Blog

Printre două fumuri de ţigară

care s-au încăierat

după capriciile unui vânt

ochii noştri s-au întâlnit

prima oară.

Nici eu

nici tu

n-am fi crezut

că-n acea autogară unde gerul

se-ncăpăţâna

să muşte adânc din aer

şi

vreo doi-trei călători

ca şi noi

aşteptau cursa d

 … e cerul gri.

Trei ciori stinghere așteaptă pe o cracă, cuminți

Sperând că popa o să tacă, și-ncepe și să plouă

iar ea se strânge-n mine și-mi amintesc de ea,

 cât de fierbinte… și-a dracului era.

Am o erecție necuviincioasă, 

mă răsucesc pe-un crac iar

         Călătorii geodezice – Barcelona, 1995 (III)

(capitolul precedent)

         Barcelona

Municipiul Barcelona este situat în nord-estul Spaniei şi este capitala provinciei Barcelona (7.733 km² şi circa 4.600.000 locuitori) şi a regiunii (autonom

Născând uimiri în ritmul cuvintelor  nerostite,

Aerul tremură-n stoluri pe-aripile dorului verde

Al mugurilor sub ale căror elitre se-ntrevede

Spectrul renaşterii luminii din zăpezile-osândite.

Natura explodează la fiecare-atingere de sensuri

Crescând pu

Dragostea mea s-a urcat
eu nu aveam aripi,
am încercat să zbor,
dar am căzut la pământ.

Te aștept la râul păsărilor de apă
cu sufletul în cuibarul din arini,
să te văd cum treci vadul
spre sat
și timpul s-a oprit în loc
agățat de o margine de cer.

Tu n

Înfloresc amintiri sub cascada de ploi

(Anotimpul de jad se-oglindește în noi):

Când la pieptul tău blând, universu-l simțeam,

Fericirea-și cresta primăvara pe ram.

Pentru zâmbetul tău – un concert de viori,

Ți-aș aduce, în vis, nemurirea din s

CIUTURA GÂNDULUI

Ciutura gândului încă, mai scoate mâl-întrebări,
izvor ce n-a secat printre pereţi de mirări,
am zugrăvit-o cu zâmbete şi i-am adus flori,
chiar de braţul i s-a blocat în zidurile-aşteptări.

În plopul stingher vântu-şi toarce caeru-n tăce

E o aromă de iubiri trecute
mai intensă decât au fost odinioară,
n-am uitat nimic din cele întâmplate
şi nu ştiu de ce le gust savoarea
acum când sunt prins în chingi
ca un cal dus la potcovit.

Nu ştiu în ce ape mă scald,
marea vine cu valurile ei alb

Ca o aţă subţire

apari dintr-un neant

indiferenţă!

Te strânge omul

până te face papiotă

apoi te bagă pe gaura

unui ac şi te coase

pe sufletul altora

care nu-nţeleg

că neantul tău

sălăşluieşte

în centrul

unui deşert

necunoscut ţie.

Se mai rupe

când sfezile

dintre oam

          Călătorii geodezice – Barcelona 1995 (II)

(capitolul precedent)

          Toponimia Spaniei, mijloc de cunoaștere a istoriei

Moto: “Viitorul si trecutul

          Sunt a filei două fețe,
          Vede-n capăt începutul
         Ci

Zăceai de ceva vreme. Cu fiecare zi care trecea parcă mă pietrificam, mă detaşam de tine fără să vreau. Încet, încet, nu-te mai cunoşteam. La început, încercasem să mă mint, să te mint.

 Îţi simţeam frica şi lupta, dorinţa de a mai fi puţin

Gândurile se îmbinau cu prezentul şi amintirile în mintea ei, în aceea zi,  când după atâţia ani îşi adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate, fără un      motiv bine conturat. Pădurea  respira aramă, era toa

                                                    tatălui meu – comandor ing. Constantin Cheşcă

Colonele, va veni o zi

când ne vom plimba împreună

mână în mână pe Câmpiile Elizee

râzând atât de mult

că până şi zeii din Olimp

vor fi geloşi pe veselia n

Sunt lacrima celor ce n-am putut fi

râsul celor ce am ales sa fiu

sunt dorul lucrurilor

pe care nu le-am uitat

şi uitarea celor

ce n-au vrut să mi se-ntâmple

nostalgia a ceea ce am fost

speranţa celor ce vreau sa devin

iubirea pentru tot ce pot simţi

SUNT CL

Aripile nu-s decât

visele duse până la cer

mai învaţă o dată

că lumea e la picioarele poeziei

că dimineţile-s poezie

că nopţile-s poezie

că iubirile  - imensele iubiri

sunt doar o nesfârşită poezie

mai mare decât lumea

şi decât toate universurile la un loc

muz

                                                         Motto: „Natura a făcut două

                                                                      lucruri mari: amorul şi moartea.”

Am îngenunchiat de mii de ori în fața omenirii ca la o confesiune

și Dumnezeu m-a mângâiat și m-a învățat rugăciuni

pe care le-am închis între aceste file

cândva fericirea era mare, uriașă

și se întindea peste lume în mii de culori nemaivăzute

îmi crește

stele în deşert

zeii aleargă

prin lumina divină

noaptea închide

şi deschide

trupul lumii

în depărtare

ca-n poveştile arabe

palatul emirului

strâng mâna lui DUMNEZEU

în sufletul feeric

aştept

stăm faţă în faţă

răstigniţi pe istoria

dintre noi

sinucigaşi din amo

privesc in sus

albastru nemaiîntâlnit –

cerul Egiptului

toata culoarea zilei

coboară în amurg

plâns de fericire

deşertul aleargă

e visul copilăriei

„al salam aleykum”

mirosuri dulci

de la terasă privesc

necunoscutul tăcut

*

ascult chemarea deşertului

nisipul