Blog

te-ai îmbolnăvit atât de subit
la etajul trei/ într-un lift anorexic/
îmi scrii sms-uri fără diacritice cu anglicisme fade
miss you love you kiss you
în timp ce-mi beau cafeaua neagră/ fără lapte/
în patul tău de-o stea fără dotări simplist

încercai să sal

Suntem doar noi 

Suntem doar noi și curgem șiroaie, 
e toamnă, iubito, cu gust de pădure 
n-ai teamă, te rog, nici de vânt ,nici de ploaie, 
de iubirea-mi târzie, de rugii de mure.

Cum susură tăcerea 

Cum susură tăcerea în timpul călător 
și-ngenunchează toate bătăile de vânt, 
lăsând în urmă doruri, cuvintele ce dor, 
nespusa mea iubire, doritul meu Pământ !

Mi-ai împletit iubirea-n tăcerile din lună 
și-n gustul ei, iubito, acum su

Se năpustesc în sate vânturile
de se iscă furtuni,
cerul se prăvale peste pământ
şi le îngroapă norocul.

Piscurile albite ale munţilor nu se mai văd.

Tot ce rămâne în temere se zbate,
de apele cresc n-au loc înte maluri
şi alte albii îşi fac.

Oamenii în

Te uiţi la ei pe sticlă şi ai vrea

Măcar un strop să aibă

De demnitate când aievea

Lovesc pe cel cu gura slabă.

Nu-i mai acoperă nimic

Stau deghizaţi sub pătură

Iar când apare un mitic

Mai că nu se mai satură.

Ei sunt acei ce nu mai sunt

Istoria îi graţiază

Că

În amurg, greierii îşi scot chitarele. La margine

de pădure îşi aranjează orchestra. Se dezlănţuie

într-o simfonie şi ghindele se prind de mână, în zbor.  

Coboară la poarta spre tine

şi eu privesc tunelul de lumină

din felinarul ce-ţi şopteşte

că te aş

Când cucuvaia cântă în nopţile lungite,

Prin silişti câmpeneşti de verde văduvite,

Îşi scoate iarna colţii cu zâmbetul pieziş,

Înfiorând pădurea golită de frunziş.

În inimi brumate, un soare blând răsare,

Sălbatică mânză cu frâul de cicoare,

Iubirea îşi s

ZIUA...



Ziua,va trece-n somn trăiri suspecte,
cu umbra ei în mii de treburi,
cu câmpuri line, noi...insecte,
iubindu-ne prin văi cu ierburi.

Un adevăr vom căuta sub nori,
în frunza verde-a unui pom,
cu timpul, păzitorul de comori,
le vom g

Când trecea călare pe cal
la răsăritul soarelui
pe câmpia cu întinderi nedesluşite,

era mai frumoasă decât dimineaţa
şi mai înrourată decât ierburile.

O priveam din adâncul
flămând

ştiind că doar norocoşii
mai cred în izbândă,
pe când ceilalţi îngroapă

Fularul

spovedanie către toamnă

ah, cum mă doare tâmpla de-atâta toamnă grea,

eu nu-s decât durere: o murmurare lină,

o vină de cuvinte ce rătăcesc aiurea,

ţipând ca albatroşii pe mările-n pustiu.

sunt prea supus himerei printre atâtea lucruri,

printre hidoase ch

Aş vrea, de tu mă vei lăsa

Şi dragostea nu va fi-n doară

Să tot adorm în poala ta

Iar viaţa să-mi fie comoară.

Aş vrea, de tu vei asculta

Iar susurul va fi domol

Să mă aplec în poala ta

Iar clipa să rămână un discipol.

Aş vrea, de chiar s-ar mai putea

La răsă

Azi, când veri se preschimbă în toamne
Şi belşugul îl pun în hambar,
Picături, din iubirea Ta, Doamne,
Le adun la cerescul Tău dar.

Mai bogat c-o secundă divină,

Mai smerit, eu la Tine mă-nchin,
Azi mai am înc’-o floare-n grădină.
Mulţumesc pentru daru

De nebunie, norii şi-au spart plămânii.

Îşi curg în picuri of-ul dinăutru, nestrigat.

E felul lor de a plânge-n liniştea serii de toamnă.

Stare de nestare a gândurilor.    

20.09.2014, ora 20,21’

Tu desenezi

Tu desenezi cu mine dansul
din anotimpul meu cu fructe,
un mers neînceput în valsul
cu mare dor, în doruri crunte.

Aș vrea să-mi fii fântână, sau o mare
în vadul ei rămasă fără valuri,
din ciutură cu apă, viața-ntreagă,
ești marea mea cea

În zboruri prind aripi și mă-nalț spre lume

să prind curcubeie din cupe de flori.

Să stric prin speranț-ale vieții cutume

și dorul să-l vând pe la margini de zori.

S-adăp nerăbdarea și gândul sihastru

din pulberi de stele căzute în sori.

S-alung, înc-odat

Minciuni spuse râzând, minciuni spuse plângând, 
Minciuni spuse în glumă sau sub jurământ. 
Minciuni spuse din ochi, minciuni spuse țipând
Minciuni spuse duios sau ca o vorbă-n vânt.

Minciuni spuse o dată sau ca un mod de-a fi
Minciuni spuse așa...de drag

Nu cred în vorbele ce ocolesc adevărul
ori repetă ce s-a dovedit a fi minciună,
îmi pare că cineva ne crede promişi
unui destin de turmă.

Acum îmi ascut cuvintele asemenea unei securi
să defrişez uscăturile dintre oameni,
să-mi fac focul iarna
în odăi

Roşii sunt gândurile mele

Când fierbe lacrima în soare

Mă regăsesc pierdut în stele

Iar sufletul e o paloare.

Armurier de prin trecut

Şi viitor pierdut în soare

Am cutezat să nu ascut

Simţul uitat al vocii tale.

Se umezesc în stoluri negre

Dureri ce încă mai

Sunt prins în caruselul clipelor.

Au pornit ca un vârtej, jocul lor

de dute-vino stare de viaţă.

Totul se învârte în jurul meu

cu o repeziciune din care nu ştii

când eşti ameţit de yin şi de yang.

Agonie şi extaz. Te-ntrebi doar

dacă poţi să-ţi declari