Se simte trist cu aripile frânte,
are gândurile duse în alte ţinuturi,
sufletul se-mparte căzut în smerenie
cu oamenii simpli.

Vârsta împrumută cercuri din trupul lemnului.

Aroma verde se împregnează-n rumeguşul vremii,
închide ca o pânză de paianjen c

De ceva vreme mă mănâncă degetele / şi/

eu nu ştiu unde şi de la scarpin bine/ spa-

tele să nu fie prea adânc,/ prea în acelaşi

loc, /prea să se înroşească, /să se facă

Mongolia, cu zone dominate doar de câmpii,

Tărâm magic, oferă sentimentul de libertate.

Am închiriat iurte ducând viață mongolă.

Fermierii ne-au primit cu veselia lor spontatnă.

***

 Vietnamul are cel mai fascinant golf din lume,

Halong, cu 3000 de insule,

Cine crede că armata este o activitate dură are dreptate doar parţial pentru că dacă o trăieşti personal poţi avea nenumărate motive de a zâmbi, de a te distra sau chiar de a râde în hohote. Prima regulă militară, după mine este să nu te miri de nimi

Pe un smoc de rostopască,
Bondărel cu nouă bască,
Amețit de frumusețe,
Are trai ca de Altețe.

Alături pe-o pălămidă,
Deșirată, o omidă,
A văzut merii în floare,
„Ce parfum, ce desfătare!”

Tiii, ce zumzet de albine!
Colectau nectar. Păi cine
Adună cu picătura
Pâ

Adierile lirei

 de Constantin Stana

Întâlnirea mea cu poezia Gabrielei Mimi Boroianu este relativ recentă şi absolut surprinzătoare. Ea s-a petrecut cu câteva luni în urmă, când fusesem invitat să prezint cartea altui confrate (Mihai Hafia Traistă – „A

Se năruie iluziile, cercurile se-nchid cu nasturi de aur,
trec în zbor păsările dimineţii de smarald.

Tălpile mele privesc drumurile şi le simt la pândă.

Gleznele tale subţiri atrag fluturii înseraţi.

Ezitarea fuge jupuită de speranţă.

Un lichid tare ne

Îmi amintesc cum într-o zi, am plecat la școală împreună cu Gioni. Haralamb nu era cu noi, el mergea la școală de dimineață, în timp ce noi învățam după-amiaza, fiind în ciclul gimnazial. El venise acasă iar noi trebuia să plecăm și a avut timp să mo

VIAŢA-I UN MARATHON

Motto: Viaţa-i un marathon, iar când am trecut linia de sosire ne premiază veşnicia - Maria-Ileana Tănase

Mi-am rătăcit gândurile prin anii trecuţi, 
pădurea-i fâşie, mulţi arbori desfrunziţi,
frumuseţea verii s-a destrămat prin flori

Mi-e dor de căsuța bătrână pierdută-n livadă

Mi-e dor de trandafirii rubinii ce se agățau de streașină

Mi-e dor de liliacul parfumat ce străjuia la poartă

Mi-e dor de gălăgia vrăbiilor în zori, de cântul privighetorilor

Prind timpul de frânghii
îl trag după mine,
nerecunoscător mă lasă în urmă,
să-mi pierd definitiv trupul
în pământ
dar nu-l slăbesc,
trimit sufletul în stele
unde are alt ritm de curgere
şi alunecăm în viitor împreună
la nesfârşit.

    Era odată, într-un orăşel îndepărtat, un bărbat cam de 50 de ani, care trăia, împreună cu soţia sa, dintr-o modestă leafă pe care o primea de la lăptăria oraşului, unde lucra ca portar. Viaţa nu le făcuse cadou nici un copil. Bietul portar şi soţ

S-au adunat în grabă înţelepţii în robele lor de glorii

La masa unui han cu paharele mari aduse de olari

Să depăşească geniul dăruit arhitecturii.

N-au avut timp. Au adormit. Vor continua discipolii.

***

Viața are felul ei de a se schimba.

La fel ca și nis

Atât de tristă păşeşti prin tine
încât aş putea să te aştept la cotitură
unde fântânile au ciuturile pline cu apă rece,
ele te-ar putea trezi la realitate
şi fiecare cuvânt te-ar iubi cu câte o silabă.
Surâsul te-ar însoţi de aici înainte
fără niciun

Maria vede

Cum vin călăii și pe

Iisus îl ucid.

***

Mama lui Iisus

L-a văzut cum se frânge

Sub cruce. Plânge.

***

Creștinii au fost

Izbăviți din robia

Vrăjmașului. Da.

***

Plânge cerul se

Cutremură Pământul.

A murit Iisus.

     Am ajuns cam târziu și n-am mai prins locuri în sala de lectură. Nu-i nimic, eu pot învăța chiar mai bine afară, în natură. Fac monetarul. N-am destul să învăț la o cafea, pe terasa de la Postăvarul. Așa că rămân ca soluții băncile de pe Republi

O întindere mai lungă decât iarna
respiră pământul sub zăpezi, absoarbe lumina,
copacii cresc mai înalţi în paharele nopţii.

Cum să atingă şi să mângâie cerul?

Zilele se grăbesc să măsoare curbele aerului,
în palmele mele timpul pune semne
care pot să

De te-ai închega iar ființă din lutul înnegrit,
Aș primi martirul pescarului pentru Crist ‘.
Și n-ar mai fi minune Pământul fără Soare
De ne-am regăsi în lume noi două surioare.
***
În noaptea târzie lângă crudul mormânt
Pâlpâie liniștit o candelă ș