Mi-am lăsat sufletul pe masă
în adâncul cuvintelor devenit albastru,
cerneală luminoasă
scrisă pe gânduri în zbor.

Minţii i-am dat libertatea,
să vadă mai departe de închipuire,
să-i sară peste margini
şi împreună ne convingem
că totul se poate întâmp

CROCHIU STELAR

Se-mbaiaza in izvoare

Mii de stele cazatoare .

Vin la rauri sa se scalde

Fete cu surasuri calde .

Stelele le dau lumina

Si lucirea lor divina .

Dar in apa promitand racoare

Ele ard in mistica dogoare .

TOAMNA DE TAINA

O taina este toam

Dacă aș fi în brațele tale
îmbrăţişându-te,
mâinile mele te-ar deranja?
Atunci le-aş lega pe trupul tău.
Clipind, atingerea genelor ţi-ar fi rea?
Atunci le-aş opri
ţinând ochii deschişi
să te pot vedea.
Nu-mi sincronizez bine respirația?
Atunci m-aș

În partea vâscoasă a mierii
pun praf de scorţişoară
şi-mi curge-n fluidul vieţii
dulce şi vindecătoare.

Palmele-mi fac loc mângâierii
în adâncul iubirii să te scufunzi.

Îţi caut pe sub piele amarul
ca pe o buburuză prin flori
şi norocul prinde să te-nf

Iata ca SAMEDRU a sosit

Si noi spre Colina am pornit

Pe DOMNUL SA-L laudam

Si cu toti sa ne-nchinam

La mai multe sfinte moaste

Pe sfinti mai bine-a-i cunoaste

Si a le urma modelul

Care-i e omului telul

Ca omul a fost facut

Sa ia loc celui cazut

Din gradina RAI

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=446850112092222&set=a.199933463450556.39820.139155402861696&type=1&theater

Lucrez la fabrica de nasturi 
căsătorită cu un mason 
din lumea a treia din țara lui Sașu 
duminică ne rugăm la 
.....grammaton-ul din deal 
pentru prosperitate și pace 
el spune că în urbanismul global 
canibalismul a fost abrogat 
a mai rămas câte un goim 

Eu sunt mai adevărat decât ispita
dincolo de care îndrăznealea
urcă treptat
în copacul vieţii.

Nu se întrevede niciun rod
doar ochi înmuguriţi.

Lumina ca o pânză subţire
răcoroasă şi rară
alunecă pe trupul femeii
până la izvoare.

Din uitare învie încrus

.
Mi-am făcut totalul minciunilor
sub propriul cuvânt.
V-am minţit şi că mă rog
împreună cu copiii acasă;
ca să vezi, m-am gândit la toate.
Un imbold de aspiraţii comune,
m-a prins cu pensula-n mână,
colorând jumătate de lume,
în culoarea mărului de-

Pudică Evanghelina,
Frumusețea este arma-ți,
Trupul svelt ca violina,
Mă ucizi plăcut cu kharma-ți,
Ludică Evanghelina...

Cristică Evanghelina,
Magdalenică veneră,
Mlădioasă ca felina,
Candidă ca o panteră,
Mistică Evanghelina...

Mantrică Evanghlin

A alunecat lacrima printre colţuri de oră,

s-a tăiat în partea stângă dureros de adânc,

secundele se văită ca un sfârşit de toamnă,

păsările îndoliate duc cuvintele  sângerânde,

părăsite de absurdul zilei, spre albul zăpezii.

Lacrima a ridicat, evlavios,

Tu izvor eşti între pietrele norocului
unde se privesc florile-n oglindă,
setea grăbeşte să vină
căprioare de aramă
cu ochi de chihlimbar
şi boturi moi.

Au rămas la marginea pădurilor
respirând aroma fragilor coapte,
în priviri cu teamă
mereu pregătit

Mă-ntorc în ou şi-n sămânţă
cu lumina înlăuntru
pulsând
ca o inimă din stele.

Mă ştiu pe faţa pământului
poartă a sărutului
prin care în nemărginire trec
semenii mei
întrupaţi în iubire.

Am zăbovit în peşti şi păsări,
le-am smuls tot ce-i mai bun
şi am

Nu voiești a fi ca alții ci voiești a fi ca tine!
Nu rătăcitor prin viață! Nu destin printre destine!
Nu voiești a umple lumea de... nimicnicii comune.
Nu voiești a spune lucruri doar de dragul de-a le spune.
Nu voiești! Însă departe de a face ce vo

S-a furişat în suflet ruginiul toamnei,

inima a devenit frunză de lut,

gata să se desprindă de trunchiul scorţos,

bolnav, mutilat de atâtea păsări

 ce i-au sorbit esenţa,

i-au lovit orele cu ciocul de granit,

i-au sfărâmat corola de smarald

împletită din d

proză poetică

la ora patru femeia

a închis abecedarul grăbită,

în sufletul ei s-a făcut seară,

 alungă fluturii din casă

pe fereastra larg deschisă

 și se demachiază,

 apoi își aruncă rochia de pe ea

 plutind ca o balerină

în liniștea clipelor ei fericite,

tr

Pe colţul lunii-aprinse ard jertfe de iubire,
Iar umbrele păstrează doar urme de uimire,
Nu pot crede, că viața e-atât de prefăcută
Şi lasă-n calea noastră amarul de cucută.

Lumina, ea ar vrea să verse pe uitarea
Ce se așterne în fiecare pământean,

De ce-mi bat în tâmple tristeţile din cord
Şi degetele-mi pun să simt şi să ascult?
Poteci prin sânge fac furtunile de nord
Şi rup îndoiala din gânduri tot mai mult.

Bat vânturi reci, junghiul se mută în dureri
La ceas târziu mi-e întoarcerea străină,