Blog

se tulbură albastrul cer
de-atâtea aripi care bat
de zborul geometric în echer
când spre apus cocorii au plecat
pe câmp măceşele sunt rumene
pădurea plânge cu stropi de aramă
în sufletu-mi pustiul se aşterne
şi visele mi se destramă
iar tu cocor bătrân n-o

Am povestit în versuri câteodată
de țara cu povești nemuritoare
unde dispar copacii dintr-odată
sub cerul care plânge în izvoare.
Mor crengile căzute la pământ,
rămâne un deșert de disperare,
copaci răzleți, cu crengile în vânt,
se zbat lângă pădur

îmi sunt buzele însetate
şi trupul îmi pare un munte de sare
de unde sângele mi se adapă
şi sudoarea
chiar şi lacrima mea
abia mă târăsc
până la fântâna crescută-n pustiu
dar mereu ajung obosit
şi prea târziu
e vie fântâna
şi-acolo iar creşte-ntre

n-am crezut vreodată că iarba
poate fi aşa de albastră
cerul senin de un verde crud
că zborul păsărilor coboară atât de jos
încât poţi să-l atingi
şi vântul se încurcă prin şuviţele tale blonde
acoperindu-ţi ochii
cu ultima lui adiere
odihnindu-ţi privirea

               Viteza de lectură se măsoară prin numărul de semne citite pe oră . Cuvintele pot avea lungimi foarte diferite, funcție de texte. Pentru un articol dintr-o revistă sau un jurnal, numărul de litere corespunzătoare unui cuvânt este în med

ascunde-mă în amintirea ta
să mă poți vedea
de o să vrei
te voi aștepta
printre urme și tot ce am atins
când te căutam prin ploi
sau împreună ne miram
chiar dacă e toamnă
prea devreme-a nins
păstrează-mă în amintirea ta
să mă poți vedea
când dorul te va

Când pe cer o stea se aprinde,

De un vis drag îmi aduc aminte,

Melancolia nopții mă cuprinde,

Iubirea nu are nevoie de cuvinte.

Adesea iubite eu îți simt privirea,

Ochii tăi dragi iubirea o rostește,

Uite, pe geam te așteaptă floarea,

Sufletul mereu mai po

             Extras din Capitolul XV. Caracterul omului  prin scriere . Ludwig Klages , Vindecare prin scris, Editura EIKON, 2017/ 2/

             Scrisul poate fi considerat un dar divin. Referitor la acesta se mai poate vorbi de talent ,predispoziț

Un om fără trecut poate avea totuși un viitor, însă unul din viitor își poate inventa amintiri? Grea întrebare, dar prezentul, probabil, mă va ajuta să răspund la ea. Eu sunt Alma. Am fost teleportată din viitor... într-o gară? Comunicarea cu baza mi

Vă mulțumesc!

15 ianuarie 2018, la împlinirea a 168 de ani de la nașterea

lui Mihai Eminescu, atât de drag și necesar unui neam întreg !

Să vorbim azi de casă,

De dorul de acasă,

De ce simte inima ta,

De ceea ce se topește în ea !

Acolo este Viață

Unde este Iubirea !

Acol

După Acatistul Învierii

26 aprilie 2017, I-a zi  de Paște 

Lumină Nepătrunsă  ce chemi la viață credincioșii,

Cel ce stai de-a dreapta Tatălui fă-ne părtașii  

Învierii Tale, la  toate ce sunt spre mântuire  !

Cel ce Te-ai făcut cunoscut prin a pâinilor

Inima-mi bate puternic,

Precum un imens clopot ,

Pentru Tine, Doamne !

Mi-ai dat bucuria suferinței,

A luptei pentru oxigenul vital,

Cu hemoglobina din sânge !

Scrisu-mi devine trup .

Bucurase-vor oasele

Mele cele smerite !

Până la oase să  mă smeresc,

Precum

Fragment din Capitolul X cu același titlu din cartea  Vindecare prin scris , editura EIKON, 2017

Polifonismul romanului presupune o articulare din punct de vedere artistic al imaginii heteroglosiei din lumea socială- M.M.Bahtin

        Școala rusă și M

Sofia Brenner dădu buzna prin ușa secretariatului, deși, pentru felul ei de a fi, se putea considera că făcuse o intrare delicată, chiar subtilă. Cele două femei s-au ridicat ca alarmate de memoria marelui cutremur din 1977, dar s-au reașezat în mod

Trecutul și prezentul, împreună,

pe margine de timp nedespărțite,

pe zi ce trece-n cuget îmi adună

păreri de rău în haine de ispite.

Aud cum vin pe cântec de sibile

și mă cuprind îndată ca o teacă,

încerc să le alung dar sunt ostile,

cu amăgiri prezentul mi

cântă-mi lăutare la ureche
cântă-n surdină să aud numai eu
clipa aceasta fără pereche
ningă rebelă peste sufletul meu

cântă lăutare astăzi petrec
eu tristul clovn al efemerei scene
mă-mbăt cu-amarul zilelor ce trec
să pot să râd când inima îmi cerne