Blog

Toamna n-a plecat, încă. Şi-a chemat cerul

să plouă,

să ude,

să spele

pământul de amintiri în culori de gri, de negru,

să-şi strângă paleta de frunze ruginii,

să scoată iarba de sub umbrelă sau doar umbre de timp,

să nu uite verdele până întoarce anul.

,

s

Ce preţ 


Ce preţ are o visare, 
urma ce-o aştepţi să vină, 
dacă ochii ţi-s în soare, 
întuneric, nu lumină ? 

Ce preţ are câteodată, 
pasul nostru pe pământ, 
un fior, zărit deodată, 
când tăcerea e cuvânt ? 

Poposim în poezie, 
pe un taler de argint, 
inima .

Rugă ... 


Iartă-mi noapte, de poţi visul, 
l-am visat întâmplător, 
felinarul meu ...aprinsul, 
drumul tău, rătăcitor ! 

Nu-mi doresc iubito, ceaţă, 
verde sub lumina lunii, 
vreau cu tine-o dimineaţă, 
nerostit cuvântul brumii ! 

Vezi ne locuieşte frica, 
ner

Scrisoarea a XLIV-a 


Suntem cu toţi, iubito, alergare, muguri de aripi, mai mult ...un cuvânt. 
Căutăm lumina din cugete frumoase, mereu suntem în căutare, dar nu tindem spre măreţia ei, ci doar îi ducem dorul de lumină şi de pace. Suntem asemenea unor

                 Motto: ”Toamna este primavara iernii” - Henri de Toulouse Lautrec

Sunt patru anotimpuri care se tot perindă majestuos,

Și fiecare-n felul său este asemeni de frumos

Încât te-ntrebi ce demiurg le-a ticluit și proiectat;

Din toate însă nu

Îţi voi iubi

Îţi voi iubi în taină revederea
şi slova ta, ce o rostesc întruna,
mantaua nopţii, visul mângâierea,
mă ocrotesc în vise, le simţi mâna ?

Ne vom iubi în depărtări, de sus,
pe înălţimi afunde, în aminte,
nu ştiu exact, iubito, ţi-am mai sp

Dă drumul

Dă drumul fluturilor, ca să zboare,
sătui de vorbe,
sau trădări,
să vadă taina din răcoare,
să ştie cerul de uitări !

Eu i-am lăsat o vară întreagă,
pe flori de timp,
zburând prezentul,
sub mângâieri care ne leagă
şi ne slăveşte ... monument

Când vulturi  

Când vulturi în zbor, ne plâng o cărare, 
sunt bezne adânci, 
sub ochii mei goi, 
un fulger, e viaţa, iubirea, 
mirarea şi o toamnă pustie, 
se rosteşte în noi. 

Suntem întrebare, avem aşteptări, 
un zbor este timpul 
şi taina ce trece, 
suntem 

Tributul 


Plătim uneori, o neştiută vamă, 
adăpostind jumătăţi de cuvinte, 
sub vântul nerăbdării, 
ca un mers al apei 
în tăcere. 

Plătim ploaia de îngeri care se iscă, 
bulgării de rouă, 
care ne acoperă de-a-ntregul, 
suferinţa. 

Plătim până şi cărarea spin

Scrisoarea a XLIII-a 

Între margini de povară suntem visuri sau durere. 

Mereu ne mutăm inima prin ascunzişuri, sub care am vrea să fim mai mult decât suntem, peste umeri de ţărmuri, care fură privitorul. Eu, eu sunt ceeace sunt, o soartă cu pietre lar

Căutare

Căutăm mereu salvarea în cuvânt,
în zi de ieri, în mituri,
sau rugină,
în sângele tăcut,
în adieri, iubire ...vise,
taina lor, ca vină.

Ne căutăm în răstigniri din zare
şi în nisip şi piatră,
scormonim,
pădurea mea cu visul care doare,
visarea

Scrisoarea a XLI-a

Aş vrea să îţi scriu o scrisoare despre dragostea adormită sub stâncă, când vise de noapte încep să ne doară.
Am coborât iubito, din trup ca să îţi venerez frumosul, să fac din frunze verzi aşternuturi, când gura mea era lipită pe

Ferestre ... 
(GV)

Am aripi ferestre, în zări 
de suspine, 
când frunze dureri, tăcerea mi-apasă, 
întreabă şi versul, 
şi visul de tine, 
visarea şi gândul, în doruri 
mă lasă. 

Mi-e gând orizontul, 
jurământul de lacrimi, 
cătându-mi visarea peste mii de cără

S-au dus zilele ca jarul, s-au chircit posomorâte.
Dealul, miriştea-i pustie, vântul muşcă din hârtoape,
Luând buruieni pe umeri şi le poartă peste ape,
Şi-mi sunt nopţile ca veacul, neguroase şi urâte.

Scrisoarea a XL-a 
(GV)

Sunt lucruri care se întâmplă aşa pur şi simplu, ca să fie părtaşe la propia noastră viaţă, la foşnetul în care ne rostim cuvântul şi care cer zilelor să ne lepede de patima ce ne mistuie şi ne strecoară sub ele. Acele întâmp

Zvonul
(GV)

Un zvon mai sunt, iubito, luminii poate rugă,
pe urmele făcute din vremuri fără nume,
copacul tău odată, acuma buturugă,
lângă-o pădure, toamna, cărări cântând pe strune.

Mai sunt însă dorinţa, din el ce evadează,
un lemn dintr-un stejar, c

Scrisoarea a XXXIX-a 
(GV)

Ştii, iubito, sunt oglinzi care mă ţin în taina din drumuri, ca tu, numai tu, să ai grijă de mine, de liniştea mea, de depărtările tale, de tăcerile mele, cât pot rămâne în frunze cant, răsfrânt peste anotimpuri. Mă bucur atâ

Scrisoarea a XXXVII-a 
(GV)

Aş fi vrut să îţi scriu o scrisoare, să ajung la capăt de rânduri, prin zidul timpului, unde poate nu voi mai avea nopţi, ci doar lumină multă, în cădere. Am crezut mult timp, naivfiind că pot să îmi reinventez umbra, să şti

Scrisoarea a XXXVI-a
(GV)

Îţi scriu din nou sincer şi curat, de învierea noastră netezită-n ceruri, despre distanţa între tăceri în care locuim,
despre speranţa mea din ploi şi geruri. De ceva vreme ne strângem în tăceri, rispindu-ne clipele în întreb

Mă îmbrac 
(GV)

Mă îmbrac în iarnă, am toate scările lumii, 
în chin Pământu-l văd, rotundu-i, 
mi-e sufletul îndepărtat tărâm, 
când urme caut, să îl văd, 
să-l tuldui. 

Mă îmbrac în iarnă pentru o viaţă, 
mă îmbrac prăpăstii 
de iubire, 
mă dor tăceri, o dim