Blog

Când am scris despre iubire, 

De speranță, nemurire,

Mi-a șoptit un glas frenetic:

„Domʼ Poet, ești cam patetic!“

Când am scris de națiune

Și de rădăcini străbune,

S-a răstit un grai străin:

„Domʼ Poet, ești cam șovin!“

Când am scris despre hoție,

Incultură ș

Se tânguie mai tare Pământul,

ziua spre noapte se destramă,

banca noastră încet ne cheamă,

strada - și schimbă veșmântul.

Frunzele mi-au acoperit gândul,

adun câteva frunze triste în ramă,

la geamuri o galbenă maramă,

șuieră în noapte supărat vântul.

Ascult

          Jocuri de cuvinte – exploatarea sexuală

       Iată că aflam de la Denisa Dudescu, vineri, 09 octombrie 2020, 12:52, despre un caz revoltător în Bihor, unde mai multe persoane, printre care și minori, au fost exploatate de un bărbat de 60 de

Ai desenat un curcubeu

pe cerul sufletului meu;

nu cu creioane colorate,

ci cu aluzii mie asortate.

…

La fel ca altădat’,

am colorat și eu

un cer adevărat,

fundal de curcubeu.

…

Adăugat-am, mai apoi,

și porumbei, tot doi,

să ilustreze pacea și căldura

din sufletu

Ne revine datoria să amintim cititorilor un mic detaliu din primul capitol al scrierilor de față, respectiv cel al despărțirii adultescentului de iubita lui, când el a încercat să versifice reproșuri infidelei. Deloc întâmplător, îndrăgostiții de atu

plouă afară
o ploaie amară
chiar dacă e vară...

tu stai într-o gară
şi-aştepţi trenul de seară
să treacă iară...

în care să urci
dacă apuci
să te tot duci...

prin ploaie bulbuci
pân' la răscruci
să nu te întorci

vreodată aici
nici măcar să zici

ce viaţă a

Se lasă toamna încă aşteptată,
părerile de rău se-ntorc pe rând,
pe-o margine de clipă-ntârziată
la ușa gândului ajung dansând.
Și mă cuprind regrete nedorite,
fără să știu de am greșit cumva
când dorurile-n straie de ispite
visau adânc pe nori de mucava.

De mă-ntorc cu gândul înapoi,

căile îmi par mai încurcate…

Ce-a rămas în urmă după noi? –

doar iubiri ce plâng neterminate.

Tușă trasă într-un vechi clișeu,

ne vedeam în fiecare seară,

zorii zilei arc de curcubeu –

drum știut, cândva, pe dinafară…

L-am pier

ninge peste oraşul ruină
şi câini vagabonzi
peste oameni cu mersul mecanic
de miriapozi

ninge peste mâna întinsă-n abis
cerşind în avans din ziua de mâine
sau scormonind în gunoaie
după aruncata fărâmă de vis
după bucata de pâine

e-n jur atât de curat
căc

Fetița și mămuța n-au ochii albaștri, da’ tătuțu da! Nici buze pline n-are mămuța, îs subțiri ca două nevăstuici flămânde, pe când gura tătuțului e așa bogată! Curg poveștile duium, ghicitorile –adevărate încuietori pentru buna, dar mai ales glumele,

azi, ar fi trebuit să cheltuiesc banii puşi de-o parte
pentru ziua ta - o sumă simbolică,
certându-mă de fiecare dată, că-i risipesc pe fleacuri.
zâmbetul cu care mă întâmpinai,
era una din marile mele bucurii dintr-un an.
"de ce-ai mai plecat de-ac

Toamna ne-nvăluie cu parfumul,

Când frunzele-și schimbă culoarea,

Numai tu îmi înțelegi chemarea,

Parcă și timpul a mai uitat drumul.

Ce taină ascunde  supărată zarea,

Toamna rece mângâie tare malul,

Valurile lovesc supărate țărmul,

Murmură printre ani tri

Tăcerea rece-a orelor ce zboară,

cu aripa-i întinsă mă seduce,

din depărtări, în fiecare seară,

un dor rebel în suflet îmi aduce.

L-așez în partituri de triolete,

să îi alin durerile-ancestrale,

dar, răscolind apusuri violete,

își pregătește armele virale.

azi m-am întors în satul meu,
ca un străin, necunoscut...
acasă, doar aici voi fi mereu,
aici, de unde visul a-nceput.

pustiu e-acuma în ogradă-
în loc de flori cresc buruieni
și gardul într-o parte stă să cadă,
de-atâtea ploi, de-atâtea ierni.

o ușă s

(blagiană)

Încolţeşte marea în privirea ta,

Gheaţa dintre inimi într-un val se sparge;

Degete de soare, după o perdea,

Mângâie surâsuri prinse de catarge.

Peste fruntea zării joacă pescăruşi,

Susură lumina-n tonuri de opale;

Tu mă iei de mână, mă strecori

am trecut pragul unui muzeu
într-o zi de treisprezece -
pentru că nu trebuia să fiu superstiţios...

prima cameră era luminoasă
cu multe jucării
păpuşi mutilate, mingi de toate culorile...
aici puteai să faci orice,
chiar să spargi o cană sau un geam,

o ploaie rece se cerne
peste îmbătrânite frunze
din zborul efemer
vântul le aşterne
covor multicolor
dumnezeiesc

eu rătăcesc pe cărări arămii
cu pasul usor
frunzele-abia să le-ating
să nu le strivesc

plouă octombrie în ore târzii
şi timpul simt cum mă cer

Văzut din spate, domnul Târtănel părea deosebit de impunător, pășind încrezător pe caldarâm cu brațele răsfirate. Câțiva pași să fi făcut și îl puteai observa și din față. Pieptul îi sfredelea provocator boarea anemică de aer, căci mergea contrar vân