Primește-mă în dar

Sofia Doina Gavrilă

Edelweiss

De m-aș întoarce-n timp, aș cumpăra iluzii
Le-aș vinde pe magica clipă trăită-n doi,
Iar cerului i-aș porunci să nu nască confuzii
Și te-aș iubi, da aș iubi, până în ziua de apoi.

Eu voi picta lumina cu v

Din țărm în țărm,
Intenții meschine;
Trenul demult a plecat-
Prin câte-o fereastră,
Mai poți vedea orizontul.

Blazoane pierdute-n
Vinul de cucută-
Pe ale mării piedestale,
Bufnița albă
Țipă.

Vis de triton,
Sub pleoape ard mocnit
Jelaniile-
În urma, 
F

Țară mândră, plai de dor, ești pe mâna hoților –

Ți-au răpit și viitor și pământul din ogor,

Fabrici mândre, combinate, azi sunt toate demolate,

Iar pădurile sunt toate, retezate, exportate.

Țară mândră, plai de dor, nu mai ai nici ajutor,

Românașii stau

DILEME
(Corneliu Neagu, 15.08.2019)

Adună plopii crengile-n fereastră
cu frunzele întoarse-n asfințit,
pe masă plâng garoafele în glastră
văzând că te aștept dar n-ai venit.

Și somnul mă cuprinde dintr-odată,
aș vrea să dorm dar încă te aștept,
din col

Cap. 19

.

Rezumat cap. 18

George Apostol desface coletele trimise de prietenul său Bitere, cu subansamblele hidrotehnice cerute, trecând imediat la montarea lor în Anexa electrică, în timp ce Agnisia Mărgărit are o trăire emoțională intensă, indusă, pro

Anotimpul singurătății mi-a umplut de ceva timp fragila existență. Mă consolez că poate-i mai bine așa, alăturând și libertatea pe axa secundelor care-mi clădesc zilele, săptămânile, anii. Dar iubirea? O lacrimă își conturează trupul pe chipul meu lu

Acasă nu-i doar un cuvânt care
înverzeşte-n fiecare primăvară
Acasă-i chiar primăvara condiţiei
umane Locul de unde toţi ne înăl
ţăm Sperând că vom atinge cândva
cerul Nu ne reţine nimic Nici iarba
prin care ne jucăm Nici şcoala ce 
ne dă fiecăruia

DESTIN ȘI HAZARD
(Corneliu Neagu, 13.08.2019)

Se-nvârte roata vieții
în ritm năucitor,
iar clipele în goană
se surpă peste noi,
grăbit trecutul pare
desprins din viitor,
măruntele instincte
ne lasă tot mai goi.

Dar vine o chemare
trecută prin destin,

nu mi-am pregătit nici glasul

nici vorbele

și nici oftatul

dar toate-mi vin deodată

ca stoluri de gânduri și idei

să-mi sape harnice

pe-ndoitele  perne

fântâni de remușcări

complice la sinucideri

cu atâtea fețe schimonosite

în strigătul nebun al nopții

tot aţip

Mă-nconjoară din toate părțile
gândul dorului de mine
mă strigă și mă-ntreabă
unde am plecat în ultimul timp
căruia nu-i pasă de zilele mele
când pașii și-i îndreaptă spre
tot înainte de sufletul meu
care fără să vrea aleargă după el
printre secunde și minut

− Tăiați! striga regizorul. Nu-i bine! E greșit, greșit!

− Dumneavoastră a veți o viziune asupra secvenței, l-a informat actorul, stând cu mâinile în șolduri, și eu o am pe a mea. Sunt dispus să fac un oarece compromis, dar, în cele din urmă, trebuie

La mare, fără parale

Azi nu beau cafea pe plajă,

Căci prețul i-a explodat.

Stau ca prostul, doar de strajă

Și zâmbesc puțin… ridat.

Singur la mare

– O berică, chelner, rece

Și o pizza măricică.

– Prețul o să vă înece!

– Nu-i bai. Dă-mi și o… gagică?!

Năpâr

             (geografie lingvistică)

         (postarea precedentă)

          Șampanie

          Moto: „Știați că pentru a primi denumirea de șampanie, această băutură trebuie să fie produsă doar în regiunea Champagne din Franța, iar celelate primesc d

la capătul drumului nu mai există nimic. despre cer nici nu poate fi vorba. cerul  e doar o iluzie cum ne spun oamenii de știință. cele lăsate în urmă la fel. nu-s decât niște imagini într-un stik de memorie. dimensiuni  mnezice de prisos. ce mai poț

Astăzi de dimineață o rândunică desena cercuri concentrice pe cer
O barză mândră de tenacitatea puilor pune la cale o expediție
Câteva frunze palide dau semne de bătrânețe precoce
Pământul cu buzele crăpate adulmecă cerul
Dorul de o ploaie curată îi

Este o minune bucură-te Cât mai
ai timp Aş vrea în romanul vieţii O
pagină a bărbaţilor Unde să putem
vorbi sau tăcea în voie Tot despre 
femei imposibila problemă a condi
ţiei umane Paradox familiar(l) Am 
în faţa ochilor ce-mi doresc Şi totuşi
Sub fusta f

 Tipărită în „Istorii, comentarii, miscelanea”, vol. 41, Editura Armonii culturale, 02021, sub îndrumarea lui Uon N. Oprea

          (postarea precedentă)

          Cânepă

          Moto: „Cine-şi mănâncă sămânţa de cânepă, rămâne gol” (proverb române