Ne-ndepărtăm mai mult pe zi ce trece,
Prăpastia tăcerii creşte între noi,
Lumină nu-i şi parcă-i mult prea rece
Cuvântul ce-mpărţea iubirea-ntre noi doi.

Colegi de-apartament, ne ocolim tăcuţi,
Să nu ne-atingem cumva din întâmplare,
Uitând de frumuseţea an

          PANSELUŢA DIN GRĂDINĂ

Dealuri multe, -mpădurite, pline de minunăţii:

Flori cu alese miresme presărate pe câmpii,

Dar o floare, o soplendoare, și ce parfuma miros!

Am găsit-o într-o vale, sub alunul cel umbros.

Nu ştiu cum a reuşit!... în poian

Vinovat de iubire în toţi anii ăştia, mă aflu. O aruncam

în fiecare fâlfâire de aripi din zborul păsărilor de dor  

nebun, de albastru, până-n toamnă, cand plecau

în ţările calde şi eu rămâneam să-mi ling  

rănile lăsate în trup de zbateri de ochi

clip

 nu ți-am mai scris de mult o poezie,

 pictând cuvântul în silabe-albastre

 culese-n zbor de dincolo de astre,

 la  ceas târziu, când ora este vie

 te las  să zbori, deși mi-e greu, iubite.

 mi-s  pașii-mpiedicati în clipa-aceea

 când începutul scris-a ep

Nu mi-e lumina...

Nu mi-e lumina încă istovită,
chiar dacă mi-e scăpată de sub pleoape,
către o zare-n doruri răvășită,
când străjuiesc alt dor ce-l țin aproape.

Adaug pașii mei în largul zării,
aceia care sper că mă vor duce
lumină sub pova

iubirea este un soi de chateaubriand /spumoasă ocazională/
dă dependenţă de gradul zero
dacă seisemele fac victime colaterale
iubirea cu certitudine îţi injectează
în ochi morfina revederii

          VECINII MEI*

-  Bună ziua, măi vecine!

Zice Gheorghe lui Costică:

Vin’ deseară pe la mine,

Să mai bem o ţuiculică…

-  Ziua bună, Gheorghe dragă!

- Bună dragă! Pălăria își ridică:

Oi veni atunci, degrabă…

De e vorba de-o pălincă.

-  Zi-mi, ce lucr

O simplă ramură din gândurile mele se extinde departe în zare,
se-mprăştie, explodează şi contagiază Universul,
dintr-o dată, apare un cerc luminos care atrage prin energia sa
şi toţi mugurii de iubire se transformă într-o floare de dragoste,
devine

Urc măsurând treptele vremii
până-mi ruginesc anii şi freacă,
de simt în oase clipele cum alunecă-n durere
şi-n genunchii moi se opintesc.

Nu ştiu
cât de acri sunt strugurii necopţi ai morţii
dar las să-i culeagă mierla neagră
pe care o iubesc şi-i ca

N-a avut timp pentru mine aseară sau eu de el. Nicio secundă

nu i-am privit limbile cum trec. Eram prea ocupat şi supărat

că nu am clipele ce-mi trebuiau să recuperez trecutul. Vorbeam

pe repede înainte să apuc să stau şi să ascult amintiri, trăiri, v

Bunicul meu a fost un om rău

Avea vorba aspră, privirea tăioasă şi-un suflet hain; toţi se temeau de el! era om rău bunicul meu!
-Gherasime, fă cotarla aia să tacă, trezeşte găluştile! îi zicea bunica .
El ieşea val-vârtej afară, închizând uşa încetişo

Să torn amintirile peste mine, am fost aseară şi muzica

mă purta pe ringul de acum două decenii. Îmi tremurau

picioarele şi oasele se loveau între ele. Doar eu singur

între atâtea feţe „noi şi vechi erau toate”. Îmi părea că aveam  

senzaţia aia de no

Duminicile ,toamna, au gust de tămâie,
Câmpia respiră dintre lanuri solemn,
Sus pe dealuri fură grauri gureşi din grâie
Cerul sculptează inimi livide în lemn.

Duminicile, toamna ,sunt grele, rotunde,
Frunzele galbene ţipă-n stol de cocori,
Ochiul vânăt al

Înalte şi subţiri îţi erau
picioarele,

de se ridicau până la gât
şi parcă în peniţă desenate
aveau pulpele şi coapsele-n palme.

Nurii îmi stăteau în ochi răbdători
puţin ascunşi şi rotunzi
ca marile mere coapte.

Cu privirea căzută din unghiuri,
că doar

Ce-amară e tăcerea, când ai gustat iubirea
Şi-i umedă şi te pătrunde pân' la os.
Lacrimi strânse-n suflet îţi plâng nefericirea
Căci cenuşie-i viaţa când pierzi ce e frumos.

Singurătatea-i rece când umbrele-şi întinde
Să te cuprindă ca-ntr-o mantie neagră

amintirile, hoarde barbare

hoarde barbare,

 amintirile vin peste noi,

mai ales peste vârsta a treia,

 tu, femeie, şi eu,

va trebui să ne retragem

 undeva

să estompăm timpul,

 să facem abstracţie de el

şi să plecăm într-o călătorie

 sentimentală

pe fondul

unei h

Din aer aspir cu nesaţ dorul (cu)prins

între începutul şi sfârşitul din mine,

să fie unul şi acelaşi, un tot în primăvara

din toamna mea în care mi-am lăsat

cântul pescăruşilor albaştri să zboare

în (ne)cuprinsul tău. Orizontul din privire.     

13.0

         LĂUTAR CU PLETE DALBE

-   Lăutar cu plete dalbe, tot mai tânăr îmi apari;

Dacă berea curge-n halbe la Matilda-n Grădinari.

Când mă uit în sânul ei,  tu mă urmăreşti, ţigane?

Din arcuş îţi ies scânteii, iar pe faţă ai broboane…

Văd în ochii tăi

Curge dorul din cetatea la înălţime ridicată.

Mi-am lăsat sufletul în ea cu mine strajă afară

şi-am construit-o în cel mai înalt şi semeţ vârf

al muntelui meu,

să fie una cu cerul,

să strălucească

în toamnă, în locul

soarelui când e plecat

pe partea cea