Blog

NU VOI PUTEA...


Nu voi putea pleca vreodat'iubire,
din viața ta nu voi pleca nicicând,
voi modela iar vise-n nemurire,
m-aș zăvorî la poarta ta...sfânt gând.

Nu voi pleca, iubito, nicăieri,
de-aș fi un vultur, eu renunț la zbor,
îmi voi lega

Spulbera mintea în gânduri răsfirate

din fumul rotocoale trimis în zare

şi aştepta răspunsul din tăcere.

Tăcerea unui telefon fără fir,

deranjat tehnologic când stăcana  

de cafea, cândva aburindă,mi se scurge

pe gât şi zaţul se-mprăştie peste pietre.

P

se clatină toamna

se clatină toamna-n

 spuza de nori

şi aripile ei se lasă

tremurate pe-o frunză,

amurgul e roşu,

orizontul doarme

pe-o costiţă de dor,

turme de stele

cad ca o vrajă

pe ape de nuferi,

iar luna visează

albastrele zări.

joi, 18 septembrie 2014

mi se scurg printre degete

precum perlele de rouă

sfărâmate de sărutul soarelui.

Înalț mâini de lut să

pătrundă în abisul cerului -

rugă mută în ceasurile de

singurătate.

Mă învălui în privirea-ți

verde ca într-o mantie

înstăpânindu-te

în teritoriul virgin

al s

Foşnea printre frunze, un gol de aer

din toamna aşternută, un vânt de culori.

Îmi purta gândurile spânzurate în privirea

plecată-n zborul sufletului. N-aveam somn.

Eram ţintuit de răcoarea nopţii…   

18.09.2014, ora 23,44’

Ne stingem în foc
unii pe jeratic încins,
alţii pe paie aprinse
şi cei mai mulţi în cuvinte.

Ne întrebăm ce se va întâmpla
când focul va fi cenuşă?
Unul s-a găsit că-i nevinovat,
nu-l credea nimeni
eram vinovaţi din naştere.

Foamea ne paşte pe orice vr

E TOAMNĂ

E toamnă şi a căzut brumă,
Pe unde mi-au murit părinţii,
Mai vino, gândule, şi du-mă
Ca să mă rog pe la toţi sfinţii.

În tânguirea lor eternă
Şi umbra lor parcă mă mustră.
E- atât de dulce şi de ternă
Această linişte lacustră.

Doar timpul cade peste

Stau nopți...


Stau nopți întregi zidind o așteptare
curgând în ape din albastre zări,
clipe frumoase, dăruite-amare,
stau nopți și adun, tăcutele chemări.

Apus îmi pare răsăritul,
căci mă trezesc în zori cătându-mi vise,
în dangătul de nori

Când vorbele meşteşugite nu-mi erau la îndemână
strigau prin gânduri să aştept
până se naşte harul cuvintelor.

Totul se îmbrăca în tăcere
răcoroasă ca o umbră.

Învăţând să caut în miezul ascuns,
înţelesurile se caută unul pe altul
şi nimeni nu le ascul

În pragul nopţii, cu privirea-mpreunată

a rugă, gândeam la lumina stelelor

ce vor să străpungă norii.  

Nu-mi dădeam seama dacă şi le-au ţesut

în pânza lor sau ochii mei erau împăienjeniţi.

Mă plimbam eu

sau doar dorul meu alerga nebun

în susul şi josul

ȘI DIN TĂCERI...

Eu am să mușc tăceri, la fel și din durere,
înspre rotundul stării într-un surâs cu tine,
când lacrima din ochi va curge adiere,
o lume-a mea iubire doar ție-ți aparține.

Voi ancora la maluri din taina sfântă-a mării,
surâsul

Am jucat. Un rol. Nici nu ştiu dacă am fost

un actor bun pe scena vieţii. Se perindau

peste tot sufleori. Părea că mă bucur

când îmi ieşea o „bucată”, dar nu era piesa mea.

Nici nu ştiam să ridic privirea. Până-ntr-o zi.

Când, un alt sufleor mi-a arăt

Aidoma unor cai sălbatici în pustă
alerg prin câmpie
şi praful drumului şerpuitor mă însoţeşte.

O nălucă stranie pe cal ce una cu el sunt,
mă pierd printre lanuri unduitoare
încremenite-n dezmierd,
urnind întinderi de roade
îmi picură-n suflet decât b

Curg amorţite sentimente

Pe raza soarelui domol

E toamna ce adoarme chiar cuminte

Lăsând arome de un gust amăgitor.

Aburul vieţii e confuz

Ea moartea ne-mpresoară

Dar va învinge aerul difuz

Pe care ea natura îl măsoară.

Berzele au uitat sa mai străpungă

Nemăr

E construită în suflet şi cu suflet

şi o candelă mereu dă lumină paşilor

ce-mi poartă trupul spre locul nostru.

Tată.

Un loc ferit de toate privirile care iscodesc zarea.

Suntem doar tu, eu şi el-Sufletul. Nu ne lasă singuri

niciodată şi florile… Le ve

Albi de răcoarea toamnei se aştern norii

pe cerul meu albastru şi soarele îşi aruncă

razele peste ochi când înalţ privirea.

Se tulbură în puncte negre.

Mă zgârâie,

mă sâcâie,

mă calcă pe bătături mintea.

Încolţeşte gândul printre rânduri şi lupta contin

Nu am crezut


Nu am crezut ce mi se întâmplă,
când simt minune și ascult,
sau bate inima la tâmplă,
urcându-i seva-n trunchi de lut.

Nu am crezut că îi așa mare
un dor stea, o mamă vis
nici grija-n zi, chiar lucrătoare,
cu porți deschise-n P

              PISISY MIŢI

...Sunt o mâţă adorată de-o băbuţă smochinită,

Care venea nechemată (dar mereu sulemenită),

Zi de zi, la conu' Mişu, un poet foarte dotat...

Şi-i zicea: "Ştii, mai an, ce poem mi-ai închinat?

Versul tău mă legăna ca zefiru-ndrăg

Ca un soare la amiază
Poezia

odihneşte,

eu
privind-o se-mparte-n silabe,
vocalele sunt razele lor
pentru care stau la umbra cuvintelor.

Înalţ mereu câte un gând
Până se naşte Poezia
ca un soare de suflet
răpitor.

Mâna ce scrie este a mea,
scrisul al Domn