o zi foarte specială
 Prietene... la tine mă gândesc -
 Și vreau desigur să-ți doresc:                         
 O viată lungă și fenomenală.
 
 Ai versuri unice, care vorbesc
 În lumea noastră cea reală,
 C

 Adun din raze de lumină  
 Îmbrățișarea-ți minunată -
 O cos apoi cu multă stimă  
 În Curcubeu... ca niciodată. 
   
 Îmi scot vorbirea la iveală  
 Și visele ce le nutresc -
 Pentru o Muză literară  
 Pe care sincer o iubesc.  
  
 Te port pe culmi

Atunci când eram doar o fetișcană și mama se străduia să scoată din mine o copie a ei (femeia tipică, gospodina perfectă) pe vremea asta avea tot timpul "războiul" în casă. Durerea mea cea mai mare era că mă pregătise și pe mine oștean destoinic și m

ANEI

Las fereastra larg deschisă, ploaia dă să intre-n casă,
Mă izbește cu putere, dară mie nici că-mi pasă.
Muzica, discret am dat-o și rămân în contemplare...
Adierea dimineții mă îndeamnă la visare

Stau stingher pe-al meu fotoliu, obosit de prea mul

Făt-Frumos s-a încâlcit

Printre pietre și iluzii.

O fi fost el umilit

Sau e doar plin de confuzii?

Totuși n-a fost izgonit...

Fuge de „plăcerea gurii”!

Făt-Frumos s-a încâlcit

Printre pietre și iluzii.

Văzând că-i nefericit

I-aș dărui trei bucurii:

Zâmbetul

Mi-ai spus că luna tainic ne trădează
Când vântul indiscret suflă-n perdea
Eu cred că Ea e doar invidioasă
Pe o iubire ca a mea și-a ta.

Luceafărul nu-ți bea din cupă vinul
Chiar de-ar râvni la sângeriul lui
Așa că te aștept să-mi stâmperi chinul
Ți-

Cros în jurul trupului

Fug

Cu viteza gândului

Am învățat

Pe de rost

Biblia iubirii

Însă

La ce-mi

Folosește

Asta

Într-o

Lume analfabetă

Din

Toate

Punctele mele de vedere

Costel Zăgan, Ode gingașe

Așteptam o cursă București-Iași care urma să-mi aducă un colet. Cum am spaime de timp, am luat-o mai din vreme. La colț e o patiserie Fornetti de unde mi-am luat niște bușeuri cu brânză, iar de vis-a vis, o cutie cu bere.

Ședeam răscrăcănat și bobina

             (geografie lingvistică)

          (postarea precedentă)

          Bibliotecă

          Moto: „Venit-au peste noi hunii, dar nu ne-am făcut huni; fost-am cu avarii, dar nu ne-am făcut avari; venit-au bulgarii și nu ne-am făcut bulgari; fo

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
    
  
 
  
 Amintește-ți să-l imbrățișezi
 Pe cel ce este zilnic langă tine -
 Atăt la rău, atât la bine
 Și clipe minunate să-i creezi.
 
 Amintește-ți fără de suspine                                 
 Ca viața ta s-o

PĂSĂRI CALĂTOARE
(Neagu Corneliu, 23.08.2019)

Spre țări străine păsări călătoare
la început de toamnă trec în zbor,
le însoțesc până departe-n zare
cu ochii-ntinși pe-o aripă de dor.

De cum dispar, în cuget se arată
păreri de rău venite din trecut
pe-

ne întrepărtundem viețile tixiiți în cutii de chibrituri

în acele abominabile blocuri ceaușiste

moștenite din tată în fiu

și devenim încet-încet niște oameni din plastilină

modelați după zgomote

un fel de comis- voiajori antropofili

gen Gregor Samsa

gravit

Mi-am vârât într-o zi gândul 
într-o colivie aurită, 
crezând că nu o să mai zburde
pe meleaguri de dor,
dar acesta a zbughit-o printre zăbrele.
Nu-l ține încătușat nici ziua,
nici noaptea,
nici ploaia,
ci zboară pe aripi de vânt
spre nemărginire.
Mi

 Povestiri macabre în literatura lui Gabriel Garcia Márquez  

GARCÍA MÁRQUEZ IN HIS HOME IN MEXICO IN 2003. PHOTO: INDIRA RESTREPO.

Scrie soarta pe toate frunțile
de dinainte de-a se naște omul
despre ce va trăi sau ce i se
va-ntâmpla că cică oricât ar fugi
el de ea dacă-i scris așa va fi!

Și sunt scrise multe și mă-ntreb
unde-or avea loc atâtea scrieri
că unele frunți sunt mici și teși