Blog

În căutarea sinelui pornesc în fiecare zi

ca o pasăre spre depărtările neştiute

lumânările mele au ars mereu până la capăt

vezi, m-am născut din nou cu trupul, cu sufletul

mâinile tale au ridicat mănăstiri pentru îngeri

CATEDRALE DE VISE

în care timpul se

                                                   Motto: „ploile nomade îşi ridicau cortul din sufletul meu

                                                                păşeam ostenit, fericit

                                        în memoria prof. univ. dr. Ştefan Stanciu

După-amiază ruptă din pânza copilăriei

o pisică dormind în grădina înecată de iarbă

o rază cade peste mirosul molcom de copilărie

SE ADUNĂ ANII ÎNTINERIND ÎN AMINTIRI

ca o

Cerul scandinav mă arde

cu stelele ce-mi cad peste suflet

pe trupul captiv privirii lui

muzica se desface fâşie cu fâşie

rămăşiţe de vrajă

flamenco zămislit din ascunzătoarea timpului

ochii lui se hrănesc cu sângele meu

cu petalele ce-mi cresc pe răsuflări

p

„Barbie” îi spun copiii

e zâna ce scrie poveşti

dar le şi trăieşte

mănâncă poezie pe pâine

şi-şi pictează universul pe pleoape

ea deschide în fiecare zi

Poarta Zeilor

se roagă pentru bucuria lumii

şi-aprinde stele în chip de lumânări

pe speranţele ei albastr

                                        Motto: „Fereastră deschisă sunt.”   

                                                           (Attila Balasz)

Să va spun ceva despre mine:

uneori sufletul meu e una cu mănăstirile cerului

hârtia pe care oamenii

                                                          Motto: „Şi de atunci nu s-a mai făcut noapte

                                                                        pe pământ.”

Eu nu mai calc de mult pe pământ

paşii mei sunt înalţi

mereu mai înalţi

din poeme şi clipe

mi-am făcut o cale nevazută

spre iubiri adorate

am alergat kilometri de timp

am construit o mare a mea

pe care corăbiile m-au dus

spre zeii anilor tăi

spre insule necuno

Noaptea şi-a lăsat cortina

peste grădini şi minarete

simt explozia vieţii, a poveştilor

nu întâmplător mă plimb prin visele mele

ca pe o planetă uriaşă

priveşti în ochii mei

cu tot pământul şi toate apele

sufletul meu creşte şi creşte

până se preface în arb

                                                        Motto: „În noaptea aceea liniştită, am avut

                                                                   chiar impresia că-mi aud trupul crescând.”

                                                          Motto: „Am sărutat această lume

                                                                       cu ochii şi cu mâinile.”

                    Semnificația zilelor săptămânii

                                                                                      Compilație realizată de Mihail To

sunt dintr-un neam de fluturi

de noapte

culoare irizată indecisă cu antene negre

și nu mă dedau la orgii cu florile

aproape am uitat lumina soarelui

mă ard lumânările

sunt dintr-un neam de fluturi

de noapte

țepoși și ațoși

nu mă înhață păsările

eu mă hrănesc d

De ce lovești copilul altei mame,
Că n-ai habar ce mult s-a chinuit,
Și câte nopți din ani și-a cheltuit,
Și frici ce le-ai expune-n mii de rame…

din călcâie

zeci de cuvinte ne lasă urma fierbinte...

ni se încurcă privirile

a mea scotocește prin toate colțurile gurii

a ta soarbe toți macii buzelor

lăsându-le sterpe

șuvițe aurii stau răsfirate în pernele palmelor tale

scriu poemul grâului hrănitor

dezm

n-am fumat niciodată lipsa de hotărâre
nici n-am şters-o englezeşte

acum privesc de la înăltime orgoliile oamenilor

nu simpatizez cu nimeni

mă învârt în cercuri înalte şi mă prefac mulţumit
de inrări
în biblioteca cu cărţile date pe faţă

lăsaţi-mă să med

Barcelona 1995 (I)

Motto: Nu poţi să-ţi imaginezi ceea ce nu ai trăit, ceea ce nu ai văzut (Gabriel Garcia Márquez).

         Ai carte, ai parte, ai hartă, ai soartă!

         Din doi în doi ani, cartografii ţărilor lumii  se întâlnesc în anii fără

Cu Sufletul ţintuit la pat, bolnav...
de primăvară, în ultima zi a ei, când moare şi-n stană, piatră-n amintire (de)vine – baba mea, baba Dochia şi el sau ei se (re)nasc căci nu ştiu de e unul sau patruzeci sau patrezecişipatru – sfinţii, mucenicii,

CUM NE-AM SALVAT PRIN CIORAN!

autor Nicolae Nistor
Cioran era la coadă
la 'adidași'-
ascuns între paginile
ziarului Scânteia
s-ar spune că era subversiv
miliția putea să-l ridice
pentru tensiunea cozilor
sau pentru lectură
liniștea pe care
o visam atunci
era