Sfârşitu ăsta de lume nu-i altceva

decât o bestie, ce-i trebuie răzgâiată.

O lume frumoasă, de dragoste!

Un el cu iubitul lui de mânuţă,

privesc şi zâmbesc cu indulgenţă,

două domniţe strâns îmbrăţişate.

(vechile cupluri sunt clasificate)

Bucăţi umane pe or

Dacă voi veni,
să mă aştepţi la poartă
pe banca de lemn sub dud.

Cine ştie dacă o să te recunosc?
Tu o să mă ierţi
pentru naufragiul făcut prin timp.

Uluit de atâtea amintiri şi schimbări
poate o să mă simt un intrus;
n-o să mai recunosc fântânile

ori p

Ieri îndreptându-mă spre casă am ajuns lângă o florărie. Admir buchetele de trandafiri și de garoafe, mă opresc puțin ca să miros crinii și freziile florile mele preferate. În spatele acestor minuni coborâte parcă, din Rai, există însă ceva pământean

Nefertitică Ramonă,
De aș fi zeu-faraonul,
Te-aș clona, aș pune-o clonă
Zilnic să-mi sărute tronul...

Cleopatrică Ramonă,
Cezar de aș fi, în grave
Desfătări de primadonă
Ți-aș cerși în patimi, ave!

Penelopică Ramonă,
Semizeu de-aș fi, Ulise,
Demon de a

Unde au plecat păsările care cântau la geam,
cine a furat plăcerea pomilor înfloriţi,
ploile scurte de vară cu aerul lor curat,
după care ochii se răsfaţă de verde?

Purpura soarelui în sânge se strânge
vâslind timpul pe orizont urcând.
Am ajuns la ţăr

   Într-o zi de octombrie, razele soarelui se ascunseseră de toamna care îşi făcea loc triumfător pe la noi şi un stol de ciori spărgeau liniştea cu croncănitul lor. Ascunderea lor albise cerul şi gonise norii pe drumul Universului, din cauza unei pâ

L-am mângâiat pe Nicolae Bălcescu

cu timiditate şi cu răutatea omului

ce poate atinge cu greu valoarea materială,

i-am admirat ochiii pătrunzători

ce-mi citea în suflet descântecul nopţilor albe,

faţa avea o parte din frumuseţea lacrimei,

alunecând anevoi

Am fost închis în unghiul
care răsfrânge lumina,
mai visător decât propria umbră
ce mă urmăreşte peste tot
şi nimeni n-o vede.

Crescut în memorie ca un copac
dincolo de zidul înţelegerii,
poartă prin el am să deschid,
să-mi treacă anotimpurile călare.

TOAMNA BOLNAVA

Traim o toamna bolnava .
Vantul flamand ,
doarme pe frunza suava
lipsita de verde si gand .

S-asteapta in inimi mutatii
fara a cauta necuvant ;
norii cersesc gravitatii
din cerul rece , boland .

E o toamna fara abisuri ,
suflete goa

- De ce plângi? o întrebă el mirat.

 - De fericire și de durere în același timp, răspunse ea cu glas tremurând și cu lacrimi la colțul ochilor.

De fericire că ești acum lângă mine și de durere că vei pleca peste puțin timp și iar voi rămâne doar cu ami

.Razele lunii se răsfrâng

 În goana gândului fugar,

Aștern un rând, în care, iar

Înalţ spre cer o rugăminte,

Din cele, ce au iz fierbinte.

M-ajută vânturi ce sunt reci,

S-a las frumosul pe poteci,

În geana cerului albastră

Străjer în lumea nelumească.

Şi stelele cu-al lor decor,

A

Am vorbit despre vise
ca de nişte gânduri mutate în ele
şi-n ceasul din urmă
prefăcute-n îngeri.

Acum vorbesc despre ape
care se varsă-n veşnicie
şi pietrele rămân mărturie.

Drumurile linii paralele fără sfârşit
poartă însemnele sfârşitului pe margini

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=318126194993817&l=8f828520a2

între liniştea lucrurilor
şi aburii ploii
stă mărturia a tot ceea
ce nu poţi să atingi

şi totuşi în intimitatea lor
toate lucrurile respiră

Reuşisem să dezvolt o formă de rezistenţă

combinată cu nepăsarea mersului înainte,

faţă de orice formă de autoritate.

Probabil un soi  de aroganţă...

orice evadare din ea era contra cost.

Am uitat să vă salut...

să mă prezint!?

Tatăl meu...a desăvârşit desc

Oare cât soare încape într-o frunză?
Unii colecţionează timbre sau bani vechi
eu, adunam cuvântul soare din apusuri.
Cu toţi cocorii pe acelaşi drum,
toamna se ţine după mine scai
şi îmi apasă sufletul aşa de greu;
poate păşeam sub talpa unui Dumneze

lumea s-a retras în sine

de-atâtea urlete lumea s-a retras în sine

nu-i mai plac războaiele cu babuinii

n-o mai interesează toamnele banale

frunzele sunt o poezie prea ermetică

pentru urechea astupată cu ceară a

acestei lumi care mimează viața într-o

atmos

Semnele pe care le descifrez
săpate în piatra destinului
sunt aproape şterse,
ceea ce vor să spună
pare rupt din alt univers.

Simboluri ciudate îmi răscolesc memoria
mai adânc decât pot să ştiu,
ca viermele face tunel
în mărul discordiei.

Inima şi sufl

Sunt un om viu.