Blog

M-am rupt de liniştea dintr-un muzeu de artă
de dragul cuvintelor şoptite,
gândurile îmbrăcate de sărbătoare
hoinăresc prin imaginile admirate.

Nopţile din culori adorm în tablouri,
întunericul se preface în umbre de fantome
pierdute-n extaz de plăcer

   Poţi să schingiuieşti, să răstigneşti, să-l târăşti prin tot deşertul pământului, dar

să nu târăşti prin noroi sufletul unui om indiferent cât şi cum te iubeşte.

   De iertat, te iartă încă dinainte de a greşi, pentru că te iubeşte. Iubirea încape

Prin clepsidră

timpul trece,

se scurge-ncet și liniștit

și câteodată poticnit,

câteodată mai alert,

trece, trece... impasibil.

Omu-n lume-i un grăunte

de nisip în grea clepsidră,

imposibil de întors,

ca să curgă timpul  înapoi...

Ioan Friciu, Sibiu 17.07.201

Cântă la viori din lemn fulgerat
cu acordul muzelor pădurii
până la întruparea în faun.

De o vreme încornoratul stă şi priveşte turmele
şi în cântec de fluier tânguitor
îşi duce viaţa însemnând pe un băţ
trecerile stelelor pe deasupra capului.

Din cân

Slovele-au rămas acasă

Azi timpul cu umbra de lut se coboară

 În visele sorții pentr-un ultim sărut

Și vântul se zbate în timp ce măsoară

Cuprinsul durerii din stele căzut.

Dar clipa uitată-n foaierul de zodii

Se scutură-ndată de zloata de vremi

Zvârlind

Ce sunt?

Un casier. Scanez iluzii. Trăiesc murirea în amintirea viselor de mâine.

                                                                                           17.07.2017

Prea tristă durerea coboară în mare

Din imnul iubirii nevrotic se-adapă

Cuvinte de dor cu al inimii chin

Iar cerul cu lacrimi lovindu-mă sapă

În ancora vieții cu norii ce vin.

Prea tristă durerea coboară în mare

Și  iată o odă mă-năbușe-n gând

Dar cântec

Calatorii geodezice, Suedia 1997 – Studentii, dialoguri sociale (X)

(din volumul „Lumea se grăbește”, apărut la Editura PIM Iași, 2017)

(capitolul precedent)

Lecții cu studenții și dialoguri sociale

Moto: „Ca profesor, atât de mult le-am repetat stu

(sonet)

Atinși de frici, mai scuturăm perdeaua

La geamul viu al iernilor din noi,

Înghesuiți în vechiul mușuroi,

Ce-și cară fericirea cu ocaua.

Prin visele-adunate în convoi,

Sulemenim ades cu bidineaua

(Strângându-ne la zâmbete cureaua)

Și soarele, pe chip

Se mai distingeau doar foșnetele celor care se propteau cât mai confortabil în scaune, doamnele care își fixau gentuțele pe pulpe, câte un tuset izolat și, câte-o sămânță spartă între dinții vreunui nerăbdător, căci și aceștia, învolburați în bucuria

   Mă dor cu dorul.

Dorul nu se vede, se simte.

-          Tu. Tu îl vezi?

                                                                15.07.2017

Simţea baba Valiana cum aţa vieţii

se deşirase prea mult la picioarele-i tremurânde

şi se-ncâlcea în unghiile-i groase

punând piedică sângelui care se-mpotmolise

în varicele care tresăreau întruna sub pielea zbârcită.

Când acest simţ îi tăia respiraţia

cas

Clipa cu tine
aducătoare de ploi
acoperă timpul
cu roua fericirii
aripă de vânt şi cântec
născută din iubire
miraj al existenţei
făclie - aprinsă
păstrată-n dorinţa
din zâmbet şi lacrimă
muguri de lumină-n
orice anotimp
vocea ta vibrează
în ochii nopţii tărzii
fi

      În parcul din fața blocului erau două alei  în forma Literei X din centrul căreia pleca o altă alee către cele două mese de șah, înconjurate de băncuțe. Aici își făceau veacul, la cea mai apropiată de stradă, eroii noștri: patru bătrânei simpat

   De mi s-ar încrucişa ochii şi tot aş desena cerul cu privirea,

de mi s-ar strâmba gura şi tot aş scrie clipa,

de mi s-ar înmuia degetele de la mâini şi legate şi tot ar vorbi iubirea.

   Mi-aş învăţa degetele de la picioare să strige (dincolo de tăce