Blog

-      Eşti verdele ce-mi dă culoare

din iarba sfioasă,

din mare,

lumina ochilor mei.

-      Sunt vis infinit ce coboară

din cerul albastru,

din mare 

în ochii tăi.

-      Eşti pasărea care mă cântă,

Şi-mi smulge o lacrimă-amară

ce picură-n sufletul meu.

-    

Nu s-a întâmplat nimic deosebit cum se aşteptau
o simplă întâlnire formală,
de unde fiecare a plecat dezamăgit.

Iluzia şi-a pus amprenta pe fiecare întâlnire,
bucuria revederii a devenit străină
ca într-un templu închinat altei credinţe
în care există

DOR DE ȚARĂ

- Mă aplec smerit spre tine,

Bun pământ al ţarii mele;

Doamne, ţine-mă pe lume,

Da-mi o mică mângâiere!

Cu puterea Ta, sfinţeşte…

Bruma asta de ţărână,

Pe-al meu tată, pomeneşte!

Spre odihna lui din urmă.

Mirtul milei, Tu-l presară,

Sa-l îmbie c

Scrâşnetul meu din dinţi e ceva involuntar
la vederea nedreptăţii ce ne inundă.
Sunt un arbore care vede pe cel care-l taie
şi se hotărăşte să cadă pe el
chiar dacă nimeni nu crede în voinţa lemnului,
orice nesăbuire poate fi pedepsită şi din întâmpl

Lunecă cerul, coboară gândul şi tace în liniştea

lăsată de timp şi lumina arde (a)prinsă de dor.

Sfârâie tălpile. Îmi suflec mâinile cu degetele despicate  

când scrijelesc cuvinte, în pământ, adânc, cu urme.

Aleargă şoaptele pe aripi de suflet,

adiat

Sunt adunată în somnul mineral

atât de sus cu capul meu tăcând ,

că simt cum mi se scurge pe spinare

același suferind uraniu blând .

Cumplit e acest hău întortocheat

cu găuri mortuare în urechi ,

țeastă de faraon mumificat

în sarcofagul gânditor și vechi .

veșnicie

Cuprind în suflet o minune

 când îți sorb obrajii,

setos de parc-aș bea

 o mireasmă.

Când stăm ochi în ochi,

incendiem totul împrejur,

dorul de tine, dorul de noi,

ca altădată umblă nebun…

Fără tine traiul pe pământ

 e pribegire.

Eu nu știu ce regină

Alb pur al vieţii aşezate

Pe armura credinţei ancestrale

Mă regăsesc în aer şi în ape

Dar şi în ce îi drag inimii tale.

Cutreier clipele în reverie

Şi dorm cu gândul la etern

Aştept ea clipa să reînvie

Tot ce-i mai bun, departe de infern.

Nu mai am ochi pent

Să simți timpul, să-l atingi cu vârful degetelor, într-o zi banala, pare ireal...

O iluzie a unei minți obsedate de trecerea timpului și de eternitate.

Timpul nu stă să se odihnească în adâncimea nopții, într-un pat solitar

E asemenea mării, nemărginit,

Fondatorul acestui site și al revistei Cronos omul cu suflet minunat care mereu ne-a încurajat, sprijinit și ne-a oferit șansa de a ne întâlni, cunoaște și de a ne împărtăși unii altora din minunile cuvântului în paginile virtuale ale acestui site.
L

Salcâmul fuge vai spre alb
cu floarea parcă în proţap
de inimă n-ai cum să scapi
că-ţi dă bătăi iarăşi de cap

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Noaptea trezită din somn
cu întunericul pe pantofii de lac
îşi umple trupul cu lupi la pândă,
dincolo de golul de sub aripile păsărilor
care-şi uitaseră puii în cuiburi
nedumerite de ce se-ntâmplă-n pădure.

Doar câteva nepotriviri se disting
aşa cum n

   În această zi de mare sărbătoare şi zi onomastică aduc urării de sănătate, satisfacţii personale şi un sincer "La mulţi ani!" Doamnei Elena Lungu- Lenuş.

Calde îmbrăţişări!

Tristeți de rubin apun în coroane de tei,

Suntem doi străini ce rătăcesc pe alei,

Ne ținem de mână apatici,  timizi

tu nu-mi vorbești, plâng – tu nu m-auzi.

Parfumul tău ferm de stejar,

cuvintele tale îmi picură jar,

lacrimile  mele au gust de cenușă,

Amară

Aştern aşteptarea la picioarele cerului, ca pe un covor roşu.

Am presărat-o cu bujori. N-am mai găsit în mine, sânge. Îl dădusem,  

tot, unui pictor, în toamna mea, să coloreze drumul spre casă.

N-a ajuns. M-am rătăcit în mulţimea de păsări

şi frunze

Nu ştiu de ce femeile se ascund în gânduri
ori în lucrurile bine făcute,
fustele lor aşteaptă vântul prielnic
au în oase măduvă subţire de pasăre,
ce naşte îndăzneala nebună cu aripi
rupe obişnuinţe şi se ridică
peste tot ce n-au fost şi n-au ştiut c

în poiana mărului

basme vechi mi se desfac

seara-n prag de amurgire,

le ascult cu mare drag

ca pe- o dulce amăgire.

trece apa curgătoare

apă dulce de cleştar,

umbra mea tremurătoare

se iveşte-n ape iar.

şi când ornicul se-ntoarce

în amurgul liniştit,

iese lu

Dincolo de gând exişti 
ca un cer senin fluidizat 
te prelingi în toată fiinţa 
în adâncimea tăcerilor 
nocturne

De când fusesem angajată în casa Dorei Tomassini mă adaptasem destul de bine,cu cele ce erau de competența mea de îndeplinit în fiecare zi, acceptasem și modul neobișnuit și cam trăznit de a se comporta al Dorei cu mine și cu alții, chiar și glumele

Cuvintele dor răstignite pe trup,
semnifcaţia lor plânge-n durere divină
alunecă printre degete pe cruce
curge odată cu sângele pe lângă piroane.

Arde lacrima umilinţei noastre,
se scrijeleşte pe scoarţa copacilor
în versuri părăsite de sunete
cu ne-n