Blog

În murmurul de cer ca mustul la dospit,

A răsărit un zâmbet pe chipul meu umbrit.

E zâmbetul speranței, cel fără de cuvinte,

Ce înfloreşte-aevea pe căi de luare-aminte.

În visul mult prea tânăr, ce azi pare vrăjit,

S-aprinde Carul Mare pe cerul ce-i cern

umbra

salcâmii, soarele și câmpia,

umbra lungită

până la marginea vremii,

pe cerul ruginit

înfloresc stelele,

nu trece nimeni hotarul pustiei,

doar femeia în care înfloreau

 toate visele mele

vine ca o iluzie sub fereastră

să-mi toarne otravă

și neguri în gând

Mă luminez în sfinte cuvinte
prin aura semnelor din umbră,
în care spiritul intră în lucruri
cu adevărul vândut şi necunoscut
ca o ficţiune pe faţa ochiului
intangibil şi ireal.

Pacea lui dulce ca un fruct oprit
abia o mai respir de miracol.
Am aerul

mireasmă

în cvadriga toamnei

trec prin imperii

 de singurătate

ca frunzele ce urmăresc

 cărările goale,

timpul visării a trecut,

acum nu mai ascult

decât vorbele vântului

de miază-zi

care-mi duce mireasma

femeii iubite spre tărâmuri

de basm.

când mă voi întoarc

Țara mea din țară scoasă
Și în lume izgonită,
Umbra ți-a rămas acasă
Și aceea prigonită...

Moare-a neamului ființă
Cu vechi sânge de titan,
Este grabnic trebuință
De-un sfânt nou, de-un căpitan...!

Țara mea din țară dusă
Pe la porți cu lacăte,
Sil

Stele rotindu-se în colţuri pe cer
se grupează în mii de spirale
şi fără margini închipuite
cuvintele sar din cuvinte,
devin sonore
şoptind.

Auzul meu le prinde rotund
ochii privesc interiorul
unde gândurile se iniţiază
se întrevăd în mîşcările din og

Rondelul Frunzei

Mă doare frunza de pe ram,

Când vântul rece o apasă,

Să-şi strige timpu-n macadam,

În plecăciunea-i dureroasă.

O vară ne-am şoptit la geam,

Acum, privind neputincioasă,

Mă doare frunza de pe ram,

Când vântul rece o apasă

Şi-i curmă doina,

Ora se-ntinde între noi, toarce

ca o pisică mulţumită

devine vreme, vremuire,

cade spaima

de mâine, implacabil

se-adună norii, răscolesc

ca nişte tauri negri ţărâna

trupurilor calde

pisica toarce, munţii crapă,

orele se prăbuşesc în fluviul

fără apă, de-a val

Într-o lume fratricidă
Asaltată de fachiri,
Tu ești nimfa mea candidă,
Îngeru-mi din mir de mir.

Într-o lume profețiită
De escroci și scamatori,
Tu, cea mai neprihănită,
Mă contempli, mă adori...

Într-o lume de eretici,
De magi falși și falși pror

Dezbrac durerea

peste catifeaua nopţii

fără strălucire

unde cerul

îşi revarsă flămând vraja,misterul

dezbrac durerea în valurile

amuţite ale mării

care nu are ochi să vadă

nici urechi să audă

zbuciumul necontenit ce cheamă

la speranţă

deşir gândul în mii de fi

În odae se simte mirosul tău ademenitor.
Mă scufund în târziul aşteptării.
Neliniştea poposeşte în gândurile serii
în care au rămas întrebări fără răspuns
din priviri ţintite pe ascuns.Dar nu-mi amintesc
zilele în care vorbeam cu greierii,
păsările î

Iubire, balsam pentru suflet

Arsă e vatra de gânduri mocnite

Frământat este EUL de multiple ispite

Din ceruri deschise el însă se adapă

Şi-n rouă de flori cade  încet pe pleoapă

Mulţime de gânduri se întrevăd în eter

Şi EUL absoarbe esenţa din adâncul mi

Aici,

mi-am aruncat ancorele de timp

pe cel mai  tare pietriş,

printre cele mai frumoase piscuri;

un munte făcut pentru soare şi stele!

Cu braţe de fier şi priviri de răpitor

am mascat fără emoţii armamentul

dar gândit, oricând la-ndemână!

Vremurile... m-au

Îmbrăcată-n hainele nopţii
devii înaltă şi transparentă,
siluetă visătoare a lămpii
pe faţa oglinzii prin care tăcerile trec
în constelaţia umbrei.

Cuvintele au litere sonore
numai de inimă auzite.

Răpitoare dezlegând aripi,
ochii în ochi se pierd
şi a

Printre gânduri şi cuvinte îngemănate,

ce mişună şi se ciocnesc între ele

prin dosarul secret al existenţei noastre,

acolo unde, numai Tăicuţul Domnu’

Vede şi Citeşte ce se întâmplă,

cineva s-a împiedicat de interiorul nostru,

s-a zdrelit şi-un petic de su

Cum să ai zile cu soare

când afară-i ploaia-n toi?

Vântul uită-l în valiză

și îmbracă merii goi.

Cum să ai pe cer seninul

și când te-a lăsat orfan?

Felia de bucurie

poti s-o iei fără vreun ban.

Cum să-ți împlinești din vise

când tu  nu le  ai în minte?

Lasă-ți

El rotitorul imold din inima obiectelor
lăsând urme şterse de timp
îşi caută norocul în afară.

În cercuri luminoase pulsează
culori curbate de apă.
Poate vei vedea înăuntru
cum se aşază în sferele lumii,
ce întruchipare capătă iarba
în sufletul tău în

Ah, iubito, rău mă doare

Dorul pripășit în piept,

De cînd m-ai pus în uitare

Și te-aștept să vii, te-aștept!

Aș pune vid în depărtare,

La „te iubesc” să-mi dai accept,

Iubirii mele dăi crezare

Și te-aștept să vii, te-aștept...

A fost o clipă de rătăcire,

Flămândă de iubire

Flămândă de iubire mă avânt în valurile vieţii

Destinului să-i fiu trezire în zorii dimineţii

Şi câtă iubire şi căinţă e-n lumea mea de dor

Când gândul cere îngăduinţă visării să-i fie izvor

Coboară din cer izvor de lumină tăcut şi adâ