Blog

În Noaptea Sfântă a-nvierii
Creștinii toți aprind făclii,
E și vestirea primăverii
Ce vine pentru morți și vii.

Aud cum îngeri suflă în trompete,

Revarsă cerul lumină peste noi

Când slujba de-nviere este în toi

Și heruvimi în alb coboară-n cete.

E sărbătoare și-n cripte, la eroi

Comemorați tăcut, cu flori discrete;

Aceste fapte nu sunt desuete,

Că ei, fost-au sacr

Piatră

desprinsă

din munţi şi pământ

rostogolită în ape

sau

pusă-n preparatul construcţiilor

pari invicibilă

firele de iarbă se-mpiedică de tine

dar nu le e greu să te pătrundă

pentru a ieşi la iveală

triumfătoare.

Piatră

cuminte ca o floare

supusă oamenilor şi c

Îmi culc gândurile alături de vise,
nopţile le strâng în braţe,
zilele le frământ ca pe o pâine
în palmele mamei.

Aud sunetele cum se desfăşoară luminos
în vocalele cuvintelor,
ies din călimară cu rădăcini cu tot
şi le răspândesc prin sufletul înrobit

              ( Gânduri )

Dacă nu poţi dovedi
           existenţa lui Dumnezeu,
                              nu-l mai invoca!

Din clopote bătute-n depărtate zări,

Zâmbesc în rouă boabele de stele...

Ochiul cuprinde şoapte fericite;

Ne înrobeşte simţirea cu o naştere picturală –

Taină a Universului.

Sunt zile cu depărtări senine,

Dă-n muguri seva pământului,

Dă-n frunze bucuria l

Doar suflet se revarsă din floarea care... pleacă,
de parc-ar fi fereastră ea însăși... ca să tacă!
Dar din tăcerea florii au înflorit... cuvinte
în care înțelepții au pus un gând... cuminte!

 Astă seară…dansăm în familie

                                                                                 Mihail Toma

                                                                         https://casuta-cu-povesti.art.blog

   Au venit toţi pe c

Anii îmi trec printre degete
sunt atât de puţini,
timpul îi fură odată cu fiecare clipă
de parcă-n infinitul său ar avea nevoie de ei
n-are.

Privesc drumul cum se apropie de capăt
şi nimic nu-i sigur,
mă dor cuvintele înainte să le spun,
scrise, lumin

Ne-am născut pe-un teren seducător pregătit pentru dorinţe

Care ne metamorfozează într-un fel de alchimie bionistă,

Ne-nvăluie şi ne-asediază, metodic, cu felurite trebuinţe –

Cele mai inconştiente şi, totodată, raţionale din câte există.

Toate erorile

Povestesc poezii… aproape numai din citate,
aduceri aminte ale… Cui… din Adânc(?)
Venit înăuntru, la masa mea săracă și tainică,
mi-a dăruit viziuni ale timpului său, Veșnic,
timp strâns cu genunchii la piept, ca un… Prunc…
viziuni ale timpului său… 
ce și

Sufletul s-a despărţit, s-a depărtat de trup sau invers.
Nu ştiu, e primăvară afară şi e cald.
Nu-şi mai aveau loc împreună. Unul şi-a întins aripile, şi-a luat cerul, celălalt a întins pasul, picioarele, şi-a luat pământul.
Fiecare îşi înfloreşte

Sub pleoapa-n adormire legată-n noduri ude,
străluce un luceafar dorit să-mpărtăşească,
un vis de evadare, dar, nimeni, nu-l aude,
ca pod de stele mii în ceruri să-i croiască.

Ar vrea să-şi faurească în noapte, aripi albe,
în zborul lui divin să ţeasă

Deși e primăvară, se simt ultimele zvârcoliri ale iernii, ploi reci, vânt surd ca un țipăt rămas fără cuvânt,  frig mai intens decât atunci când ninsese și făceam fotografii pe malul Dunării, ceața ce se-ntinde dincolo de fereastră mă  sufocă și ni

Oamenii sunt altceva decât sufletele plecate în alte stele,
eu doresc să rămân cât mai mult pe pământ,
dar cineva mă grăbeşte
nu-mi lasă întregul să se bucure de părţile sale trupeşti
şi le pune la încercare de moarte.

De fiecare dată scap clipa subli

Despre lună de-aș vorbi

Multe aș putea înșirui...

Câte-n soare și în stele

Ți-ar spune buzele mele.

Se-arată-n miez de noapte

Și cu degetele-i boante

De fereastră se agață.

Prin odaie, ca o hoață,

Tot pe vârfuri, în tăcere,

Scotocește prin unghere.

Răscoleșt