Blog

Te privesc şi n-aş crede că eşti tu,

o umbră aşezată peste iubire

suflet răvăşit în patru zări

 paşii tăi se despart de mine

 alunecând pe valul nopţii

 în mantia răbdării aştept...

 nu reuşesc

să descifrez cuvintele de adevăr

 nu ţi-am spus niciodată

 că as

oare să-ți spun și azi că ești viciul meu

și insistentul nopților de umblat

pe după lună

nu-mi pot scutura pleoapele de nesomn

nu mai pot arunca cu mii de ocări

în bufnița fantezistă

plină ochi de previziuni sumbre

ce-as mai vrea-o sinucisă

cu belladona înt

Ne-am întâlnit atunci când un nou portal s-a deschis în fața cofetăriei.

Unchiul Yan tocmai ne povestea, hâtru și ca s-o enerveze pe mătușa, cum descoperise acest magazin urmărind fusta unei blonde apetisante, atunci când am ieșit din interdimensiune.

Se face noapte în cuvânt,

Cochília sa e-aşa neclară

(Azurul nu-şi mai ia avânt

Neliniştea îi dă pe-afară)!

A ruginit elicea lui,

Iar zborul nu mai are clocot;

Sub diacritice-un cucui –

Vocalele scrâşnesc în  tocot.

Doar triluri fade se aud

Din amalgamul de

De nu m-aș îndoi, aș crede absurdul făr-al cerceta,

Doar cercetarea poate-accede către-adevăr ce poate sta

În fruntea mesei biruinței, a spiritului ce-i cuprins

În toate laturile ființei, de Duhul Sfânt cel Necuprins.

A studia și-a înțelege, nu-nseamnă-

Pe un monument funerar

al cimitirului din Sebiş

stă sculptat epitaful:

„Lumea e o umbră,

Viaţa e un vis,

Sufletelor noastre

Cerul e deschis.”

Femeia care e îngropată acolo

se numeşte Nădejdea.

(Nu e metaforă, se poate verifica).

Pe un alt monument funerar

al ci

ÎNGERII DE ALTĂDATĂ
(Corneliu Neagu, 25.07.2019)

De mă-ntorc cu gândul înapoi,
căile îmi par mai încurcate…
Ce-a rămas în urmă după noi? –
doar iubiri ce plâng neterminate.

Tușă trasă dintr-un vechi clișeu,
ne vedeam în fiecare seară,
zorii zilei arc

Cap.16

Rezumat cap. 15

George Apostol își urmează cu încăpățânare instinctele, lăsându-se acaparat de realizarea proiectului său, uneori până la epuizare. Descoperă între timp latura feminină a Agnisiei Mărgărit, și află că ursul, care dăduse buzna la

- Întâi de Prier, fără păcăleli -

Vi se pare o păcăleală de întâi aprilie? Ei, bine... "glumind poți spune orice, chiar și adevărul"
(Sigmund Freud)

Începe o nouă săptămână de prelucrat menta în habitatul albastru al viețuitoarelor încă arboricole, ne

Când valuri vin să te inunde-n noapte

Cu-a lor pleiadă de minuni stelare

Și te cuprind hipnotic între șoapte,

De te-ai lăsa purtat către visare,

Mai bine să rămâi prezent în ele,

În agonie să te lași purtat,

Să fii un rege-al mărilor rebele,

Un teuton al bă

După moartea unui om, cei care rămân în viață au tendința de a se lansa într-un joc naiv de declarații ce vizează premoniții, semne și mesaje din lumi pe care nu le-au cunoscut niciodată. Teama de moarte a oamenilor când își văd apropiații puși în gr

Cndoleanţe ! Dumnezeu să-l ierte!

          (postarea precedentă)

          Ciorbă

          Moto: „Ciorbă: băutură mâncată.” (Janet Nică)

          Ciorba (din turcă çorba) reprezintă în bucătăria românească, la dejun (rareori la cină), un fel de mâncare principal, tradițional. Cior

Nu face negustorie
Şi n-are-n spate giubea,
Însă şi pe datorie
...Dumnealui întruna bea!

  În munții Codrului din Apuseni  
  În astă seară viscolu-i în toi -
  E iarnă mai ceva ca-n alte ierni  
  Cum poți să vezi doar pe la noi. 
 
  M-ascund în șura-cestei case 
  Ce mi-a ieșit întâmplător în cale -
  Mă-ntind în

Curg stelele în vadra lumii
Din care prind a bea nebunii
Și Luna-i gata să adoarmă
Cu cotul sprijinit de-o cană.

Îți strigă numele pământul
Te caut din ochi și eu și vântul
Din vadra lumii-ncerc să gust
Mi-e sete, dar nu pot să-nghit.

Ooo, prințul meu,

În trupul meu bolnav de lipsa ta

Se-aprinde-o lampă tristă de veghere,

Îşi scutură candoarea o lalea,

Sub ploaia ce desparte emisfere.

Iubirea frântă, scoasă la mezat,

Învăluită-n ceaţă purpurie,

N-a fost un curcubeu, ci surogat,

Un tremur suferind de-anor

Toată întinderea mirosea a copt, a maturitate. Iarba uscată se spărgea sub greutatea picioarelor lor.
Fiecare pas avea zgomotul unui fâșiit. Era vară. O vară ploioasă care întârziase totul.
Se roșise cerul serii de parcă era brăzdat cu limbi de foc.

 ai fost mișcarea clipei mele                    
 atât cât am clipit din ochi -
 fără pretenții între ghilimele
 și fără a-ncerca să te deochi.
 
 am vrut să te iubesc fără să știi
 de existența mea cea efemeră -
 eram poet în nopțil